Până când poate fi revocată decizia de încetarea a contractului de muncă?

Problema a fost ridicată sub forma întrebărilor prealabile adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării unor chestiuni de drept. 

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:

• în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), dispoziţiile art. 1.324, 1.325 şi 1.326 din Codul civil, republicat (Codul civil) pot fi aplicate în întregirea dispoziţiilor Codului muncii sau acestea sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă?;
• în măsura în care se apreciază că dispoziţiile art. 1.324-1.326 din Codul civil sunt compatibile cu specificitatea raporturilor de muncă, interpretarea acestora coroborată cu dispoziţiile art. 55 lit. c) şi art. 77 din Codul muncii este în sensul că decizia de concediere poate fi revocată până la momentul comunicării acesteia către salariat şi intrării în circuitul civil sau poate fi revocată şi ulterior acestui moment şi până când? Totodată trebuie adoptată interpretarea în sensul că actul de ineficacitate (de revocare) este el însuşi supus exigenţelor de fond şi de comunicare corespunzătoare actului pe care îl revocă (deciziei de concediere)?”. 

Situaţia de fapt de la care s-a pornit

Reclamantul a chemat în judecată pe pârâta societatea comercială la care a lucrat, solicitând anularea/constatarea nulităţii absolute a Deciziei nr.[…] din 28 noiembrie 2014 de încetare a contractului individual de muncă în baza dispoziţiilor art. 61 lit. d) din Codul muncii, a evaluării întocmite la data de 27 noiembrie 2014 şi a evaluării anexă la răspunsul dat contestaţiei la evaluare, efectuată pentru perioada 1 ianuarie-30 iunie 2014; în temeiul art. 80 alin. (2) din Codul muncii, a solicitat repunerea în situaţia anterioară emiterii deciziei de încetare a contractului de muncă; în temeiul art. 80 alin. (1) din Codul muncii, a solicitat plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru perioada cuprinsă între 31 decembrie 2014 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Printr-o altă cerere, înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe, reclamantul a chemat în judecată aceeaşi pârâtă, solicitând anularea/constatarea nulităţii Deciziei nr. […] din 9 ianuarie 2015 de încetare a contractului individual de muncă, începând cu data de 10 ianuarie 2015, şi a Deciziei nr. […] din 19 decembrie 2014, prin care s-a dispus revocarea Deciziei de concediere din data de 28 noiembrie 2014; în temeiul art. 80 alin. (2) din Codul muncii, a solicitat repunerea în situaţia anterioară emiterii deciziei de încetare a contractului de muncă; în temeiul art. 80 alin. (1) din Codul muncii, a solicitat plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru perioada cuprinsă între 9 ianuarie 2015 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În ceea ce priveşte decizia de revocare, reclamantul a invocat faptul că nu i-a fost comunicată, iar pârâta nu avea niciun temei legal pentru revocarea deciziei de concediere şi pentru emiterea deciziei de revocare, noua decizie de concediere, care cuprinde un alt termen de preaviz, fiind nelegală; această din urmă decizie, susţine reclamantul, este emisă ca urmare a revocării nelegale a deciziei anterioare, în pofida dispoziţiilor art. 75 din Codul muncii; măsura revocării, nefiind reglementată de Codul muncii, prin aceasta se poate ajunge la ascunderea sau deghizarea unei concedieri nelegale.

Cauza a fost adusă de reclamant în apel, această instanţă solicitând Completului ÎCCJ pentru dezlegarea unor chestiuni de drept să dea o hotărâre prealabilă judecării dosarului.

Completul de judecată care a sesizat instanţa supremă a apreciat că prevederile Codului muncii nu reglementează distinct regimul actelor juridice unilaterale, ci realizează doar aplicaţii instituţionale ale acestora, în materia modificării contractului de muncă, încetării contractului de muncă sau în materia răspunderii disciplinare a salariaţilor. În aceste condiţii, dispoziţiile speciale ale Codului muncii trebuie completate cu normele legii civile, mai ales în condiţiile în care însăşi legea generală stabileşte caracterul subsidiar al normei civile, stipulând – atât în art. 1.325, cât şi în art. 1.326 – că textele sunt aplicabile doar în măsura în care „prin lege nu se prevede altfel”.

În ceea ce priveşte momentul până la care un angajator poate emite un act de revocare a propriei decizii şi cerinţele care trebuie respectate, instanţa de trimitere apreciază că, deoarece de la data comunicării deciziei de concediere către salariat aceasta intră în circuitul civil şi conduce la încetarea raporturilor de muncă, ineficacitatea unei decizii de concediere nu poate fi determinată de actul unilateral al angajatorului ulterior intrării deciziei de concediere în circuitul civil, iar actul de ineficacitate este el însuşi supus exigenţelor de fond şi de comunicare corespunzătoare actului pe care îl revocă.

În concluzie, instanţa de trimitere a apreciat că, în raport cu dispoziţiile art. 1.326 alin. (3) din Codul civil, în condiţiile în care dispoziţiile art. 1.324-1.326 din acelaşi cod sunt aplicabile raporturilor de muncă, angajatorul poate emite şi alte acte juridice unilaterale, nenumite, în sensul că nu au o reglementare expresă în Codul muncii, însă numai în condiţiile în care actul presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său, în speţă a angajatorului, iar acesta produce efecte faţă de salariat doar după îndeplinirea formalităţilor legale de comunicare. 

Dispoziţiile legale supuse interpretării

Codul muncii:

Art. 55. – Contractul individual de muncă poate înceta astfel: (…) c) ca urmare a voinţei unilaterale a uneia dintre părţi, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege.

Art. 77. – Decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

Art. 278. – (1) Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile.

În cuprinsul decizei ÎCCJ sunt reluate şi dispoziţiile relevante din Codul civil, pe care le găsiţi reproduse în continuare.

Codul Civil:

Art. 1.324. – Noţiune

Este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voinţă a autorului său.

Art. 1.325. – Regimul juridic

Dacă prin lege nu se prevede a
ltfel, dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale.

Art. 1.326. – Actele unilaterale supuse comunicării

(1) Actul unilateral este supus comunicării atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al destinatarului şi ori de câte ori informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului.

(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face în orice modalitate adecvată, după împrejurări.

(3) Actul unilateral produce efecte din momentul în care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de aceasta din motive care nu îi sunt imputabile. 

Ce a decis ÎCCJ

Prin hotărârea pronunţată, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi, în consecinţă, a stabilit că:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile art. 1.324, 1.325 şi 1.326 din Codul civil, republicat, pot fi aplicate în întregirea dispoziţiilor Codului muncii, fiind compatibile cu specificul raporturilor de muncă.

În interpretarea art. 55 lit. c) şi art. 77 din Codul muncii, decizia de concediere poate fi revocată până la data comunicării acesteia către salariat, actul de revocare fiind supus exigenţelor de comunicare corespunzătoare actului pe care îl revocă (decizia de concediere).

 Hotărârea pronunţată se găseşte în Decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 767/2016. 

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!