Reclamantul A. a formulat contestaţie împotriva răspunsului nr. 22409/25.05.2012 emis de pârâta Casa Judeţeană de Pensii O. solicitand instanței de judecată ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în baza probelor administrate, să se dispună recalcularea pensiei reclamantului prin valorificarea la determinarea stagiului de cotizare realizat a vechimii integrale, respectiv normă întreagă pe perioada 26.08.1978-08.05.1989 şi 01.04.1990-01.07.1991 precum şi la utilizarea la determinarea punctajului a salariilor operate în carnetul de muncă pe aceeaşi perioadă.

În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri. 

Ce apărări concrete a formulat pârâta în cauză?

Pârâta a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a ridicat excepţia inadmisibilităţii şi a tardivităţii cererii solicitatând respingerea cererii ca inadmisibilă şi tardivă.

Pârâta a arătat că, în fapt, petentului i s-a acordat pensie pentru invaliditate prin decizia nr.211097/14.04.2010, pentru un stagiu de cotizare total realizat de 16 ani, 4 luni, 18 zile din care 8 ani, 3 luni, 22 zile în condiţii normale de muncă; 4 ani, 1 luna, 1 zi în grupa a II-a de muncă și 6 ani, 2 luni, 23 zile în sectorul agricol având o suprapunere sector de stat + sector agricol de 3 ani, 6 luni, 15 zile, precum și 1 an, 3 luni, 17 zile stagiu asimilat.

Drepturile de pensie au fost stabilite corect și legal, raportat la actele pe care reclamantul le-a depus la dosarul de pensie și la înscrierile din carnetul de muncă, în măsura în care ele au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legii, ţinându-se cont de actele normative în vigoare aplicabile în materia pensiilor.

Reclamantul a formulat mai multe cereri pentru valorificarea perioadelor aflate în discuţie la care i s-au formulat mai multe răspunsuri, în sensul menţionat mai sus, adică de a aduce acte suplimentare privind salariile realizate lunar.

Reclamantul nu contestă o decizie de pensie, ci un răspuns administrativ la o cerere a sa.

Pârâta a considerat că, o astfel de cerere depusă la instanţa de judecata nu este întemeiată din punct de vedere juridic.

Potrivit art.153 din Legea nr. 263/2010 instanţa de fond poate fi investită numai cu o contestaţie împotriva unei decizii de pensie.

Astfel, reclamantul invocă dispoziţiile art.106-107 din Legea nr. 263/2010 ca și temei de drept ce stă la baza cererii sale, iar recalcularea/revizuirea drepturilor de pensie, la cerere sau din oficiu este posibilă numai în situaţia în care se depun documente noi, care probează elemente noi, care nu au fost analizate până în acel moment și care să ducă la o modificare a drepturilor de pensie. În această situaţie se va emite o decizie de admitere sau respingere.

În cazul în care nu există astfel de împrejurări noi care să ducă la modificări ale drepturilor stabilite anterior, nu se emite o decizie de pensie ci se formulează un răspuns administrativ. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat si cum a argumentat  hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă, tribunalul a respins excepţia inadmisibilităţii şi a tardivităţii cererii, a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii O.; a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii O. la recalcularea pensiei reclamantului prin valorificarea la determinarea stagiului de cotizare realizat a vechimii integrale, respectiv normă întreagă pe perioada 26.08.1978-08.05.1989 şi 01.04.1990-01.07.1991 precum şi la utilizarea la determinarea punctajului a salariilor operate în carnetul de muncă pe aceeaşi perioadă.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 107 din Legea nr. 263/2010, “În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi /sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii,…operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire”.

Potrivit acestor dispoziţii legale, reclamantul a solicitat CJP O. recalcularea pensiei, prin valorificarea la determinarea stagiului de cotizare realizat a vechimii integrale din perioadele 26.08.1978-08.05.1989 şi 01.04.1990-01.07.1991 şi utilizarea la determinarea punctajului a salariilor operate în carnetul de muncă.

Prin urmare, pârâta potrivit dispoziţiile legale menţionate mai sus, trebuia să emită o decizie de admitere sau de respingere a cererii reclamantului, decizie ce putea fi contestată de reclamant în termen de 30 de zile de la comunicare.

Instanţa de fond a reţinut că răspunsul administrativ dat de către pârâtă este echivalent unei decizii de respingere a cererii reclamantului. 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către pârâtă şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanţa superioară hotărârea respectivă?

Da, sentinţa civilă pronunţată de tribunal a fost atacată de către pârâtă, iar prin decizia civilă nr.xyz/02.06.2013, curtea de apel a admis recursul formulat şi a modificat sentinţa în sensul că a respins contestaţia ca inadmisibilă.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

Instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, interpretând greşit actul dedus judecăţii.

Astfel, prin cererea adresată instanţei, reclamantul a arătat că formulează contestaţie împotriva răspunsului nr. 22409/25 05 2012 emis de CJP O.

Instanţa de fond a reţinut în sentinţa atacată că răspunsul respectiv este echivalentul unei decizii de respingere a cererii reclamantului ce viza recalcularea pensiei prin valorificarea la determinarea stagiului de cotizare realizat a vechimii integrale dintr-o anumită perioadă.

Considerând că reclamantul ar fi făcut o asemenea cerere, potrivit art. 116 din legea nr. 263/2010, încetarea, suspendarea sau reluarea plăţii pensiei, precum şi orice modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale, în condiţiile respectării regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie.

Potrivit art. 149 alin. 1 din aceeaşi lege, deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii şi de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la co municare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii.

Alin. 2 prevede că procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicţional.

Potrivit alin. 4 deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.

Potrivit art. 150 alin. 3 în soluţionarea contestaţiilor, Comisia Centrală de Contestaţii şi comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii adoptă hotărâri.

Art. 151 alin.1din acelaşi act normativ prevede că hotărârile Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii se comunică persoanelor în cauză şi caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale interesate, după caz, în termen de 5 zile de la adoptare.

De asemenea, potrivit alin. 2 hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanţa judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Alin. 3 prevede că hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanţele judecătoreşti în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.

Reiese din economia acestor dispoziţii legale, că şi în situaţia în care răspunsul contestat ar fi echivalentul unei decizii de pensionare, aşa cum greşit consideră instanţa de fond, reclamantul ar fi trebuit să urmeze procedura prealabilă prevăzută de lege, neputându-se adresa direct instanţei de judecată, cererea sa fiind astfel inadmisibilă.

În speţă însă, răspunsul primit de către reclamant nu poate constitui o decizie de pensionare.

Aceasta deoarece potrivit art. 106 alin. 1 din lege, admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii, respectiv de casa de pensii sectorială, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.

Potrivit alin. 2 decizia prevăzută la alin. (1) cuprinde temeiurile de fapt şi de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.

În speţă, răspunsul respectiv nu cuprinde asemenea menţiuni pentru că prin cererea formulată de către reclamant acesta solicita să i se comunice “temeiul legal în baza căruia la delimitarea punctajului i-au fost valorificate realizările iar la stagiul de cotizare i-a fost considerat jumătate de normă”.

La această cerere intimata pârâtă i-a comunicat răspunsul respectiv care, aşa după cum se poate observa, nu este o decizie de pensie.

Legea nr. 263/2010 nu prevede posibilitatea contestării unui răspuns administrativ, astfel că şi din acest punct de vedere cererea este inadmisibilă.

Ai nevoie de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!