20 Ianuarie, 2020

Normele Codului fiscal, modificate. Clarificări şi contradicţii privind impozitul pe clădiri

Actul normativ analizat astăzi, HG nr. 159/2016 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, detaliază mai multe domenii de reglementare prevăzute în Codul fiscal pentru următoarele taxe și impozite:

  • taxa pe valoarea adăugată – în principal faptul generator și exigibilitatea TVA;
  • accize – sunt dezvoltate procedurile privind autorizările și restituirile de accize;
  • impozitul pe clădiri – cu unele reglementări privind clădirile deținute de persoanele fizice având scopul folosirii în activități economice sau mixte;
  • mai multe precizări privind impozitul pe terenuri datorat la bugetul local, noi proceduri privind declararea la bugetul local a înmatriculării și radierii mijloacelor de transport, introducerea mai multor registre și proceduri administrative.

În alerta de astăzi, analizăm situația impozitului datorat la bugetul local pentru clădirile deținute de persoanele fizice, ce au obligația depunerii declarației până pe data de 31 martie 2016.

Tot astăzi analizăm și noile registre introduse/modificate de actualele norme metodologice.

Impozitul pe clădiri

Una dintre precizările foarte importante ale normelor de aplicare se adresează persoanelor fizice ce dețin în proprietate clădiri. Legiuitorul aduce precizări privind determinarea impozitului când în această clădire se desfășoară activități economice sau respectiva locație are destinație mixtă.

La capitolul de la lit. e) pct. 6 și 7 din norma de aplicare, se precizează următoarele:

  • atunci când într-o clădire aflată în proprietatea unei persoane fizice unde se desfășoară activități economice, dar există și o suprafață folosită în scop rezidențial, iar delimitarea celor două suprafețe rezultă din documentația cadastrală, impozitul se determină prin însumarea impozitului majorat aferent suprafeței folosite în activități economice cu impozitul redus aferent suprafeței utilizată în scop rezidențial;
  • în cazul în care într-o clădire aparținând persoanei fizice se desfășoară atât activități economice, cât și folosirea incintei în scop rezidențial, iar suprafețele nu pot fi delimitate distinct, sunt posibile următoarele cazuri:

1) dacă sunt decontate utilitățile în sarcina persoanei ce desfășoară activitate economică, atunci pentru întreaga suprafață se aplică impozitul majorat, cel aferent scopului economic;

2) dacă nu sunt decontate utilitățile în sarcina persoanei ce desfășoară activitate economică, impozitul se determină în procent redus, aferent scopului rezidențial.

Notă: legiuitorul definește sintagma ”cheltuieli cu utilitățile” drept cheltuieli comune ale imobilului, respectiv cheltuieli cu energia electrică, gazele naturale, cheltuieli cu energia termică, apă și canalizare.

Cea mai importantă prevedere în legătură cu impozitele pe locuințe este în opinia noastră prevederea de la pct. 27 din normele de aplicare, ce conține măsuri pentru anul fiscal 2016. Se recomandă citirea cu maximă atenție a acestor prevederi, deoarece par contradictorii cu actualele obligații fiscale.

Legiuitorul reamintește obligația depunerii declarației de impunere de către persoanele fizice ce au în proprietate la data de 31 decembrie, clădiri nerezidențiale sau clădiri cu destinație mixtă. Se precizează suplimentar că depun declarații și persoanele fizice ce dețin clădiri cu destinație mixtă la adresa cărora nu se desfășoară o activitate economică (această situație este o contradicție față de prevederile din normele pentru art. 453 din Codul fiscal regăsite la pct. 7 din HG nr. 1/2016).

Declarațiile depuse de persoanele menționate vor fi însoțite de unul din următoarele documente:

  • raport de evaluare din care să rezulte valoarea clădirii după data de 1 ianuarie 2011;
  • procesul verbal de recepție în cazul clădirilor finalizate în ultimii 5 ani, din care să rezulte valoarea clădirii;
  • actul de dobândire a dreptului de proprietate, în cazul în care aceasta a fost achiziționată în ultimii 5 ani.

