16 Decembrie, 2017

Penalități pe zi de întârziere pentru debitorul care nu își execută de bună voie obligația de a face/a nu face

Prin Încheierea de la 21.03.2017 pronunțată în Dosarul nr. 10.022/211/2016, Tribunalul Cluj – Secția civilă a dispus, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție (denumită în continuare ÎCCJ) în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:”dacă, în situația în care prima instanță a respins cererea de acordare a penalităților întemeiate pe dispozițiile art. 906 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, hotărârea pronunțată este susceptibilă de a fi atacată cu o cale de atac, apel“. 

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 31.05.2016 în Dosarul nr. 10.022/211/2016, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtele B și C, a solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata de penalități în cuantum de 1.000 lei pe zi de întârziere, începând cu 31.03.2014 și până la data îndeplinirii obligației stabilite în titlul executoriu, precum și obligarea în solidar a acelorași pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința civilă nr. 8.971/20.10.2016, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtele B și C.

În motivare s-a reținut că, în fapt, creditorii A și D au demarat executarea silită împotriva debitoarelor B și C în temeiul Sentinței civile nr. 1.558/ 25.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în Dosarul nr. 2.877/307/2009*, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 38,64 ha pădure, reprezentând diferența până la 51,57 ha teren cu vegetație forestieră după autorul E, obligarea debitoarei B la punerea în posesie a petenților A și D cu suprafața de 38,64 ha pădure, reprezentând diferența până la 51,57 ha teren cu vegetație forestieră după autorul E.

În dosarul de executare, la data de 17.03.2014, s-au emis somații către debitoare, prin care li s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să îndeplinească obligația stabilită prin titlul executoriu, respectiv Sentința civilă nr. 1.558/25.06.2012, și să achite suma de 398 lei, reprezentând debit și cheltuieli de executare, somațiile fiind comunicate acestora în data de 19.03.2014.

Executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal din 26.03.2014, prin care a constatat că debitoarea B nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin titlul executoriu, respectiv Sentința civilă nr. 1.558/25.06.2012 a Judecătoriei Sighetu Marmației.

La data de 31.07.2014, executorul judecătoresc, având în vedere că executarea silită demarată în Dosarul nr. 102/2014 încetează, conform art. 702 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în prezent, art. 703 din Codul de procedură civilă) – prevedere legală care reglementează cazurile de încetare a executării silite -, a dispus arhivarea dosarului.

Prima instanță a reținut că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 906 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora dacă, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare. Conform alin. (2), când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.

Prevederile anterioare fac parte din cap. IV al Codului de procedură civilă, denumit “Executarea silită a altor obligații de a face și a obligațiilor de a nu face”. Dispozițiile comune ale secțiunii 1 din acest capitol sunt aplicabile în cazul executării silite în natură a obligațiilor de a face sau de a nu face în temeiul unui titlu executoriu – conform art. 903 alin. (1) teza I din Codul de procedură civilă.

Din cuprinsul acestor prevederi legale prima instanță a reținut că aplicarea de penalități, conform art. 906 din Codul de procedură civilă, intervine în faza execuțională, ulterior declanșării executării silite. Însă, în speță, executarea silită demarată împotriva debitoarelor în Dosarul nr. 102/2014 nu este în curs de desfășurare raportat la actul executorului judecătoresc din 31.07.2014, prin care dosarul de executare a fost arhivat ca urmare a încetării executării silite conform prevederilor art. 702 alin. (1) din Codul de procedură civilă (în prezent, art. 703 din Codul de procedură civilă), astfel încât a apreciat ca neîntemeiată solicitarea privind aplicarea de penalități în baza art. 906 din Codul de procedură civilă.

În plus, raportat la prevederile art. 5 lit. h) și i), precum și la cele ale art. 36 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, îndeplinirea obligației debitoarei C de a dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 38,64 ha pădure, reprezentând diferența până la 51,57 ha teren cu vegetație forestieră după autorul E, prin eliberarea în favoarea creditorilor A și D a titlului de proprietate pentru terenul menționat, presupune în mod necesar realizarea în prealabil a obligațiilor stabilite în sarcina debitoarei B, prin același titlu executoriu, de vreme ce, potrivit dispozițiilor legale menționate, titlul de proprietate se emite în baza documentației înaintate de comisia locală, care cuprinde anexa validată, planul parcelar, procesul- verbal de punere în posesie și schița terenului.

Astfel, s-a apreciat că, în privința debitoarei C, nu se poate reține vinovăția pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu, Sentința civilă nr. 1.558/25.06.2012, conform art. 906 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cât timp, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, nu s-a făcut dovada îndeplinirii de către debitoarea B a obligațiilor care îi revin în baza aceluiași titlu executoriu (de a întocmi documentația de delimitare a amplasamentului terenului în discuție, de punere în posesie și înaintarea acesteia cu propunere de emitere a titlului de proprietate).

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul A, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, admiterea cererii de chemare în judecată, obligarea intimatelor la plata de penalități în cuantum de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 31.03.2014 și până la data la care își îndeplinesc obligațiile stabilite prin titlul executoriu.

Tribunalul Cluj – Secția civilă, învestit cu soluționarea apelului, a constatat admisibilitatea sesizării ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitor la chestiunea de drept mai sus amintită, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă și a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea de către ÎCCJ a respectivei chestiuni  de drept. 

Ce a decis ÎCCJ în cazul sesizării mai sus menţionate?

ÎCCJ a decis prin Decizia nr. 73/2017  că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 906 alin. (1) şi (2) Cod de procedură civilă, încheierea de soluţionare a cererii de obligare la plata de penalităţi pe zi de întârziere a debitorului unei obligaţii de a face sau a nu face, evaluabile în bani, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, este definitivă, indiferent de soluţia adoptată de instanţa de executare, respectiv de admitere sau de respingere a cererii creditorului.

De dată relativ recentă, Decizia ÎCCJ nr. 73/16.10.2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 914/22.11.2017 și menţionăm faptul că, potrivit art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I (adică de la data de 22.11.2017). 

Ce trebuie să înțeleagă cititorul din decizia instanței supreme mai sus amintită?

Încheierea prin care se soluţionează cererea creditorului de obligare a debitorului la plata de penalităţi pe zi de întârziere (penalităţi ce pot fi de la 100 lei la 1.000 lei, stabilite pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu (obligaţie de a face sau a nu face, evaluabilă în bani și care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană) este o încheiere definitivă, așadar nu mai poate fi atacată de către creditor, indiferent dacă soluţia adoptată de instanţa de executare este una de admitere sau de respingere a cererii acestuia.

Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu