24 Noiembrie, 2017

Pensia de urmaş şi pensia de invaliditate – ce trebuie să ştim?

O întrebare de pe Forumul Legestart ridică problema pensiei de urmaş pentru fiul defunctului, în vârstă de 53 de ani şi care are handicap psihic de gradul II, de la naştere. Fără a ne propune să dăm un răspuns, facem trimitere la reglementările legale, astfel cum se regăsesc în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 852/2010 

Pensia de urmaş

Rezumând discuţia la datele propuse, dispoziţiile din lege prevăd că pensia de urmaş se cuvine copiilor, dacă susţinătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.

Dreptul la pensie de urmaş se acordă copiilor:

a) până la vârsta de 16 ani;

b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;

c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b), adică până la vârsta de 16 ani sau până la 26 de ani împliniţi dacă îşi continuă studiile. Deci, în situaţia în discuţie, în principiu, există posibilitatea accesului la pensia de invaliditate, întrucât această situaţie exista de la naştere.

Pensia de urmaş se stabileşte, după caz, din:

a) pensia pentru limită de vârstă aflată în plată sau la care ar fi avut dreptul, în condiţiile legii, susţinătorul decedat;

b) pensia de invaliditate gradul I a susţinătorului, în cazul în care decesul acestuia a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă.

Deşi exced discuţia noastră, mai amintim prevederile potrivit cărora cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din punctajul mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:

a) 50% – pentru un singur urmaş;

b) 75% – pentru 2 urmaşi;

c) 100% – pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.

Obligaţia de aviz medical – despre care cel care pune întrebarea nu aminteşte – este prevăzută expres în lege, prin art. 93 care prevede că urmaşul cu invaliditate (dacă aceasta s-a ivit până la vârsta de 16 ani) este expertizat, trebuie să meargă la revezuire medicală şi are obligaţia de a urma programele recuperatorii, conform reglementărilor prevăzute pentru pensia de invaliditate. 

Pensia de invaliditate

Depăşind cadrul discuţiei propuse, facem o succintă prezentare a reglementărilor legale. Pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:

a) accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii;

b) neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;

c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.

În oricare din situaţiile de mai sus, beneficiază de pensie de invaliditate şi persoana asigurată care:

  • a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;
  • a fost elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar.

Au dreptul la pensie de invaliditate, pentru accidente de muncă şi boli profesionale, şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.

În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:

a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire;

b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire;

c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.

Evaluarea capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se face, la cerere, de către medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă din cadrul CNPP.

Pentru evaluarea capacităţii de muncă, cererea şi documentele medicale ale solicitantului se depun la cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă din cadrul casei teritoriale de pensii competente, în funcţie de domiciliul solicitantului.

În urma examinării clinice şi analizării documentelor medicale, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi emite decizia medicală asupra capacităţii de muncă.

La stabilirea pensiei de invaliditate se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare şi stagiul de cotizare realizat până la data acordării pensiei de invaliditate. Stagiul potenţial rezultat nu poate fi mai mare decât stagiul de cotizare pe care persoana l-ar fi putut realiza de la data acordării pensiei de invaliditate până la împlinirea vârstei standard de pensionare, la care poate solicita pensie pentru limită de vârstă.

Ai nevoie de Legea pensiilor nr. 263/2010? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu