Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că la data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului se suspendă judecarea tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale, termenele de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi orice procedură de executare silită pornită împotriva ei.
■ Cadru legal. Tema în discuție este tratată în articolul 35 (1) al legii, din care am citat mai sus, precum şi în articolele următoare cu dispoziţii speciale privind fuziunea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale supuse privatizării. Lichidatorul are obligația ca, în cel mult 10 zile de la data intrării în funcţie, să întocmească tabelul de creanţe, care va fi depus la sediul societăţii comerciale pentru a putea fi consultat de către creditori.
Dreptul de a contesta existenţa sau întinderea unei creanţe ori rangul acesteia în ordinea de preferinţă se stinge în termen de 15 zile de la data comunicării acestora în scris de către lichidator.
Pentru acoperirea pasivului social, lichidatorul va efectua plăţi în contul creanţelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadenţă. Plăţile se fac din sumele obţinute în urma vânzării bunurilor mobile şi imobile ale societăţii comerciale şi a valorificării creanţelor faţă de terţi.
Ordinea de preferinţă a plăţilor în contul creanţelor creditorilor este, potrivit legii, următoarea:
– pentru acoperirea cheltuielilor aferente vânzării sau îndeplinirii procedurii de lichidare;
– pentru achitarea salariilor restante pe cel mult 3 ani anteriori depunerii la oficiul registrului comertului a hotarârii adunarii generale de dizolvare/lichidare;
– pentru realizarea creanţelor creditorilor în favoarea cărora societatea comercială a constituit un drept de garanţie reală mobiliară sau de ipotecă asupra bunurilor sale mobile ori imobile din sumele obţinute prin vânzarea acestor bunuri; aceste prevederi se aplică şi în ceea ce priveşte privilegiile speciale;
– în contul creanţelor statului sau ale autorităţilor administraţiei publice locale, provenite din impozite, taxe şi alte obligaţii fiscale stabilite conform legii, din contribuţii la bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi la fondurile speciale;
– în contul creanţelor statului, provenite din sumele plătite de Ministerul Finanţelor Publice pentru garanţiile la credite interne şi externe executate, precum şi pentru credite externe contractate direct de către stat, din care s-au făcut subîmprumuturi;
– în contul creanţelor rezultând din împrumuturi acordate de stat, inclusiv în contul creanţelor rezultate din împrumuturile acordate pentru plata gazelor şi energiei electrice conform reglementărilor în vigoare la data acordării împrumutului, precum şi din creditele acordate societăţii comerciale de către un asociat sau acţionar care reprezintă statul, inclusiv cele izvorâte din acte cu titlu gratuit făcute de acesta;
– în contul creditorilor chirografari;
– în contul acţionarilor.
Lichidatorul are obligaţia ca, în cel mult 10 zile de la data intrării în funcţie, să întocmească tabelul de creanţe, care va fi depus la sediul societăţii comerciale pentru a putea fi consultat de către creditori.
Dreptul de a contesta existenţa sau întinderea unei creanţe ori rangul acesteia în ordinea de preferinţă se stinge în termen de 15 zile de la data comunicării acestora în scris de către lichidator. Nici o distribuire de sume către creditori nu se va putea face mai înainte de rămânerea definitivă a hotărârilor prin care s-au soluţionat contestaţiile ori de la soluţionarea recursului la acestea.
■ Practica instanţelor. În instanţă, o societatea comercială a apreciat ca neconstituţionale dispoziţiile art. 35 (1) din lege, potrivit cărora, la data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului, se suspendă judecarea tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale, termenele de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi orice procedură de executare silită pornită împotriva ei. Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect acţiunea în anulare a unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a susţinut că textele de lege, potrivit cărora de la data depunerii hotărârii de dizolvare la Registrul comerţului se suspendă procedura de executare silită începută împotriva societăţii, contravin principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât legiuitorul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justiţiei.
Invocând jurisprudenţa sa în materie, Curtea constituţională a făcut trimitere la o Decizie anterioară, cu nr.514/2004, prin care a precizat că această lege stabileşte cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar prevederile sale se aplică societăţilor comerciale, indiferent de actul normativ în baza căruia s-au înfiinţat, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar ori asociat, filialelor la care sunt acţionari sau asociaţi majoritari societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi regiilor autonome. De asemenea, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, intervine suspendarea judecării tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale cu capital majoritar de stat a cărei adunare generală a acţionarilor a adoptat hotărârea de dizolvare şi lichidare, a termenelor de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi a procedurii de executare silită pornite împotriva ei, de la data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului.
Curtea a mai reţinut că procedura prevăzută de Legea nr. 137/2002 nu exclude niciunul dintre creditorii societăţii comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspendă dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toţi creditorii. Rezultă deci că raţiunea suspendării judecării acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare, a termenelor de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor, precum şi a oricărei proceduri de executare silită se regăseşte în necesitatea protejării tuturor creditorilor şi a respectării ordinii de preferinţă instituite prin dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 137/2002. Dacă nu s-ar acţiona în acest mod şi s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori să îşi poată recupera creanţele, şi anume aceia care au solicitat primii executarea creanţelor, existând astfel posibilitatea de a eluda ordinea de preferinţă prevăzută prin lege. De altfel, Toţi creditorii, indiferent dacă au sau nu o acţiune în pretenţii, judiciară ori extrajudiciară, îndreptată împotriva societăţii comerciale sau au pornit procedura de executare silită împotriva ei şi, indiferent dacă creanţa lor a ajuns ori nu la scadenţă, au posibilitatea înscrierii la masa credală, precum şi dreptul de a contesta existenţa sau întinderea creanţei ori rangul acesteia în ordinea de preferinţă. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai mulţi creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creanţele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege. De asemenea, Curtea a constatat că nu mai există raţiuni pentru continuarea procedurii începute pe calea dreptului comun, prin faptul că, pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plăţi în contul creanţelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadenţă.
De altfel, a arătat Curtea Constituţională, finalitatea urmărită de legiuitor prin crearea acestor proceduri simplificate a fost aceea de a asigura egalitatea între creditorii societăţii comerciale aflate în procedura dizolvării, iar efectul depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului, respectiv suspendarea judecării acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale, a termenelor de prescripţie a acţiunilor în realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi a procedurilor de executare silită pornite împotriva societăţii comerciale, nu are ca scop decât instituirea unui tratament juridic egal pentru toţi creditorii societăţii şi acţionarii acesteia. Aşadar, toţi creditorii societăţii comerciale debitoare sunt protejaţi şi sunt supuşi unui tratament juridic egal.
Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 1502/2011, publicată în Monitorul oficial nr. 59 din 25 ianuarie 2012.
