Noutăţi în materie de IFRS 2011

Amendamente la IFRS 1 Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară.

O entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate să fi stabilit un cost presupus în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) anterioare pentru unele dintre activele şi datoriile sale sau pentru toate, prin evaluarea lor la valoarea lor justă la o anumită dată, datorită unui eveniment, de exemplu, o privatizare sau o ofertă publică iniţială.

• Dacă data evaluării corespunde sau este anterioară datei trecerii la IFRS-uri, o entitate poate utiliza o astfel de evaluare la valoarea justă determinată de evenimente drept cost presupus pentru IFRS-uri la data respectivei evaluări.
• Dacă data evaluării este ulterioară datei trecerii la IFRS-uri, dar în timpul perioadei acoperite de primele situaţii financiare IFRS, evaluarea la valoarea justă determinată de evenimente poate fi utilizată drept cost presupus atunci când evenimentul are loc. O entitate trebuie să recunoască ajustările rezultate, în mod direct în rezultatul reportat (sau, dacă este cazul, într-o altă categorie de capitaluri proprii) la data evaluării. La data trecerii la IFRS-uri, entitatea trebuie fie să stabilească costul presupus prin aplicarea criteriilor, fie să evalueze activele şi datoriile.

Anumite entităţi deţin imobilizări corporale sau imobilizări necorporale care sunt utilizate, sau au fost utilizate anterior, în activităţi cu tarife reglementate. Valoarea contabilă a acestor elemente poate include valori ce au fost determinate conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare, dar care nu îndeplinesc criteriile de capitalizare în conformitate cu IFRS-urile. În astfel de cazuri o entitate care adoptă pentru prima dată IFRS-urile poate opta pentru utilizarea drept cost presupus al unui asemenea element la data trecerii la IFRS-uri a valorii contabile determinate conform principiilor contabile general acceptate (GAAP) anterioare. Dacă o entitate aplică această excepţie unui element, ea nu este nevoită să o aplice tuturor elementelor. La data trecerii la IFRS-uri o entitate trebuie să testeze deprecierea fiecărui element pentru care se utilizează excepţia, în conformitate cu IAS 36. Activităţile sunt cu tarife reglementate în cazul în care furnizează clienţilor bunuri sau servicii la preţurile (tarifele) stabilite de un organism autorizat, abilitat să stabilească tarife care sunt impuse clienţilor şi care permit entităţii să îşi recupereze costurile specifice pe care le suportă pentru a furniza bunurile sau serviciile cu tarife reglementate şi să obţină un anumit profit. Acest profit poate fi un minim sau un interval şi nu trebuie să fie un profit fix sau garantat.

Aplicabilitate:  O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2011 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările pentru o perioadă anterioară, ea trebuie să prezinte acest fapt.

Amendamente la IFRS 3 Combinări de întreprinderi

Pentru fiecare combinare de întreprinderi, componentele intereselor care nu controlează deţinute în entitatea dobândită care reprezintă participaţii actuale în capitalurile proprii şi conferă deţinătorilor lor dreptul la o parte proporţională din activele nete ale entităţii în cazul lichidării, trebuie să fie evaluate, la data achiziţiei, de către dobânditor:

• fie la valoarea justă; sau
• fie la partea proporţională a participaţiei actuale în capitalurile proprii din sumele recunoscute ale activelor nete identificabile ale entităţii dobândite.

Toate celelalte componente ale intereselor care nu controlează trebuie evaluate la valoarea lor justă la data achiziţiei cu excepţia cazului în care IFRS-urile impun o altă bază de evaluare.

Dobânditorul trebuie să evalueze un instrument de capitaluri proprii sau o datorie aferente tranzacţiilor entităţii dobândite cu plata pe bază de acţiuni sau înlocuirii unor tranzacţii cu plata pe bază de acţiuni ale entităţii dobândite cu tranzacţii cu plata pe bază de acţiuni aparţinând dobânditorului, în conformitate cu metoda din IFRS 2 Plata pe bază de acţiuni, la data achiziţiei. (Prezentul IFRS se referă la rezultatul acestei metode prin termenul de “evaluare de piaţă” a tranzacţiei cu plata pe bază de acţiuni).

Aplicabilitate:  O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 iulie 2010 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările pentru o perioadă anterioară, ea trebuie să prezinte acest fapt. Aplicarea trebuie să se facă în mod prospectiv de la data la care entitatea aplică pentru prima dată prezentul IFRS.

