Prin contestaţia înregistrată la data de 10.02.2014 pe rolul Tribunalului Călăraşi, contestatoarea S.A. a chemat în judecată intimata Asociaţia B.R. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 3/7.01.2014, plata concediului de odihnă aferent perioadei lucrate, plata orelor suplimentare efectuate peste programul normal de lucru, plata salariului pentru perioada 1-7.01.2014 şi diferenţa de salariu pentru luna decembrie 2013, sporul pentru perioada de sfârşit de săptămână lucrată, cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a solicitat incuviintarea probei cu înscrisuri și martori.
Ce apărări concrete a formulat intimata în cauză?
Intimata a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat?
Prin sentinţa civilă nr. civilă nr. 1079/09.02.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, a fost admisă în parte contestaţia; a fost anulată Decizia nr. 3/7.01.2014; s-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul deţinut anterior concedierii şi a fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii până la efectiva reintegrare şi au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către intimată şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?
Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu apel de către intimată, iar curtea de apel a reţinut că acesta este neîntemeiat, drept pentru care l-a respins, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond și obligând apelanta să plătească intimatei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:
- Între părţile litigante din prezenta cauză au intervenit raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă nr. 10/18.04.2013 în temeiul căruia contestatoarea a fost angajată la societatea intimată în funcţia manager, începând cu data de 22.04.2013, cu un salariu lunar brut de 2847 ron, astfel cum rezultă din adeverinţa nr. 4/7.01.2014.
- Prin adresa fără număr şi nedatată comunicată contestatoarei la data de 6.09.2013, i s-a adus acesteia la cunoştinţă că, începând cu data de 18.10.2013 compartimentul unde aceasta este încadrată îşi restrânge activitatea.
- De asemenea, în conformitate cu art. 75 alin. 1 din C. Muncii, începând cu data de 6.09.2013 i s-a acordat contestatoarei un preaviz de 30 de zile lucrătoare, după expirarea căruia, respectiv la data de 18.10.2013 contractul de muncă va înceta.
- Prin Decizia nr. 3/7.01.2014, raporturile de muncă între părţi au încetat în temeiul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii, începând cu data de 07.01.2014.
- Potrivit art.65 alin.1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă, determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, desfiinţarea locului de muncă trebuind să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă (art.65 alin.2 din Codul muncii).
Emiterea unei decizii de concediere în temeiul art.65 din Codul muncii, impune astfel, din perspectiva art.76 Codul muncii, indicarea, în materialitatea ei, a situaţiei de fapt care a reprezentat motivul ce a condus la desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, prin prisma căruia instanţa să poată aprecia în ceea ce priveşte cauza reală şi serioasă care a determinat desfiinţarea locului de muncă al angajatului.
Articolul continuă pe pagina următoare!
Motivele care au condus la concedierea angajatului trebuie arătate, în concret, astfel cum art.76 din Codul muncii obligă, nefiind posibilă expunerea acestora pe parcursul judecăţii, în condiţiile în care art.79 din Codul muncii prevede că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere, ceea ce conduce, la concluzia că decizia de concediere trebuie să conţină şi motivele de fapt ale concedierii.
Articolul continuă pe pagina următoare!
Motivele care au condus la concedierea angajatului trebuie arătate, în concret, astfel cum art.76 din Codul muncii obligă, nefiind posibilă expunerea acestora pe parcursul judecăţii, în condiţiile în care art.79 din Codul muncii prevede că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere, ceea ce conduce, la concluzia că decizia de concediere trebuie să conţină şi motivele de fapt ale concedierii.
Apelanta arată că preavizul a fost acordat înaintea emiterii deciziei,pe calea concediilor medicale intimata contestatoare evitând desfacerea contractului individual de muncă ,precum şi faptul că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că desfiinţarea locului de muncă nu ar fi avut un caracter efectiv,la dosarul cauzei existând suficiente dovezi din care rezultă că desfiinţarea postului a fost efectivă,respectiv registrul salariaţilor, extras Revisal, Decizia Consiliului Director din data de 27.08.2013.
Aceste critici nu sunt întemeiate,în mod corect instanţa de fond apreciind că, decizia contestată nu este lovită de nulitate sub aspectul acordării termenului de preaviz, neputând fi determinat de către instanţă care au fost perioadele în care contractul de muncă al contestatoarei a fost suspendat ca urmare a incapacităţii temporare de muncă şi pe cale de consecinţă, a fost suspendat inclusiv termenul de preaviz.
