Obligația angajatorului de a elibera adeverință privind salariile și sporurile încasate de fostul salariat

Reclamantul A a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA și pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, instanţa să dispună: obligarea celor două pârâte la emiterea și comunicarea unei adeverinţe atestătoare a salariului brut realizat în acord individual, de care a beneficiat reclamantul în perioada 1 iulie 1956 – 16 septembrie 1967, menţionarea în cuprinsul acelei adeverinţe a faptului că în perioada 6 octombrie 1959 – 24 noiembrie 1961 contractul de muncă al reclamantului a fost suspendat pentru satisfacerea stagiului militar, precum și a sporurilor de vechime, pentru lucrul în timpul nopţii și alte sporuri de care a beneficiat în perioada sus-menţionată și obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Constanța la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, luând în calcul adeverinţa care se va elibera conform celor de la punctul 1 din acţiune.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că s-a adresat cu cerere scrisă atât societăţii SC B. SA cât și Ministerului Muncii, Familiei și Egalităţii de Şanse, pentru a i se elibera adeverinţă cu sporurile susmenţionate și, deşi această pârâtă i-a confirmat primirea cererii sale, a refuzat totuşi să-i elibereze adeverinţa, sub motivul că de mai bine de un an de zile se lucrează la extragerea datelor din arhivă.

A susţinut reclamantul că nu cunoaşte situaţia juridică a societăţii pârâte și de aceea a chemat în judecată și cea de-a doua pârâtă, Casa Judeţeană de Pensii Constanța, pentru că dacă prima societate s-ar afla în faliment sau insolență, competentă de a elibera adeverinţa solicitată o are a doua pârâtă, care a preluat arhiva primei pârâte.

În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri (copia carnetului său de muncă, a deciziei de pensionare, a cererii adresată pârâtei SC B. SA) și expertiză contabilă.

Ce apărări concrete au formulat cele două pârâte în cauză?

Pârâta SC B. SA a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care acesta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului A ca neîntemeiată.

Pârâta SC B. SA a susţinut că reclamantului i-au fost eliberate toate datele solicitate de el, atât cu privire la perioada lucrată, cât și referitoare la salariul realizat, sporul de vechime și sporul pentru munca prestată în timpul nopţii, singura solicitare refuzată reclamantului a fost cea cu privire la salariul brut realizat în acord individual, apreciind pârâta că la stabilirea punctajului mediu anual nu sunt luate în considerare (întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor) „formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale”.

Și cealaltă pârâtă, Casa Judeţeană de Pensii Constanța, a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a sa, motivat de faptul că arhiva societăţii SC B. SA nu a fost preluată de această instituţie.

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. nr.1120/05.11.2009 Tribunalul Constanţa a respins acţiunea formulată de reclamant. S-a luat act de renunţarea reclamantului la judecata faţă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat fostului angajator eliberarea unei adeverinţe care să ateste contravaloarea sporului pentru vechime, pentru lucrul în timpul nopţii și alte sporuri (fără a le mai menţiona), precum și salariul brut realizat în acord individual de care a beneficiat în perioada 1 iulie 1956 – 16 septembrie 1967.

Cu adeverinţa nr. 2098/11.10.2001, pârâta SC B. SA i-a eliberat reclamantului dovada perioadei lucrate de el în cadrul acesteia, a salariului realizat și a sporului de vechime. Ulterior, aceeaşi pârâtă a mai eliberat și adeverinţa nr. 4897/13.11.2008, cu privire la sporul pentru munca prestată în timpul nopţii pentru perioada 1958 – 1967, adeverinţă întocmită potrivit Ordinului 687/2006. Pentru sporul de vechime i s-a comunicat reclamantului că anterior datei de 1 martie 1970 acesta nu a existat, în perioada 1 martie 1970 – 1 aprilie 1992 acesta s-a calculat în mod automat (funcţie de vechimea în muncă) potrivit Legii nr. 338/2002, iar după anul 1992 sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale a fost înregistrat în carnetul de muncă.

Singurul „spor” pentru care pârâta nu a emis adeverinţa a fost salariul brut realizat în acord individual, aspect pentru care în cauză s-a efectuat expertiza. Însă nici aceasta nu a putut stabili cu certitudine și pentru întreaga perioadă lucrată de reclamant, salariul brut realizat în acord individual de reclamant, datorită împrejurării că acestea fie nu au fost înscrise în statele de plată, ori pentru perioada 1956 – 1959 nu au fost identificate în arhiva societăţii state de plată pentru secţia la care a lucrat reclamantul, iar această perioadă nu se încadrează în perioada de păstrare a documentelor.  

Potrivit art. 4 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005, sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare prevăzute la alin. 2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverinţe întocmite conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acestora.

În aceste condiţii, unităţile la care au lucrat asiguraţii nu pot certifica în condiţiile legii, date inexistente în evidenţele lor financiar-contabile ori neconforme documentaţiei deţinute.

În speţă, reclamantul nu poate pretinde fostului angajator să-i emită o adeverinţă care nu confirmă şi nu se fundamentează pe datele existente în documentaţia deţinută, pentru un drept de natura unui spor care a avut sau nu caracter permanent.

