Actul normativ analizat astăzi nu se încadrează în categoria celor cu caracter fiscal însă îl vom trece în revistă pentru importanța deosebită a acestuia în activitatea economică și pentru faptul că schimbă unele definiții economice și poate mai important introduce termene de plată maximale obligatorii prin efectul legii pe relația beneficiar-furnizor.
Începând cu 15 ianuarie 2017 – în termen de 6 luni de la publicarea Legii nr. 150/2016 – comercianții ce vând către consumatorii finali produse din categoria carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, produsele lactate şi de panificaţie au obligația ca minim 51% din produsele comercializate aferente acestor categorii să fie aprovizionate „pe lanțul scurt” de aprovizionare.
Acest „lanț scurt” presupune lipsa unor intermediari și prezumă obținerea produselor amintite de la producători din România. Această obligație o au toți comercianții cu o cifră de afaceri mai mare de 2 milioane euro.
Prin republicarea Legii nr. 321/2009 se identifică reglementările privind comercializarea produselor agricole într-un singur act normativ, ocazie cu care sunt modificate și termenele sau condițiile de plată din contracte. În acest sens, termenele de plată dintre comerciant și furnizor vor fi stabilite prin contract dar fără a se depăși o perioadă de 30 zile calendaristice. Pentru produsele proaspete alimentare termenul de plată nu poate să fie mai mare de 7 zile.
Dintre definițiile noi introduse de actul normativ amintim următoarele:
- comerciant - persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare către consumator a produselor alimentare;
- contract comercial - document care stabileşte toate condiţiile colaborării dintre furnizor şi comerciant cu respectarea prevederilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, şi prevederilor art. 6 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2008 privind înfiinţarea organizaţiilor interprofesionale pentru produsele agroalimentare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 29/2009;
- furnizor - persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de producţie, procesare sau distribuţie a produselor alimentare, în vederea comercializării acestora;
- produs românesc - produs obţinut pe teritoriul naţional din materii prime de bază provenite în proporţie de 100% din fermele din România; produsul are la bază interesul acordat de producători comercianţilor în sensul asigurării siguranţei şi securităţii alimentare;
- cost de producţie - se compune din preţul de achiziţie al materiilor şi materialelor consumate, cheltuieli de prelucrare a materiilor prime în vederea transformării în produs finit, alte cheltuieli directe şi cota din cheltuielile indirecte ce revin produsului respectiv;
- preţ de achiziţie al produsului alimentar - cuprinde preţul de cumpărare negociat între comerciant şi furnizor;
- lanţ scurt de aprovizionare - lanţ de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajaţi în activităţi de cooperare şi de dezvoltare economică locală, precum şi relaţii geografice şi sociale strânse între producători, procesatori şi consumatori.
- este interzis oricărui comerciant să încaseze de la furnizor taxe și servicii;
- este interzis oricărui comerciant să solicite furnizorului să nu vândă produse altui terț la un preț mai mic;
- recepția bunurilor livrate de furnizor către comerciant se va face la momentul livrării sau într-un termen de maxim 24 ore, cu acordul părților;
- recepția produselor alimentare proaspete se va face întotdeauna la momentul livrării;
- se introduce o etichetare a cărnii comercializate pe teritoriul României ce va cuprinde câteva informații privind țara de origine a animalului, țara în care a fost sacrificat sau țara în care a fost tranșat;
- comercianții au obligația să organizeze evenimente de promovare și vânzare a produselor românești cu respectarea legislației sanitar-veterinare iar procedura va fi aprobată de Consiliul Local.
