CJUE prin Hotărârea din data de 11.11.2020 în cauza C-61/19 a statuat că:
Un contract privind furnizarea de servicii de telecomunicații care conține o clauză potrivit căreia clientul a consimțit la colectarea și la stocarea unei copii a actului său de identitate nu poate să demonstreze că el și-a dat în mod valabil consimțământulatunci când căsuța care se referă la această clauză a fost bifată de operatorul de date anterior semnării contractului.
Situația este aceeași atunci când consumatorul este indus în eroare cu privire la posibilitatea de aîncheia contractul în cazul în care refuză prelucrarea datelor sale sau atunci când libera alegere de a se opune acestei colectări și acestei stocări este afectată prin cerința completării unui formular suplimentar în care să fie menționat acest refuz.
Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat în cadrul unui litigiu între Orange România SA, pe de o parte, și Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP) (România), pe de altă parte, în legătură cu o acțiune prin care se solicită anularea unei decizii prin care aceasta din urmă a aplicat societății Orange România o amendă pentru colectarea și stocarea copiilor actelor de identitate ale clienților săi fără consimțământul valabil al acestora și a obligat-o să distrugă aceste copii.
Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?
Orange România furnizează servicii de telecomunicații mobile pe piața românească.
Prin decizia din 28.03.2018, ANSPDCP a aplicat societății Orange România o amendă pentru că a stocat copii ale actelor de identitate ale clienților săi fără să demonstreze că acești clienți își dăduseră consimțământul în mod valabil, obligând-o totodată să distrugă aceste copii.
În această decizie, ANSPDCP a arătat că, în perioada cuprinsă între 1 și 26.03.2018, Orange România a încheiat contracte de furnizare a unor servicii de telecomunicații mobile cu persoane fizice și că la respectivele contracte erau anexate copiile actelor de identitate ale acestor persoane. Potrivit ANSPDCP, societatea nu a făcut dovada faptului că clienții săi la ale căror contracte erau anexate copii ale actelor lor de identitate își dăduseră consimțământul cu privire la colectarea și la stocarea unor copii ale actelor lor de identitate.
Clauzele relevante ale contractelor în cauză aveau următorul cuprins:
„– Clientul declară că:
(i) a fost informat înainte de a încheia contractul despre planul tarifar ales, despre tarifele aplicabile, durata minimă a contractului, condițiile încetării acestuia și cele de obținere și utilizare a serviciilor, inclusiv aria de acoperire a serviciilor, […];
(ii) Orange România a pus la dispoziția clientului toate informațiile necesare pentru a-și exprima consimțământul neviciat, expres, liber și specific cu privire la încheierea și asumarea expresă a contractului, inclusiv toată documentația contractuală – [Termenii și condițiile generale pentru utilizarea serviciilor Orange] și Broșura de tarife și servicii;
(iii) a fost informat și și-a exprimat acordul cu privire la:
– prelucrarea datelor cu caracter personal în scopurile prevăzute la articolul 1.15 din [Termenii și condițiile generale pentru utilizarea serviciilor Orange];
– reținerea de copii de pe actele ce conțin date cu caracter personal cu funcție de identificare;
– acord[ul] [pentru] prelucrare[a] date[lor] cu caracter personal (număr de contact, e-mail) în scopul marketingului direct;
- acord[ul] [pentru] prelucrare[a] date[lor] cu caracter personal (număr de contact, e-mail) în scopul efectuării studiilor de piață;
- am citit și îmi dau acordul expres pentru reținerea de copii ale actelor ce conțin date cu caracter personal privind starea de sănătate;
– datele menționate la articolul 1.15 alineatul (10) din [Termenii și condițiile generale pentru utilizarea serviciilor Orange] să nu fie incluse în serviciile de informații privind abonații și registrele abonaților.”
Orange România a introdus o acțiune împotriva deciziei din 28.03.2018 la Tribunalul București (România).