Foarte important! Nu se depun documentele enumerate mai sus în cazul clădirilor cu destinație mixtă, în cazul în care:

  • la adresa clădirii nu se desfășoară activitate economică;
  • la adresa clădirii se desfășoară activitate economică, suprafețele folosite nu pot fi delimitate distinct în activitate rezidențială sau economică și nu sunt decontate cheltuielile cu utilitățile.

Notă: aceste situații conduc de fapt la regimul rezidențial și nu ar trebui depusă deloc declarația. Practic, conform normelor se va depune o declarație din care să rezulte că nu se datorează un impozit majorat, situație ce contravine exact prevederilor de la art. 495 din Codul fiscal.

Persoanele juridice ce dețin clădiri în proprietate vor depune și acestea declarații de impunere. La acestea se pot anexa unul din următoarele documente:

  • raport de evaluare la data de 31 decembrie 2015;
  • procesul verbal de recepție din care să rezulte valoarea clădirii, când aceasta a fost construită în ultimii 3 ani;
  • actul de proprietate asupra clădirii din care să rezulte valoarea construcției, când aceasta a fost dobândită în ultimii 3 ani.

Opinie: legiuitorul legiferează și un ușor furtișag, în sensul că dacă valoarea clădirii nu rezultă distinct din actul de proprietate, impozitul pe clădiri se va stabilii la valoarea totală din actul respectiv, adică din construcție plus teren.

Procedura astfel enumerată este în totală contradicție cu situațiile deja aplicate de direcțiile de specialitate locală. Ne așteptăm la interpretări total contradictorii ale acelorași prevederi normative. Cei care au depus deja declarații vor trebui să se mai gândească dacă au procedat corect.

Noi proceduri birocratice

  • Începând cu 1 iunie 2016, direcțiile de specialitate locală vor comunica Ministerului Finanțelor Publice valorile din rapoartele de reevaluare depuse de persoanele fizice și juridice aferente clădirilor din proprietate, în vederea întocmirii unui registru electronic cu valoarea acestor proprietăți, potrivit lit. e) pct. 5 din normele de aplicare.

Registrul este unul public, afișat pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice. Această situație trebuie analizată mai bine, întrucât aceste date sunt secrete fiscale. În plus, ne aflăm iarăși în situația în care datele de lucru ale unei persoane, sunt comunicate fără știrea persoanei, către alte instituții, situație neacceptată de practica comunitară.

  • Organul competent cu înmatricularea mijloacelor de transport  comunică către autoritațile administrativ teritoriale înmatriculările și radierile de autoturisme avute în evidența acestei instituții.
Comunicarea se efectuează în format electronic cel puțin anual. În funcție de mărimea unității administrativ teritoriale, comunicările pot fi făcute și lunar, după cum se înțeleg cele două entități.

  • Pct. 101 din HG nr. 1/2016 privind normele de aplicare pentru Codul fiscal instituie obligația autorității publice locale să țină un registru al mijloacelor de transport aferente localităţii respective.  Vânzătorul în cazul unei cesiuni de autoturisme trebuie să înscrie contractul de vânzare-cumpărare în registrul amintit.În plus, contractul de vânzare-cumpărare trebuie în mod obligatoriu să menționeze acest număr din registru pe lângă celelalte elemente minime ale vânzãrii.

Normele metodologice mai stabilesc faptul că elementele minime obligatorii dintr-un contract de vânzare-cumpărare autoturisme vor fi prevăzute într-un formular tipizat. Contractul se va semna întotdeauna în 5 exemplare, ce vor fi folosite atât la radierea autoturismului, cât și la înmatriculare și vor fi păstrate de părți.

Ai nevoie de Noul Cod fiscal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Adrian Benţa

Adrian Benta este membru al Camerei Consultanților Fiscali (2007), auditor financiar stagiar, membru CAFR (2010). Are o experienţă de peste 13 ani în conducerea contabilităţii şi fiscalitatea societăţii comerciale şi conduce un cabinet propriu de consultanţă fiscală. Contact: adrian@bentaconsult.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu