Primele imnuri compuse în onoarea zilei de Crăciun și a Nașterii Domnului se crede că au fost scrise în secolul al cincilea. Aceste imnuri latine aveau o tonalitate solemnă și tratau doar aspectele religioase ale sărbătorii. În secolul al XIII-lea, Sfântul Francisc de Assisi a introdus ideea de colinde vesele și imprimate cu spiritul Crăciunului, similare formatului cunoscut de către noi. Sf. Francisc a scris imnul de Crăciun “Psalmus în Nativitate”, în limba latină. Din Italia, colindele de Craciun au fost răspândite peste tot în Europa, inclusiv în Germania. Însă nu doar colindele au pornit din acest spaţiu…
* Saturnalia
Italia este considerată ţara de origine a Crăciunului, conform unei ipoteze acceptate din ce în ce mai mult în ultima vreme, acest eveniment formându-se în urma creştinizării de către Biserică a festivalului Saturnalia (închinat zeului Saturn) şi a altor sărbători păgâne.
În scolele III și IV d.Chr., Biserica din Roma se afla într-o aprigă competiție cu religiile populare păgâne și cultele misterelor, credințe implicând, în marea lor majoritate, o proslăvire a soarelui. De la mijlocul lunii decembrie și până în prima zi din ianuarie, romanii se desfătau în petreceri și orgii, sărbătorind solstițiul de iarnă și aducându-le omagii zeilor lor.
În anul 274 d.Chr., împăratul Aurelian a decretat 25 decembrie, ziua solstițiului în calendarul iulian, drept “natalis solis invicti” (“nașterea invincibilului Soare”), un festival dedicat zeului solar Mithras. Astfel, prin desemnarea zilei de 25 decembrie drept dată a sărbătorii nașterii Domnului, creștinii din Roma au atacat în mod direct păgânismul roman.
În același timp, pentru a se asigura că sărbătoarea creștină va lua locul cultului lui Mithra, ei au invocat un bogat simbolism biblic în care Iisus era văzut ca “soarele dreptății” și Dumnezeul “adevăratei lumini”, trimis în mijlocul oamenilor pentru a risipi întunericul din lume. În acest fel, Crăciunul, sărbătorit de-a lungul secolelor, continuă să păstreze elemente păgâne originare, în ciuda simbolismului conferit de Biserică.
* Cum petrec italienii Craciunul?
În Italia zilelor noastre, celebrarea Crăciunului este străbătută de o notă autentică, unică, în care se împletesc tradițiile pastorale, riturile culturale tradiționale și influențe din nordul Europei.
Sărbătorea Imaculatei Concepţii, la 8 decembrie, deschide festivităţile de iarnă în Italia. Potrivit dogmelor romano-catolice, este ziua când Fecioara Maria, mama lui Iisus Christos, a fost concepută în pântecul mamei ei Ana, fără păcatul originar. Sărbătoarea a fost instituită de Papa Sixtus IV în 1476 şi a fost declarată dogmă de catre Papa Pius IX în 1854 intitulată Ineffabilis Deus.
În această zi se împodobeşte bradul de Crăciun şi se reconstituie scena Naşterii lui Iisus Cristos. Tradiţia “ieslei” datează din epoca Sfântului Francis din Assisi care, în 1223 a realizat prima reprezentare cu personaje vii pentru a explica oamenilor cum s-a născut Mântuitorul. Pruncul Sfânt va fi ţinut deoparte până în noaptea de 24 spre 25 decembrie, când îşi va găsi locul în “ieslea” din casele italienilor. Cu timpul, “ieslele” au devenit adevărate opere de artă în funcţie de imaginaţia fiecăruia.
Cele mai cunoscute şi căutate “iesle” sunt realizate la Napoli şi expuse spre vânzare pe strada San Gregorio Armeno. Comercianţii lucrează tot anul pentru a se confrunta cu concurenţa. La Napoli se găseşte singura iesle unde păstorii iau chipurile personajelor celebre care se schimbă în fiecare an. Spre exemplu, ieslele din 2011 au fost împodobite cu mici statuete ale ducelui şi ducesei de Cambridge, William şi Kate, dar şi nelipsitul fotbalist Maradona.
Sărbătoarea Crăciunului în Italia respectă proverbul “Natale con i tuoi, Pasqua con chi vuoi” /”Petrece Crăciunul în familie, iar Paştele cu cine vrei”, Ajunul Crăciunului fiind la fel de important ca şi sărbătoarea în sine. Familiile se reunesc la ora cinei şi meniul este alcătuit în special din preparate pe bază de peşte. Asociaţia consumatorilor estimează anual că italienii cheltuiesc un milion de euro pentru peştele pregătit în ziua de Ajun.
Nu lipsesc dulciurile specifice, ca biscuiţii cu simbolurile Crăciunului, “il torrone”, un preparat din ciocolată cu alune sau migdale, dar şi cozonacii numiţi “panettone” şi “pandoro” exportate şi în România. Rudele invitate la masă vor aduce în dar florile în ghivece numite “Stele de Crăciun” (”euphorbia pulcherrima”, în latină), care îşi descoperă florile roşii în această perioadă.
Italienii, mai ales cei din zona de nord a țării, au obiceiul de a decora un brad în mijlocul casei, dar, potrivit tradiției, copiii nu îi adresează lui Moș Crăciun scrisorile în care îi cer acestuia să le aducă cadourile lor preferate, ci trimit epistole către părinții lor, în rândurile cărora își exprimă dragostea față de cei care le-au dat viață. Aceste scrisori sunt așezate, de obicei, sub farfuria tatălui lor, ele fiind citite cu glas tare imediat după masa din ajunul Crăciunului.
Şi oraşele se împodobesc discret cu brazi şi jocuri de lumini, iar administraţiile locale organizează concerte şi spectacole în piaţă. În ziua de Crăciun, televiziunea publică Rai transmite în direct slujba de la Vatican.
Ce este mai interesant, deși „Babbo Natale” (Moș Crăciun) și cadourile oferite de Craciun devin obiceiuri din ce în ce mai frecvente, ziua principală pentru oferirea de cadouri este Boboteaza, ziua a 12-a de Crăciun, atunci când cei trei magi au dat Pruncului Iisus darurile lor.
În Italia, cadourile sunt aduse de La Befana, o vrăjitoare bună care noaptea umple ciorapii copiiilor cu daruri. Potrivit legendei, cei trei magi s-au oprit să o întrebe pe Befana în ce direcție ar trebui să se îndrepte pentru a ajunge la Betleem și au invitat-o să li se alăture. Vrăjitoarea i-a refuzat, la fel procedând și mai târziu, când un păstor a îndemnat-o să meargă împreună cu el pentru a-l onora pe copilul Iisus.
După căderea nopții, ea a zărit o lumină puternică în ceruri, lucru care a făcut-o să se întrebe dacă nu cumva a greșit respingând oferta celor trei magi, așa că a adunat mai multe jucării ale copiilor ei plecați de pe acesta lume și a fugit încercând să îi ajungă din urmă pe magi și pe păstor. Belfana nu a reușit să îi găsească, după cum nu a avut succes în a descoperi grajdul în care se născuse Domnul. Din acest motiv, în fiecare an, ea se străduie să dea de urma lui Iisus, și, pentru că nu reușește să îl găsească, dăruiește cadouri copiilor cuminți și bucăți de cărbune (sau „carbone dolce”, o bomboană asemănătoare unui cărbune) copiilor obraznici.
Încă de la primele ore ale dimineţii de Crăciun, se pregăteşte prânzul care poate avea şi preparate din carne de porc, dar în cantităţi mici. Pe toată durata sărbătorilor de iarnă, pe mesele italienilor vor fi permanent coşuri cu fructe uscate (migdale, smochine, prune) dar şi nuci, alune, arahide care se oferă oaspeţilor. Pentru că vremea nu permite plimbări lungi, italienii preferă să îşi petreacă serile în casă jucând cărţi sau tombola de Crăciun, un joc de hazard care poate avea ca premiu bani sau obiecte.
* Alte tradiții și obiceiuri italiene:
Ceppo este o structură din lemn de aproximativ un metru înălțime, în forma unei piramide. Pe acest schelet se amplasează mai multe rafturi, partea de jos fiind, îndeosebi, rezervată unei scene din ziua nașterii lui Iisus, iar partea superioară fiind destinată bomboanelor, fructelor și cadourilor. Ceppo, numit și “arborele luminii”, este decorat cu hârtie colorată, conuri de brad învelite în staniol și mici stegulețe. Lumânări de dimensiuni reduse sunt fixate pe părțile ieșite în afară, iar în vârful piramidei se așează o stea sau o mică păpușă.
Urna destinului reprezintă o veche tradiție din Italia, în cadrul căreia fiecare membru al familiei trebuie să extragă un cadou ambalat dintr-un mare bol ornamentat, până când sunt împărțite toate darurile din interiorul acestuia.
Zampognari și Piffera – în Roma și în împrejurimile capitale italiene, locuitorii din munții Abruzzi, îmbrăcați în straie tradiționale din lână , purtând încălțări până la genunchi, ciorapi albi și lungi mantii negre, cântă din cimpoaie și fluiere, desfătând mulțimile adunate în preajma bisericilor.
* Sărbătorile de iarnă din Italia:
În calendarul tradițional al italienilor, ziua de 25 decembrie nu este singura care poartă o semnificație specială în anotimpul rece. De-a lungul întregii luni decembrie și până la începutul lui ianuarie, se desfășoară o serie de sărbători religioase foarte importante:
- 6 decembrie – „La Festa di San Nicola” – Sărbătoarea sfântului Nicolae, patronul păstorilor, este celebrată în orașe precum Pollutri prin aprinderea de focuri sub imense cazane în care este gătită „fave”, o mâncare tradițională din fasole;
- 8 decembrie „La immaculata Concezione” – Celebrarea Imaculatei Concepții / Nașterea Maicii Domnului;
- 13 decembrie „La Festa di Santa Lucia” – Sărbătoare prilejuită de ziua Sfintei Lucia;
- 24 decembrie „La Vigilia di Natale” – Ajunul Crăciunului / Nașterii Domnului;
- 25 decembrie „Natale” – Crăciunul / Nașterea Domnului;
- 26 decembrie „La festa di Santo Stefano” – Ziua Sfântului Ștefan, prin care se marchează vestirea nașterii Domnului și sosirea celor 3 magi;
- 31 decembrie „La Festa di San Silvestro” – Sărbătoarea zilei Sfântului Silvestru, ajunul anului nou;
- 1 ianuarie „Il Capodanno” – „Capul anului”, prima zi a noului an;
- 6 ianuarie „La Festa della Epiphania” – Boboteaza.
Sursa: www.diane.ro
Hm nota 5.
foarte frumos am rude in italia
Mia fost de mare ajutor mrs
E DE NOTA 8
COMENTARIU E BUN