Noi obligaţii ale agenţilor de plasare a forţei de muncă în străinătate. Lege promulgată

Președintele Klaus Iohannis, a semnat decretul pentru promulgarea Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate (PL-x 230/02.06.2021). Documentul prevede noi obligaţii ale agenţilor de plasare a forţei de muncă în străinătate şi a furnizorilor de servicii de plasare, în vederea creşterii gradului de protecţie a cetăţenilor români aflaţi în căutarea unui loc de muncă în afara ţării. Agenţii de plasare a forţei de muncă şi furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă au obligaţia de a se asigura că, anterior deplasării acestora, lucrătorii plasaţi la muncă în străinătate deţin toate documentele necesare accesului şi exercitării dreptului la muncă în statul de primire Agenţii de plasare şi furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă au obligaţia de a se asigura că lucrătorii plasaţi la muncă în străinătate beneficiază de timp suficient pentru studierea ofertelor ferme de muncă, anterior semnării contractelor, şi că le-a fost explicat conţinutul acestora, în detaliu. Durata minimă a timpului alocat studierii ofertelor ferme de muncă și explicării acestora este de 5 zile, în cazul lucrătorilor aflaţi la prima mediere. În cazul lucrătorilor care, anterior, au mai beneficiat de servicii de mediere durata minimă a timpului alocat studierii ofertelor ferme de muncă şi explicării acestora, este de 2 zile. În cazul plasării în străinătate a unor cetăţeni români fără îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 11 alin. (2) şi art. 12, agenţii de plasare şi furnizorii de servicii de plasare a forţei de muncă sunt obligaţi să suporte costurile aferente repatrierii cetăţenilor români în cauză, în baza documentelor justificative, dacă aceste costuri nu sunt suportate de către angajator. În cazul plasării în străinătate a unor lucrători cetăţeni români, care, după semnarea contractului de mediere, nu îşi respectă obligaţiile ce decurg din acesta, lucrătorii sunt obligaţi să achite o sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de către agentul de plasare sau de către furnizorul de servicii de plasare a forţei de muncă, în baza documentelor justificative, fără ca această sumă să depăşească 200 euro/lucrător, cu excepţia cazului în care au fost agreate contractual și plătite alte sume. În sensul prezentei legi, este interzisă medierea a cărei finalitate o reprezintă stabilirea unui alt tip de raport juridic decât cel de muncă. Încălcarea acestei prevederi se sancţionează cu amendă între 25.000 lei şi 40.000 lei. Rapid actualizată, platforma Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, consultarea doctrinei sau informații despre companii.