Totodată, la pronunţarea sentinţei atacate instanţa de fond având în vedere faptul că decizia atacată încalcă dispoziţiile art.76 lit.a din Codul muncii în sensul că aceasta nu conţine motivele ce au determinat concedierea,nefiind făcută trimitere în cuprinsul acesteia la nici un act intern al intimatei prin care să se fi luat decizia reorganizării firmei şi nici decizia de desfiinţare a postului deţinut de contestatoare.
În speţă, ceea ce intimata a menţionat în decizia de concediere emisă, a fost faptul că având în vedere desfiinţarea postului de manager ca urmare a reorganizării firmei şi art.65 alin.1 Codul muncii, începând cu data de 07.01.2014, încetează contractul individual de muncă al contestatoarei.
Ori, nu se poate reţine că simpla menţiune din decizia contestată referitoare la reorganizarea firmei şi desfiinţarea postului ocupat de către contestatoare constituie o arătare a motivelor care determină concedierea, astfel cum art.76 din Codul muncii obligă, în condiţiile în care reorganizarea reprezintă doar o măsură adoptată de angajator, într-un context creat însă de existenţa unor anumite cauze, în fapt, a acelor împrejurări în raport de care reorganizarea a fost decisă, constituind motivele care determină concedierea salariatului şi care trebuie înscrise, chiar dacă nu detaliat ori amplu, dar, cu siguranţă, concret şi precis, în decizia de concediere emisă de angajator.
Prin motivele de apel, se face referire la Decizia Consiliului Director din data de 27.08.2013, însă, singura motivare a concedierii reclamantei este aceea reprezentată de menţionarea temeiului de drept al concedierii şi a reorganizării apelantei, nefiind redate acele decizii ale organelor în drept să ia o astfel de măsură şi nici că acestea fac parte integrantă din decizia de concediere contestată, pentru a se putea determina astfel motivele de fapt ale concedierii reclamantei.
Decizia de concediere nu poate fi completată sub aceste aspecte cu conţinutul unor acte exterioare, deoarece în caz contrar s-ar contraveni prevederilor art. 77 din codul muncii în conformitate cu care, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt decât cele precizate în decizia de concediere iar pe de altă parte nu se poate verifica temeinicia măsurii dispuse.
Neindicarea motivelor de fapt ale concedierii atrage nulitatea deciziei emise, în condiţiile în care nu este posibil ca angajatorul să le precizeze ulterior ori ca acestea să fie stabilite de instanţa de judecată.
Dat fiind caracterul formal al deciziei de concediere,aceasta,potrivit dispoziţiilor art.76 lit. a din Codul muncii trebuind să conţină în mod obligatoriu motivele ce determină concedierea, lipsa din cuprinsul deciziei a unor elemente prevăzute de textul de lege mai sus indicat,nu poate fi complinită prin alte acte anterioare,ulterioare sau concomitente emiterii deciziei, inclusiv prin apărări făcute în faţa instanţei de intimată, cu ocazia judecării contestaţiei îndreptate împotriva deciziei.
Faţă de împrejurarea că legiuitorul a prevăzut sancţiunea care intervine în situaţia încălcării normelor imperative şi de faptul că vătămarea este prezumată şi nu poate fi înlăturată,Curtea consideră că decizia de concediere este nelegală,aceasta neputând produce efectele juridice pentru care a fost emisă de angajator.
Potrivit dispoziţiilor art.248 Cod pr.civilă instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte administrarea de probe ori,după caz,cercetarea în fond a cauzei.
Având în vedere cauza de nulitate mai sus menţionată, Curtea de apel a constatat faptul că nu se mai impune analizarea criticilor privind temeinicia deciziei de concediere,deoarece legalitatea este o cerinţă care trebuie să fie îndeplinită în prealabil,obligatoriu,iar în situaţia încălcării cerinţelor de legalitate,decizia de concediere este lipsită de efecte juridice.
Extras din Decizia nr. 3460/02.10.2015, Curtea de Apel București, Secţia VII-A civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale
Ai nevoie de Codul Muncii? Îl poți obține în varianta actualizată, în format .PDF sau MOBI apăsând AICI!
Ai nevoie de Codul Muncii? Îl poți obține în varianta actualizată, în format .PDF sau MOBI apăsând AICI!
