Recent, a fost aprobată, în Parlament, Legea pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Legea a fost contestată la Curtea Constituțională unde, pe fond, a fost acceptată o singură sesizare ca fiind neconstituțională.
Vă prezentăm mai jos, din Decizia CCR nr. 790/2018, chestiunile care, aşa cum se semnalează în motivarea prezentată, vor afecta activitatea asociațiilor şi fundațiilor.
Cu privire la motivele de neconstituționalitate intrinsecă, autorii susțin, în esență, că dispozițiile art. 4 alin. (2) pct. 4 și art. 5 alin. (1) lit. i) din legea criticată sunt neconstituționale, deoarece încalcă dispozițiile art. 288 din TFUE (Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), referitor la scopul urmărit prin adoptarea Directivei 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, cu consecința încălcării dispozițiilor art. 148 alin. (2) din Constituția României.
Implicarea instituției fiduciei
În acest sens, autorii apreciază că, în cadrul procedurii legislative interne de transpunere a Directivei 2015/849 legiuitorul național a ignorat faptul că directiva instituie un cadru legal mai favorabil asociațiilor și fundațiilor, față de dispozițiile legale în vigoare, în dreptul național, la data transpunerii. Scopul urmărit de legiuitorul european a fost acela de a institui obligația de raportare a tranzacțiilor suspecte de spălare a banilor, cât și raportarea beneficiarilor reali ai operațiunilor supuse normelor de combatere a spălării banilor numai de către persoanele juridice neguvernamentale, fără scop patrimonial, care se constituie în legătură directă cu instituția fiduciei [art. 2 alin. (1) pct. 3 lit. b) și lit. c) și art. 3 pct. 6 din Directivă].
Autorii arată că, în dreptul pozitiv al României, instituția fiduciei este reglementată stricto sensu în Codul civil și, din analiza acestei materii, în țara noastră nu este posibilă constituirea unei persoane juridice neguvernamentale, fără scop patrimonial, care să realizeze scopul fiduciei, ci doar încheierea unui contract de fiducie, în condițiile specificate de normele civile precitate. Ca atare, soluția aleasă de către Parlament este excesivă și în contradicție cu Directiva 2015/849.
Ce înseamnă „beneficiar real” pentru asociații sau fundații
Autorii sesizării susțin că asociațiile și fundațiile nu fac obiectul directivei (UE) 2015/849, neregăsindu-se printre „entitățile obligate”, enumerate limitativ la art. 2 din actul normativ european, iar includerea în definiția „beneficiarului real” a „persoanelor fizice sau, în cazul în care acestea nu au fost identificate, categoria de persoane fizice în al căror interes principal asociația sau fundația a fost înființată sau funcționează”, prin dispozițiile de lege criticate, excedează textului Directivei și introduce în sarcina asociațiilor și fundațiilor obligația de a raporta inclusiv beneficiarul final al activității desfășurate, precum persoanele fizice care beneficiază de asistență, consiliere, ajutor, activități sociomedicale, educaționale sau culturale, inclusiv copii, vârstnici, persoane cu dizabilități etc. De asemenea, prin includerea asociațiilor și fundațiilor în rândul „entităților raportoare”, acestea vor fi supuse acelorași obligații de raportare precum instituțiile de credit, instituțiile financiare, furnizorii de servicii de jocuri de noroc etc.
Autorii consideră că legea criticată nu stabilește, în mod clar și previzibil, modalitatea protejării datelor cu caracter personal, modalitatea prin care asociațiile și fundațiile trebuie să declare beneficiarul real și ce informații trebuie acestea să furnizeze despre persoanele pe care le ajută pentru a fi în legalitate în relația cu autoritățile statului. În același sens, nu există garanții suficiente dispuse prin legea pentru combaterea și prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului în ceea ce privește modalitatea de stocare și păstrare a acestor informații.
– Includerea asociațiilor și fundațiilor în sfera de aplicare a Legii pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului [art. 5 alin. (1) lit. i)] nu s-a bazat pe o analiză concretă a riscurilor, care să indice implicarea segmentului societății civile în activități de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului. În acest sens, menționează Opinia comună nr. 914/ 2017, a Comisiei de la Veneția și ODIHR, în care s-a reținut că „Statele trebuie să se abțină de la impunerea unor cerințe administrative care ar avea ca rezultat împovărarea ONG-urilor și trebuie întotdeauna să limiteze ingerințele în dreptul la liberă asociere, respectând criteriile necesității și proporționalității”, iar „sancțiunile trebuie să fie proporționale cu gravitatea încălcării comise, și la dizolvarea unei asociații se va recurge doar ca măsură de ultimă instanță în caz de încălcări extrem de grave ale obligațiilor prevăzute în legislație. Restricționările aplicate nu trebuie niciodată să rezulte în desființarea dreptului la asociere și nici să afecteze însăși esența acestui drept„.
