În motivarea deciziei date în speţa de mai jos, CCR explică raţiunea reglementărilor potrivit cărora amenzile trebuie achitate înaintea taxelor şi impozitelor.

Judecătoria Buzău – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 165 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că reglementarea criticată, care stabilește ca prioritară achitarea amenzilor contravenționale, este neconstituțională, întrucât cetățenii nu își mai pot plăti taxele și impozitele, adică nu își mai pot îndeplini îndatoririle fundamentale stabilite de Constituție, referitor la obligația de a contribui prin taxe și impozite. În acest context, susține că pentru colectarea sumelor rezultate fie din taxe și impozite, fie din amenzi există proceduri de executare silită în cazul neplății acestora, astfel încât consecința aplicării prevederilor art. 165 alin. (2) din Codul de procedură fiscală o reprezintă “transformarea unor cetățeni onești în neplătitori de taxe și impozite, cu afectarea reputației și imaginii lor publice, prin mijloace ilicite puse în practică de autorități locale incompetente sau corupte”. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate

Curtea a reţinut că obliectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu denumirea marginală Ordinea stingerii obligațiilor fiscale, care au următorul cuprins: “(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local cu suma plătită se sting cu prioritate amenzile contravenționale individualizate în titluri executorii, în ordinea vechimii, chiar dacă debitorul indică un alt tip de obligație fiscală. Aceste prevederi nu se aplică în cazul plății taxelor astfel cum sunt definite la art. 1 pct. 36.”

Curtea precizează că alin. (1) al art. 165 din Legea nr. 207/2015, la care fac referire dispozițiile criticate, prevede că

“Dacă un debitor datorează mai multe tipuri de obligații fiscale, iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate obligațiile, atunci se stinge obligația fiscală pe care o indică debitorul, potrivit legii, sau care este distribuită potrivit prevederilor art. 163, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:

a) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii;

b) obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea debitorului”.

Argumentele pentru respingerea criticii de neconstituţionalitate

– Curtea a reținut că prevederile art. 165 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 88/2017, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

– Prin decizia precitată, rezultă că stabilirea impozitelor și a taxelor datorate bugetului de stat intră în competența exclusivă a legiuitorului (a se vedea Decizia nr. 607/2012), acesta având libertatea de a edicta anumite norme prin care să instituie ordinea stingerii obligațiilor fiscale. De altfel, asemenea norme legale cu privire la instituirea unor reguli referitoare la plata cu prioritate a unor datorii ajunse la scadență se regăsesc și în Codul civil, spre exemplu la art. 1.507-1.509 (imputația plății).

– Referitor la măsurile impuse de legiuitor cu privire la stingerea creanțelor fiscale locale, rațiunea care a stat la baza unei astfel de soluții legislative a fost crearea unui climat de stabilitate și securitate juridică, precum și preocuparea statului de a găsi metode eficiente pentru a determina contribuabilul să își execute obligațiile fiscale indiferent de natura și cuantumul lor. O asemenea măsură este expresia obligației pozitive a statului de a asigura ritmicitatea și certitudinea alimentării bugetelor locale cu sumele de bani aferente obligațiilor fiscale care revin în sarcina contribuabililor (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.069/2009).

– Faptul că legiuitorul a condiționat sau a stabilit o ordine de prioritate în ceea ce privește stingerea obligațiilor fiscale, în speță fiind vorba de debitorii care datorează mai multe tipuri de obligații fiscale – printre care se regăsesc și amenzile contravenționale individualizate în titluri executorii – nu este de natură a aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 56, ci are menirea să asigure în mod eficient îndeplinirea unei obligații legale și constituționale a persoanelor fizice sau juridice, și anume plata sarcinilor fiscale, indiferent de natura lor, la bugetul de stat sau la bugetele locale.

– În ceea ce privește susținerea autorului excepției de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea observă că acesta nu motivează în ce anume constă pretinsa contrarietate a reglementării criticate din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu norma de referință invocată, așa încât, o atare critică, astfel formulată, nu poate fi primită.

– În subsidiar, Curtea subliniază faptul că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune însă ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă, iar în acest context Curtea observă că a fost emis Ordinul nr. 3.637/2015 al Preşedintelui ANAF, publicat în Monitorul Oficial nr. 978/2015, prin care a fost aprobată Metodologia de distribuire a sumelor plătite de contribuabilii în contul unic și de stingere a obligațiilor fiscale înregistrate de către aceștia. 

Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 177/2020 a CCR, publicată în Monitorul official nr. 669 din 38 iulie 2020.

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here