Amendamente la IFRS 7 Instrumente financiare: Informaţii de furnizat

Furnizarea de informaţii calitative în contextul prezentării de informaţii cantitative permite utilizatorilor să facă legătura între prezentările de informaţii conexe şi, prin urmare, să îşi formeze o imagine de ansamblu asupra naturii şi amplorii riscurilor asociate instrumentelor financiare. Interacţiunea dintre informaţiile cantitative şi calitative prezentate contribuie la prezentarea de informaţii într-un mod ce permite utilizatorilor să evalueze mai bine expunerea entităţii la risc.

Pentru fiecare tip de risc care decurge din instrumente financiare, o entitate trebuie să prezinte:

• o sinteză a informaţiilor cantitative privind expunerea sa la risc la sfârşitul perioadei de raportare. Această prezentare trebuie să aibă la bază informaţiile furnizate la nivel intern personalului-cheie din conducerea entităţii (aşa cum este definit în IAS 24 Prezentarea informaţiilor privind părţile afiliate), de exemplu consiliului de administraţie al entităţii sau directorului executiv.
• informaţii privind gradul de concentrare a riscului

O entitate trebuie să prezinte, pentru fiecare clasă de instrumente financiare:

• valoarea care reprezintă cel mai bine expunerea sa maximă la riscul de credit la sfârşitul perioadei de raportare, fără a lua în considerare niciun fel de garanţie reală deţinută sau orice ameliorări ale ratingului de credit (de exemplu, acorduri de compensare care nu îndeplinesc condiţiile pentru compensare în conformitate cu IAS 32); această prezentare de informaţii nu este necesară pentru instrumentele financiare a căror valoare contabilă reprezintă cel mai bine expunerea maximă la riscul de credit.
• o descriere a garanţiei reale deţinute şi a altor ameliorări ale ratingului de credit şi a efectului financiar al acestora (de exemplu, o cuantificare a măsurii în care garanţiile reale şi alte ameliorări ale ratingului de credit reduc riscul de credit) raportat la valoarea care reprezintă cel mai bine expunerea maximă la riscul de credit [indiferent dacă e prezentată în conformitate cu litera (a) sau reprezentată de valoarea contabilă a unui instrument financiar].
• informaţii cu privire la ratingul de credit pentru active financiare care nu sunt nici restante, nici depreciate.

O entitate trebuie să prezinte, pe clase de active financiare:

• o analiză a vechimii activelor financiare care sunt restante la sfârşitul perioadei de raportare, dar nu sunt depreciate; şi
• o analiză a activelor financiare evaluate în mod individual ca fiind depreciate la sfârşitul perioadei de raportare, inclusiv factorii pe care entitatea i-a luat în considerare pentru a determina că acestea sunt depreciate.

În cazul în care o entitate obţine active financiare sau nefinanciare în cursul exerciţiului financiar intrând în posesia unor garanţii reale sau apelând la alte forme de ameliorare a ratingului de credit (de exemplu garanţii), iar aceste active îndeplinesc criteriile de recunoaştere prevăzute de alte IFRS-uri, entitatea trebuie să prezinte pentru astfel de active deţinute la data de raportare:

• natura şi valoarea contabilă a activelor; şi
• atunci când activele nu sunt convertibile fără dificultăţi în numerar, politicile sale privind cedarea unor astfel de active sau utilizarea lor în activităţile sale.

Aplicabilitate: O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2011 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările pentru o perioadă anterioară, ea trebuie să prezinte acest fapt.

Amendamente la IAS 1 Prezentarea situaţiilor financiare

O entitate trebuie să prezinte o situaţie a modificărilor capitalurilor proprii, conform cerinţelor de la punctul 10. Situaţia modificărilor capitalurilor proprii conţine următoarele informaţii:

• rezultatul global total aferent perioadei, evidenţiind separat valorile totale atribuibile proprietarilor societăţii-mamă şi intereselor care nu controlează;
• pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, efectele aplicării retroactive sau retratării retroactive recunoscute în conformitate cu IAS 8; şi
• pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii, o reconciliere între valoarea contabilă de la începutul şi de la sfârşitul perioadei, prezentând separat modificările care rezultă din: profit sau pierdere; alte elemente ale rezultatului global; şi tranzacţiile cu proprietarii, în calitatea lor de proprietari, evidenţiind separat contribuţiile de la şi distribuirile către proprietari şi modificările participaţiilor în capitalurile proprii deţinute în filiale care nu au drept rezultat pierderea controlului.

