Pasagerii zborurilor care au întârzieri prelungite pot fi despăgubiţi

Răspunzând unor întrebări preliminare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene confirmă jurisprudenţa sa anterioară, în sensul că, atunci când ajung la destinaţia lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută, pasagerii pot solicita companiei aeriene o compensaţie în sumă fixă, cu excepţia cazului în care întârzierea este cauzată de împrejurări extraordinare.

CJUE s-a pronunţat astfel, pe 23 octombrie a.c., prin hotărârea dată în cauzele conexate C-581/10 Nelson şi alţii/Deutsche Lufthansa AG şi C-629/10 TUI Travel şi alţii/Civil Aviation Authority.

Dreptul Uniunii prevede că, în caz de anulare a unui zbor, pasagerii pot primi o compensaţie în sumă fixă al cărei cuantum este cuprins între 250 și 600 de euro. În Hotărârea Sturgeon, Curtea de Justiţie a considerat că pasagerii zborurilor întârziate pot fi asimilaţi pasagerilor zborurilor anulate, în ceea ce priveşte dreptul la compensaţie. Prin urmare, Curtea a decis că, dacă ajung la destinaţia lor finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută iniţial, aceştia pot solicita companiei aeriene o compensaţie în sumă fixă, cu excepţia cazului în care întârzierea este cauzată de împrejurări extraordinare.

Tribunalul regional din Köln şi Înalta Curte de Justiţie a Marii Britanii au adresat Curţii de Justiţie a Uniunii Europene întrebări preliminare pentru a obţine precizări cu privire la înţelesul Hotărârii Sturgeon.

În prima cauză (C-581/10), instanţa germană a fost sesizată cu un litigiu între unii pasageri şi compania aeriană Lufthansa cu privire la întârzierea zborului lor cu mai mult de 24 de ore faţă de orarul prevăzut iniţial.

În a doua cauză (C-629/10), TUI Travel, British Airways, easyJet Airline, precum şi International Air Transport Association (asociaţie internaţională de transport aerian – IATA) au sesizat instanţa din Marea Britanie ca urmare a refuzului Civil Aviation Authority (autoritate de aviaţie civilă) de a admite cererea lor, în sensul de a nu le impune o obligaţie de a despăgubi pasagerii zborurilor întârziate. Acest organism independent, responsabil cu punerea în aplicare a reglementării din domeniul aviaţiei în Marea Britanie, precizase că era obligat să respecte Hotărârea Sturgeon.

În hotărârea pronunţată pe 23 octombrie, Curtea a confirmat interpretarea dreptului Uniunii pe care a dat-o în Hotărârea Sturgeon. Curtea aminteşte că principiul egalităţii de tratament impune ca pasagerii zborurilor întârziate să fie consideraţi ca fiind într-o situaţie comparabilă cu pasagerii zborurilor anulate „în ultimul minut” în ceea ce priveşte aplicarea dreptului lor la compensaţie, întrucât aceşti pasageri suportă o neplăcere similară, şi anume o pierdere de timp.

Or, având în vedere că pasagerii zborurilor anulate au dreptul la o compensaţie în cazul în care pierderea de timp suportată este egală sau mai mare de trei ore, Curtea hotărăşte că pasagerii zborurilor întârziate pot de asemenea să invoce acest drept atunci când suportă, ca urmare a întârzierii zborului lor, aceeaşi pierdere de timp, cu alte cuvinte atunci când ajung la destinaţia finală cu trei ore sau mai mult după ora de sosire prevăzută iniţial de operatorul de transport aerian.

În aceste condiţii, legiuitorul Uniunii, prin adoptarea acestei legislaţii, urmărea să creeze un echilibru între interesele pasagerilor aerieni şi cele ale operatorilor de transport aerian.

Astfel, o întârziere de această natură nu conferă dreptul la o despăgubire a pasagerilor dacă operatorul de transport aerian poate face dovada că întârzierea prelungită este cauzată de împrejurări excepţionale care nu ar fi putut să fie evitate în pofida adoptării tuturor măsurilor rezonabile, cu alte cuvinte împrejurări care scapă de sub controlul efectiv al operatorului de transport aerian.

Curtea subliniază, de asemenea, că obligaţia de despăgubire a pasagerilor zborurilor întârziate este compatibilă cu Convenţia de la Montreal. În această privinţă, Curtea constată că pierderea de timp inerentă unei întârzieri a zborului constituie o neplăcere care nu este reglementată în Convenţia de la Montreal. În consecinţă, obligaţia de despăgubire a pasagerilor zborurilor întârziate se situează în afara domeniului de aplicare al acestei convenţii, fiind însă complementară sistemului de daune interese pe care îl prevede aceasta.

În continuare, Curtea consideră că obligaţia respectivă este compatibilă şi cu principiul securităţii juridice, potrivit căruia pasagerii şi operatorii de transport aerian trebuie să cunoască cu exactitate întinderea drepturilor şi obligaţiilor lor.

Mai mult, Curtea precizează că această cerinţă este conformă cu principiul proporţionalităţii, potrivit căruia actele instituţiilor Uniunii nu trebuie să depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporţionate în raport cu scopurile vizate.

În această privinţă, Curtea constată că obligaţia de compensaţie nu vizează toate întârzierile, ci numai întârzierile prelungite. Pe de altă parte, companiile aeriene nu au obligaţia să plătească o compensaţie dacă pot face dovada că anularea sau întârzierea prelungită este cauzată de împrejurări excepţionale.

În fine, Curtea a examinat solicitările companiilor aeriene în cauză, care urmăresc limitarea în timp a efectelor hotărârii pronunţate. Acestea din urmă apreciază că dreptul Uniunii nu poate fi invocat ca temei pentru cererile de compensaţie ale pasagerilor privind zboruri care au întârziat anterior datei pronunţării prezentei hotărâri, cu excepţia pasagerilor care, la data pronunţării acestei hotărâri, introduseseră deja o acţiune în vederea obţinerii unei compensaţii.

În această privinţă, Curtea a răspuns că nu este necesar să fie limitate în timp efectele prezentei hotărâri.

Pentru mai multe detalii: CJUE

Documentar

* Dreptul Uniunii în materie, invocat în hotărârea pronunţată, îl reprezintă Regulamentul nr. 261/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi de asistenţă a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor (publicat în Jurnalul Oficial L 46, p. 1, Ediţie specială, 7/vol. 12, p. 218).

* Dosarul “Sturgeon”: Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 19 noiembrie 2009, Sturgeon (C-402/07 şi C-432/07).

* Convenţia de la Montreal a realizat unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian internaţional. Semnată la Montreal la 9 decembrie 1999 şi aprobată în numele Comunităţii Europene prin Decizia 2001/539/CE din 5 aprilie 2001, Convenţia a fost publicată în Jurnalul Oficial L 194, p. 38, Ediţie specială, 07/vol. 8, p. 112.