Invenţia este definită în dicţionarul explicativ al limbii române ca fiind o rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoaşterii care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut până atunci.
Ca şi celelalte drepturi de autor, şi drepturile asupra invenţiei sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României prin eliberarea unui titlu de protecţie de către Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 64/1991.
Brevetul de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi şi este chiar titlul de protecţie pentru invenţie, care conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare, pe durata de valabilitate a acestuia.
Dacă o invenţie a fost creată de mai mulţi inventatori, împreună, fiecare dintre aceştia are calitatea de coautor al invenţiei, iar dreptul aparţine în comun tuturor coautorilor.
În cazul în care aceeaşi invenţie a fost creată de mai multe persoane, în acelaşi timp şi independent una de alta, dreptul la brevet aparţine aceleia care a depus cea dintâi o cerere de brevet la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, sau acelei persoane care are o prioritate recunoscută.
Conform art. 5 din Legea nr. 64/1991, dacă inventatorul este salariat, în lipsa unei prevederi contractuale mai avantajoase acestuia, dreptul la brevetul de invenţie va aparţine:
– unităţii, pentru invenţiile realizate de salariat în exercitarea unui contract de muncă ce prevede o misiune inventivă încredinţată în mod explicit, care corespunde cu funcţiile sale; inventatorul beneficiază de o remuneraţie suplimentară stabilită prin contract;
– salariatului, pentru invenţiile realizate de către acesta fie în exercitarea funcţiei sale, fie în domeniul activităţii unităţii, prin cunoaşterea sau folosirea tehnicii ori mijloacelor specifice ale unităţii sau ale datelor existente în unitate, fie cu ajutorul material al acesteia, în lipsa unei prevederi contractuale contrare.
– unităţii care a comandat cercetarea, pentru invenţia rezultată dintr-un contract de cercetare în care nu există o clauză contrară, inventatorul având dreptul la o remuneraţie suplimentară stabilită prin act adiţional la contract.
Drepturile băneşti ale autorului unei realizări tehnice, care este nouă la nivelul unei unităţi şi utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor şi unitate. Unitatea care aplică această realizare tehnică are obligaţia să ateste calitatea de autor.
Inventatorii, solicitanţii sau, după caz, şi titularii desemnaţi vor stabili de comun acord şi vor comunica la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci persoana îndreptăţită la eliberarea brevetului, precum şi drepturile băneşti ale inventatorului în cazul în care brevetul urmează a fi eliberat alte persoane decât inventatorului.
O invenţie poate fi brevetabilă dacă are ca obiect un produs, un procedeu sau o metodă. Invenţia având ca obiect un nou soi de plantă, un hibrid sau o nouă rasă de animal este brevetabilă dacă acestea sunt noi, distincte, omogene şi stabile.
Nu sunt considerate invenţii brevetabile: invenţiile contrare ordinii publice şi bunelor moravuri, ideile, descoperirile, teoriile ştiinţifice, metodele matematice, programele de calculator în sine, soluţiile cu caracter economic sau de organizare, metodele de învăţământ şi instruire, regulile de joc, sistemele urbanistice, planurile şi metodele de sistematizare, fenomenele fizice în sine, reţetele culinare, realizările cu caracter estetic.
Conform art. 8 din Legea nr. 64/1991, o invenţie este nouă dacă nu este conţinută în stadiul tehnicii. Stadiul tehnicii include toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului până la data înregistrării cererii de brevet de invenţie sau a priorităţii recunoscute. Divulgarea invenţiei nu este luată în considerare în cazul în care emană de la inventator sau succesorul său în drepturi şi s-a produs în intervalul de 12 luni care a precedat înregistrarea cererii de brevet de invenţie sau a priorităţii recunoscute.
Brevetul de invenţie este eliberat de directorul general al Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în temeiul hotărârii de acordare a acestuia. Brevetele se înscriu în Registrul naţional al brevetelor de invenţie.
Durata de valabilitate a unui brevet de invenţie este de 20 ani, cu începere de la data constituirii depozitului naţional reglementar.
Pentru invenţia care perfecţionează o altă invenţie protejată printr-un brevet şi care nu poate fi aplicată fără cea brevetată anterior, durata de valabilitate a brevetului este limitată la aceea a brevetului acordat pentru invenţia pe care o perfecţionează, fără a putea fi mai scurtă de 10 ani.