Noi modificări la Codul fiscal – despre introducerea contribuţiilor pentru veniturile din închiriere şi arendare

Actul normativ adoptat conţine două structuri normative diferite, respectiv:

a) implementarea sistemului naţional de raportare, verificare, monitorizare şi control al situaţiilor financiare şi bugetelor aparţinând instituţiilor publice;

b) modificarea Codului fiscal privind introducerea contribuţiei individuale la asigurările de sănătate pentru persoanele care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor (închiriere, arendare).

SISTEMUL DE RAPORTARE, VERIFICARE, MONITORIZARE ŞI CONTROL

Prima secţiune a actului normativ îşi propune testarea sistemului de declarare în format electronic până la data de 31 decembrie 2014, iar utilizarea sistemului este obligatorie cel puţin până la data de 30 iunie 2015.

Practic, după această dată, situaţiile financiare şi bugetele instituţiilor publice nu se mai transmit în forma scrisă către Ministerul Finanţelor Publice. În plus, aprobarea sau respingerea bugetelor se va face numai în format electronic, de către sistemul de raportare şi control astfel implementat.

Cu această ocazie se introduce şi Registrul entităţilor publice, în care se vor cuprinde toate instituţiile publice. Sistemul naţional de raportare acceptă doar bugetele valide din punctul de vedere al funcţionării sistemului.

Sistemul naţional de raportare comunică entităţii publice, în format electronic, o notificare prin care se acceptă sau se respinge bugetul.

CONTRIBUŢIA PENTRU VENITURILE DIN CEDAREA FOLOSINŢEI BUNURILOR

Din punctul de vedere al contribuţiei la asigurările de sănătate, pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, aceasta se va aplica începând cu data de 1 ianuarie 2014.

Chiar dacă la prima vedere pare una dintre cele mai uşoare proceduri de plată a contribuţiei în forma adoptată trebuie să se ţină cont de natura procedurii de impozitare a venitului, respectiv pentru arendă, implicit se realizează procedura stopajului la sursa, situaţie care se va aplica şi pentru contribuţia de sănătate.

Practic, pentru această situaţie, atât impozitul de 16%, cât şi contribuţia la asigurări de sănătate vor fi reţinute de plătitorul de venit din suma datorată proprietarului terenului şi va depune declaraţia la ANAF – formularul 112.

Pentru situaţiile în care proprietarul terenului optează la plata impozitului în sistem real şi îşi conduce contabilitatea în partidă simplă, sau pentru alte persoane ce realizează venituri din chirii, având declarate contractele la ANAF şi, implicit, vor depune declaraţie de venit, determinarea contribuţiei de sănătate se va face de către ANAF, care va emite decizia de impunere.

Baza de calcul a contribuţiei de sănătate pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor este diferenţa dintre venitul brut impozabil şi o cotă de cheltuieli forfetare de 25%, similar impozitului pe venitul din chirii. Baza de calcul lunară nu poate fi mai mică decât un salariu minim brut pe ţară, când acesta este singurul venit al persoanei fizice, şi nu poate să fie mai mare decât valoarea a de cinci ori salariul mediu brut pe ţară.

În anul 2013, procentul contribuţiei individuale la sănătate este de 5,5%.

În cazul în care se realizează venituri din arendă, iar impozitul se reţine prin stopaj la sursă, baza de calcul o reprezintă venitul contractat minus o cheltuială forfetară de 25%, similar impozitului pe venit. Baza lunară de calcul nu poate să fie mai mică decât un salariu minim brut şi nu poate să depăşească valoarea a de cinci ori câştigul mediu brut pe ţară.

Observăm aşasar că, în acest caz, contribuţia la sănătate se reţine de către plătitorul arendei, pe fiecare contract de arendare. Acesta are obligaţia să o achite la buget până pe data de 25 a lunii următoare. Încadrarea în plafonul maximal de cinci salarii medii brute pe ţară o va face ANAF, prin determinarea situaţiei contribuabilului.

Mai există două situaţii prevăzute de actul normativ, cu privire la termenul de plată a contribuţiei de sănătate.

Când impozitarea se realizează în baza declaraţiei de venit depusă pentru închirierea unor proprietăţi (formularul 200, 220), plata se va efectua în patru rate egale, până la data de 25 a ultimei luni din fiecare trimestru.

Probabil aceasta este marea majoritate a situaţiilor întâlnite în practică, iar persoanele interesate şi aflate în situaţia de a achita contribuţiile la chirii aici vor trebui să îşi analizeze situaţia fiscală. Organul fiscal va emite decizia de impunere pentru contribuţia la sănătate datorată pentru chirii, similar impozitului pe venit.

Când se realizează venituri din închirierea camerelor situate în proprietăţi personale, închiriere în scop turistic, impozitarea se va realiza în baza deciziei de impunere emisă de organul fiscal, iar plata se efectuează în două rate egale, până pe data de 25 iulie şi 25 noiembrie inclusiv.

Având în vedere că o persoana fizică poate avea mai multe contracte de închiriere, mai multe contracte de arendare şi poate în acelaşi timp să obţină şi venituri din închirierea camerelor în scop turistic, stabilirea obligaţiei de asigurări sociale de sănătate se va face de către ANAF în baza declaraţiilor de venit. Desigur, tot ANAF va stabili ca suma maximă impozitată să nu depăşească valoarea a cinci salarii medii brute pe ţară.