– Asimilarea asociațiilor și fundațiilor unor entități precum instituțiile de credit, instituțiile financiare, furnizorii de servicii de jocuri de noroc etc. duce la impunerea unor cerințe administrative disproporționate. Spre exemplu, conform raportului anual 2017 al organizației Salvați Copiii, un singur program „Școală după Școală, A Doua Șansă și Grădinițe estivale”, prin care aceasta a dezvoltat programe de educație și training privind drepturile copilului, a avut ca beneficiari reali 195.208 de copii. Nu există o „nevoie socială imperioasă” și rezonabilă prin care organizația Salvați Copiii, după adoptarea legii în cauză, să declare ca beneficiari reali 195.208 de copii și nici suportul material și logistic nu va permite acest lucru.
– Cerințele administrative disproporționate sunt generate, în principal, de necesitatea alinierii la obligațiile de raportare cuprinse în capitolul III din lege, precum și la măsurile de cunoaștere a clientelei cuprinse la capitolul IV din lege, aplicabile indiferent de dimensiunea organizațiilor sau de activitatea desfășurată. În plus, sancțiunile aplicabile în caz de încălcare a obligației de raportare sunt vădit disproporționate, nerespectând standardele internaționale în materie.
Tratament legal discriminatoriu
– Autorii sesizării apreciază că dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. c) și ale art. 5 alin. (1) lit. i) din legea criticată contravin prevederilor art. 16 din Constituție. Astfel, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. i) din lege consacră un privilegiu organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, membre ale Consiliului Minorităților Naționale, care sunt exceptate de la aplicarea legii. Reglementarea unui cadru normativ mai favorabil, pentru cetățenii români care sunt membri ai organizațiilor aparținând minorităților naționale, cu privire la obligația de a raporta tranzacțiile suspecte de spălare de bani sau cu privire la beneficiarul real al tranzacțiilor efectuate de organizațiile ale căror membri sunt aceștia, constituie un tratament legal discriminatoriu în raport cu cetățenii români care nu sunt membri ai acestor organizații, însă au calitatea de membri ai unor asociații sau fundații constituite pentru realizarea altui scop (social, educativ, artistic, sportiv etc.) decât cel de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale unei minorități naționale.
– Autorii sesizării susțin că art. 4 alin. (2) lit. c) din lege este neclar raportat la persoanele juridice care fac obiectul excepției de la regula raportării beneficiarului real al tranzacțiilor efectuate de acestea, în sensul în care nu se poate distinge dacă sunt incluse în norma de exceptare numai asociațiile și fundațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, membre ale Consiliului Minorităților Naționale, sau și alte forme de organizare ale structurilor juridice nepatrimoniale, cum ar fi federațiile, membre ale aceluiași Consiliu al Minorităților Naționale.
– De asemenea, autorii susțin că dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. c) și cele ale art. 5 alin. (1) lit. i) din legea supusă controlului de constituționalitate sunt lipsite de claritate și previzibilitate, prin raportare la art. 63 din același act normativ, deoarece organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale sunt obligate, în temeiul art. 63 din lege, să desfășoare activitățile de entitate raportoare, sub sancțiunea dizolvării, ceea ce face inutilă excepția prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. i).
Soluţia Curţii Constituționale
CCR a admis numai obiecția de neconstituționalitate privind sintagma „cu excepția organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale, membre ale Consiliului Minorităților Naționale” din cuprinsul art. 4 alin. (2) lit. c) și art. 5 alin. (1) lit. i) din Legea pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative şi a constatat că aceasta este neconstituţională.
În rest, CCR a a constatat că celelalte dispoziții din Legea pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Alte prevederi importante din lege
După ce legea, va fi modificată conform hotărârii CCR şi după ce va fi promulgată de Președinte, de la data publicării în Monitorul Oficial urmează să intre în vigoare dispoziții finale, dintre care menționăm:
– În termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, asociațiile şi fundațiile au obligația completării documentelor conform cerințelor prevăzute la art. 6, 7, art. 16 şi 17 din O.G. nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, prevederile art. 7 aplicându-se în mod corespunzător. La expirarea termenului, asociațiile şi fundațiile care nu s-au conformat obligației se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea Ministerului Public sau a oricărei alte persoane interesate în condițiile prevăzute în O.G. nr. 26/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege.
– În termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, se operaționalizează registrele beneficiarilor reali prevăzute de prezenta lege.
– La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancționarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial nr. 702/2012;
b) H.G. nr. 594/2008 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a prevederilor Legii nr. 656/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 444/2008;
c) Decizia Plenului Oficiului nr. 496/2006 pentru aprobarea Normelor privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a finanțării actelor de terorism, standardele de cunoaștere a clientelei şi control intern pentru entitățile raportoare care nu sunt supuse supravegherii prudenţiale a unor autorități, publicată în Monitorul Oficial nr. 623/2006.
Ai nevoie de Decizia CCR nr. 790/2018? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!