Certificarea declarațiilor fiscale depuse de contribuabili la autoritățile fiscale este o activitate opțională. Contribuabilii ce depun declarațiile fiscale nu sunt obligații să le certifice, însă pot proceda la certificarea acestora în mod voluntar, dacă din considerente proprii decid certificarea, având această posibilitate conform art. 83^1 din Codul de procedură fiscală.

De ce ar certifica un contribuabil declarațiile depuse la autorități?

Un contribuabil poate să își certifice declarațiile fiscale când dorește să aibă o confirmare independentă că sumele declarate autorităților sunt determinate cu acuratețe.

Din punct de vedere normativ, procedurile din Codul de procedură fiscală stabilesc că un contribuabil ce își certifică declarațiile va fi încadrat într-o clasă de risc fiscal mai bună decât un alt contribuabil ce nu își certifică declarațiile.

Deocamdată, această diferențiere este teoretică și nu putem afirma că în practică a fost vreodată determinantă la momentul declanșării unor inspecții fiscale.

Prin actul normativ analizat astăzi, OMFP nr. 1620/2014, se adoptă Procedura de depunere la organul fiscal a Notei de certificare întocmită de consultantul fiscal pentru contribuabilii ce optează pentru certificarea declarațiilor.

Cu această ocazie, se adoptă un nou formular denumit Notă de certificare, având codul 180 (formular 180), ce are rol de document de certificare și va fi depus la autoritatea fiscală de către consultantul fiscal, în baza acordului dat de contribuabil.

Sursa foto: Lege5.ro

Nota de certificare se depune electronic, la organul fiscal competent în administrarea contribuabilului ce își certifică declarațiile, fie împreună cu declarațiile certificate, fie ulterior depunerii acestor declarații.

Pentru întocmirea Notei de certificare și pentru transmiterea acesteia în format electronic, se utilizează programul de editare a Notei de certificare – formular 180, ce poate fi descărcat de pe site-ul autorităților fiscale.

Prin conținutul Notei de certificare, trebuie să fie stabilită identitatea consultantului fiscal, doar o persoană înscrisă în secțiunea de consultanți activi a Camerei Consultanților Fiscali, respectiv datele de identificare ale contribuabilului ce și-a certificat declarațiile.

Componenta principală a certificării transmisă autorităților fiscale este certificarea valorii impozitelor și taxelor declarate, a bazei de impozitare sau a naturii creanței fiscale pe care contribuabilul o declară la autoritatea fiscală.

În situația în care se certifică o declarație rectificativă, în Nota de certificare trebuie să se precizeze cauzele ce au generat rectificarea.

Certificarea declarației poate fi făcută:

• fără rezerve;
• cu rezerve.

În cazul în care se certifică o declarație cu rezerve, în Nota de certificare se menționează motivația acestei rezerve.

Procedura efectivă de certificare și normele de realizare a certificării sunt adoptate prin Hotărârea nr. 6/2014 a Camerei Consultanților Fiscali, publicată în Monitorul Oficial nr. 883 din 4 decembrie 2014.

Având în vedere transmiterea electronică a Notei de certificare, această procedură urmează regulile comunicării electronice între contribuabili și ANAF, deja cunoscute și aprobate prin art. 71^2 din Codul de procedură fiscală.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.