Pentru fiecare componentă a capitalurilor proprii o entitate trebuie să prezinte, fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii, fie în note, o analiză a altor elemente ale rezultatului global, element cu element.

O entitate trebuie să prezinte, fie în situaţia modificărilor capitalurilor proprii fie în note, valoarea dividendelor recunoscute ca distribuiri către proprietari în cursul perioadei, şi valoarea dividendelor pe acţiune aferentă.

Aplicabilitate:  O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2011 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date.

Amendamente la IAS 34 Raportarea financiară interimară

O entitate trebuie să includă în raportul său financiar interimar o explicare a evenimentelor şi tranzacţiilor semnificative pentru înţelegerea modificărilor survenite în poziţia financiară şi performanţa entităţii faţă de sfârşitul ultimei perioade anuale de raportare. Informaţiile prezentate raportat la respectivele evenimente şi tranzacţii trebuie să actualizeze informaţiile relevante prezentate în cel mai recent raport financiar anual.

Un utilizator al raportului financiar interimar al unei entităţi va avea acces la cel mai recent raport financiar anual al entităţii. Prin urmare, nu este necesar ca notele la un raport financiar interimar să furnizeze actualizări, relativ nesemnificative, cu privire la informaţii care au fost raportate în notele la cel mai recent raport financiar anual.

Iată o listă de evenimente şi tranzacţii pentru care se cere prezentarea de informaţii dacă acestea sunt semnificative. Lista nu este exhaustivă.

• reducerea valorii contabile a stocurilor până la valoarea realizabilă netă şi reluarea unei asemenea reduceri;
• recunoaşterea unei pierderi rezultate din deprecierea activelor financiare, a imobilizărilor corporale, a imobilizărilor necorporale sau a altor active, precum şi reluarea unei astfel de pierderi din depreciere;
• reluarea oricăror provizioane pentru costurile de restructurare;
• achiziţii şi cedări de imobilizări corporale;
• angajamente pentru cumpărarea de imobilizări corporale;
• soluţionarea litigiilor;
• corectarea erorilor dintr-o perioadă anterioară;
• modificarea situaţiei entităţii sau a condiţiilor economice care afectează valoarea justă a activelor şi datoriilor financiare ale entităţii, indiferent dacă respectivele active sau datorii sunt recunoscute la valoarea justă sau la costul amortizat;
• orice împrumut neachitat sau orice încălcare a unui acord de împrumut care nu a fost remediată la sau înainte de sfârşitul perioadei de raportare;
• tranzacţii cu părţile afiliate;
• transferuri între nivelurile ierarhiei valorii juste utilizate la evaluarea valorii juste a instrumentelor financiare;
• modificarea clasificării activelor financiare ca rezultat al modificării scopului sau utilizării respectivelor active; şi
• modificarea datoriilor sau activelor contingente.

Aplicabilitate:  O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2011 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările pentru o perioadă anterioară, ea trebuie să prezinte acest fapt.

Modificarea IFRIC 13 Programe de fidelizare a clienţilor

O entitate poate estima valoarea justă a punctelor cadou în raport cu valoarea justă a recompenselor pentru care acestea ar putea fi folosite. Valoarea justă a punctelor cadou ia în considerare, după caz:

• valoarea justă a discounturilor sau stimulentelor care ar fi oferite clienţilor care nu au câştigat puncte cadou dintr-o vânzare iniţială; şi
• proporţia de puncte cadou care se estimează a nu fi folosite de către clienţi.

În cazul în care clienţii pot alege dintr-o gamă de diferite recompense, valoarea justă a punctelor cadou va reflecta valorile juste ale gamei de recompense disponibile, ponderate cu frecvenţa cu care se estimează că va fi selectată fiecare recompensă.

Aplicabilitate: O entitate trebuie să aplice această modificare pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2011 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică modificările pentru o perioadă anterioară, ea trebuie să prezinte acest fapt.

Temeiul legal

Regulamentul (UE) nr. 149/2011 al Comisiei din 18 februarie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaţionale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte îmbunătăţirile aduse Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).