Ceea ce rămâne în discuţie, deci, este situaţia datelor care nu se mai regăsesc în evidenţele fostului angajator ca urmare a inexistenţei documentaţiei în fondul arhivistic.

În măsura în care nu se regăsesc statele de plată aferente perioadelor menţionate de expert şi în absenţa oricăror alte probe (înscrisuri) care să constituie un început de dovadă, instanţa va reţine că nu se poate recunoaşte reclamantului dreptul de a-i fi eliberată o adeverinţă în sensul arătat, cu încălcarea dispoziţiilor legale sus-citate.

Aceste acte nu se pot reconstitui în absenţa unei proceduri specifice și în nici un caz nu se pot reconstitui de către expert, aşa cum a susţinut reclamantul, iar în lipsa documentaţiei primare care a stat la baza constituirii statelor (foi colective de prezenţă, foi de pontaj etc.) care au avut un termen de păstrare mult mai redus, nici expertiza dispusă în cauză nu a putut stabili cele solicitate de reclamant.

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către reclamant şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum şi-a motivat hotărârea instanţa superioară?

Da, sentinţa civilă nr.1120/05.11.2009 a instanţei de fond a fost atacată de către reclamant, iar instanţa superioară a modificat în parte hotărârea atacată, în sensul că a dispus admiterea în parte a acţiunii conform celor dispuse prin dispozitiv (instanța a dispus obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea unei adeverinţe conform legii cu privire la indemnizaţiile, sporurile şi majorările de retribuţii tarifare ale reclamantului).

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat fostului angajator eliberarea unei adeverinţe care să ateste c/val. sporului pentru vechime, pentru lucrul în timpul nopţii şi alte sporuri, precum şi salariul brut realizat în acord individual de care a beneficiat în perioada 1 iulie 1956 – 16 septembrie 1967.

Prin adresa nr. 5667/17.12.2008, pârâta i-a răspuns reclamantului că la stabilirea punctajului mediu anual nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.

Prin întâmpinarea formulată, referitor la cererea reclamantului de a i se elibera adeverinţă cu salariul brut realizat în acord individual, pârâta şi-a menţinut aceeaşi poziţie de refuz, motivat de faptul că la stabilirea punctajului mediu anual nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regim ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.

Din prevederile art. 164 alin. 2 şi 3 din Legea 19/2000 rezultă faptul că la determinarea punctajelor anuale se au în vedere, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, şi sporurile cu caracter permanent înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi.

De asemenea, din prevederile art. 4 alin. 3 din O.U.G. nr. 4/2005 rezultă că sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare prevăzute la alin. 2 se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverinţe întocmite conform legii, eliberate de angajatori care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acestora.

Din dispoziţiile legale invocate mai sus rezultă că angajatorul are obligaţia de a elibera conform legii adeverinţe cu privire la indemnizaţiile, sporurile şi majorările de retribuţii tarifare la solicitarea fostului salariat.

Nu este de competenţa angajatorului să aprecieze dacă anumite retribuţii sau sporuri sunt sau nu luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, această atribuţie fiind de competenţa Caselor Judeţene de Pensii.

De asemenea, comparând adeverinţele emise de fostul angajator, cu datele extrase de către expert şi menţionate în cuprinsul expertizei rezultă că în adeverinţele eliberate sunt menţionate valori mai mici, pentru intervalul 1 iulie 1956 – 16 septembrie 1967, menţionându-se salariul de bază, în loc de salariul brut, astfel cum a solicitat reclamantul.

Ori, potrivit art. 164 al.1 lit.a din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute, până la data de 01.07.1977.

În ceea ce priveşte celelalte critici aduse hotărârii primei instanţe, Curtea de Apel Constanţa a apreciat că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte perioada îndeplinirii stagiului militar, nu intră în atribuţiile fostului angajator obligaţia emiterii unei astfel de adeverinţe.

Dovada perioadei în care o persoană a satisfăcut serviciul militar, ca militar în termen sau ca militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, se face cu livretul militar sau cu adeverinţe ori certificate eliberate de instituţiile militare competente, potrivit Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000.

Pentru lunile în care în statele de plată nu au fost înscrise date la rubrica salariu brut sau pentru lunile în care lipsesc statele de plată, angajatorul nu poate fi obligat să elibereze adeverinţă.

În condiţiile în care lipsesc statele de plată ale secţiei în care a fost angajat reclamantul nu este de competenţa expertului să reconstituie vechimea în muncă a acestuia.

În această situaţie, pentru reconstituirea vechimii în muncă, reclamantul are la dispoziţie procedura prevăzută de art. 14 şi următoarele din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

În lipsa unor state de plată din arhivele societăţii, în mod corect prima instanţă a respins cererea pentru efectuarea unei contraexpertize, apreciind că expertul a răspuns la obiectivele expertizei în funcţie de înscrisurile existente în arhiva societăţii.

În ceea ce priveşte sporul de noapte, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert contabil şi din răspunsul la obiecţiuni rezultă că din statele de plată nu rezultă o determinare procentuală a acestor sporuri, ci numai numărul de ore efectiv lucrate şi suma pentru care reclamantul a încasat-o pentru orele lucrate noaptea.

Extras din Decizia civilă nr. 122/AS/30.03.2010 ,Curtea de Apel Constanţa, Secţia civilă, pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.