În acest context, Tribunalul București (România) a solicitat CJUE -prin intermediul unei trimiteri preliminare– să precizeze condițiile în care consimțământul clienților cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal poate fi considerat valabil.
Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară ?
Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.
Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE.
Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
Ce a răspuns în esenţă CJUE prin Hotărârea din data de 11.11.2020 referitor la cauza C-61/19?
Prin hotărârea pronunțată in data de 11.11.2020, CJUE a amintit mai întâi că dreptul Uniunii1 prevede o listă a cazurilor în care o prelucrare de date cu caracter personal poate fi considerată legală. În special, consimțământul persoanei vizate trebuie să fie liber, specific, informat și univoc. În această privință, consimțământul nu este dat în mod valabil în cazul absenței unui răspuns, al căsuțelor bifate în prealabil sau al absenței unei acțiuni.
În plus, în cazul în care consimțământul persoanei vizate este dat în cadrul unei declarații scrise care se referă și la alte aspecte, această declarație trebuie să fie prezentată într-o formă inteligibilă și ușor accesibilă și utilizând un limbaj clar și simplu. Pentru a asigura persoanei vizate o reală libertate de alegere, clauzele contractuale nu trebuie să o inducă în eroare cu privire la posibilitatea de a încheia contractul chiar dacă ea refuză să își dea consimțământul pentru prelucrarea datelor sale.
CJUE a precizat că Orange România, în calitate de operator de date cu caracter personal, trebuie să fie în măsură să demonstreze legalitatea prelucrării acestor date și, în consecință, existența unui consimțământ valabil al clienților săi. În această privință, din moment ce clienții vizaținnu păreau să fi bifat ei înșiși căsuța referitoare la colectarea și la stocarea unor copii ale actului lor de identitate, simplul fapt că această căsuță a fost bifată nu este de natură să stabilească o manifestare pozitivă a consimțământului lor. Revine instanței de trimitere sarcina de a efectua verificările necesare în acest scop.
Potrivit CJUE, instanței naționale îi revine și sarcina să aprecieze dacă clauzele contractuale în discuție erau sau nu de natură să inducă clienții vizați în eroare cu privire la posibilitatea de a încheia contractul în pofida refuzului de a-și da consimțământul pentru prelucrarea datelor lor, în lipsa unor precizări cu privire la acest aspect. În plus, în cazul refuzului unui client de a consimți la prelucrarea datelor sale, CJUE a observat că Orange România impunea ca acesta să declare în scris că nu consimțea nici la colectarea, nici la stocarea copiei actului său de identitate. Potrivit CJUE, o asemenea cerință suplimentară este de natură să afecteze în mod nejustificat libera alegere de a se opune acestei colectări și acestei stocări. În orice caz, întrucât societatea menționată este cea căreia îi revine sarcina de a stabili că clienții săi și-au manifestat prin intermediul unui comportament activ consimțământul pentru prelucrarea datelor lor cu caracter personal, această societate nu poate pretinde ca ei să își manifeste în mod activ refuzul.
Prin urmare, CJUE a concluzionat că un contract privind furnizarea de servicii de telecomunicații care conține o clauză potrivit căreia persoana vizată a fost informată și și-a dat consimțământul pentru colectarea și pentru stocarea unei copii a actului său de identitate, în scop de identificare, nu este de natură să demonstreze că această persoană și-a dat în mod valabil consimțământul pentru această colectare și pentru această stocare atunci când căsuța care se referă la această clauză a fost bifată de operatorul de date anterior semnării acestui contract, atunci când clauzele contractului menționat sunt de natură să inducă persoana vizată în eroare cu privire la posibilitatea de a încheia contractul în discuție în pofida refuzului de a-și da consimțământul pentru prelucrarea datelor sale sau atunci când libera alegere de a se opune acestei colectări și acestei stocări este afectată în mod nejustificat de acest operator prin cerința ca, pentru a refuza să își dea consimțământul, persoana vizată să completeze un formular suplimentar în care să fie menționat acest refuz.
