Neconstituţionalitatea prevederilor prin care se dispune aplicarea noilor Coduri fiscale în baza unor reglementări abrogate

Începând cu 1 ianuarie 2016, se inaugurează în legislaţia din România, în premieră mondială, o nouă procedură fiscală, nemaiîntâlnită şi nemaiauzită până în prezent: o lege se aplică şi în baza reglementărilor abrogate prin aceasta (legi, ordonanţe de urgenţă, ordonanţe, hotărâri de guvern, ordine de miniştri etc.). Prin art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală se dispune că un număr mare dintre cele 313 de acte normative, emise în temeiul celor 6 reglementări abrogate prin art. 354 din noul Cod de procedură fiscală, rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a noul Cod de procedură fiscală, şi chiar şi a noului Cod fiscal, în măsura în care nu contravin prevederilor acestuia. Aplicarea noului Cod de procedură fiscală, şi chiar şi a noului Cod fiscal, în baza şi a unor acte normative abrogate generează, efectiv şi în mod real, un adevărat dezastrul în interpretarea şi în aplicarea corectă a acestor două coduri fiscale.

Unul dintre principiile de drept prevăd că „un text de lege care face trimitere la o normă ce nu mai este în vigoare este şi el, evident, implicit abrogat”. În ceea ce priveşte efectele abrogării, un alt principiu de drept, înscris şi la art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, prevede că „abrogarea unui act normativ are caracter definitiv”. Şi prin art. 6 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind  Codul civil, care sunt în acord cu Constituţia României, se  stabileşte, ca principiu de drept, că legea civilă se aplică  în intervalul de timp cuprins între data intrării în vigoare şi data ieşirii sale din vigoare, aceasta neavând putere nici retroactivă şi nici ultra-activă, adică nu se aplică nici faptelor petrecute înainte de intrarea sa în vigoare, şi nici celor petrecute după ieşirea sa din vigoare. În baza acestor principii de drept considerăm că sesizarea de neconstituţionalitate, a alin. (1) al art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, este întemeiată. Exprimate pe înţelesul contribuabililor, prevederile art. 346 din noul Cod de procedură fiscală trebuie interpretate astfel: în cazul în care, din prevederile noului Cod de procedură fiscală nu rezultă, precis şi la modul imperativ, modul de stabilire, de declarare, de plată etc. a unei obligaţii fiscale, contribuabilii, organele fiscale, de justiţie etc., sunt obligate să facă maximum de efort pentru a identifica şi a stabili care sunt acele prevederi legale abrogate, dintre cele 983 emise prin 313 de acte normative în aplicarea O.G. nr. 92/2003, pentru a plăti maximum de impozite.

Reglementările abrogate, care rămân aplicabile şi după data abrogării lor

Este cunoscut faptul că, începând cu 1 ianuarie 2016, a intrat în vigoare atât un nou Cod de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală), cât şi un nou Cod fiscal (Legea  nr. 227 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal).

Începând cu 1 ianuarie 2016, se inaugurează în legislaţia din România, în premieră mondială, o nouă procedură fiscală, nemaiîntâlnită şi nemaiauzită până în prezent: o lege se aplică şi în baza reglementărilor abrogate prin aceasta (legi, ordonanţe de urgenţă, ordonanţe, hotărâri de guvern, ordine de miniştrii etc.).

Prin art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală se dispune:

„Art. 346. Conflictul temporal al actelor normative

(1) Reglementările emise în temeiul actelor normative prevăzute la art. 354 rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a prezentului cod, în măsura în care nu contravin prevederilor acestuia.

(2) Trimiterile făcute prin alte acte normative la Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se consideră a fi făcute la prezentul cod.”.

Prin art. 354 din noul Cod de procedură fiscală (la care se face trimitere în art. 346) se prevede:

„Art. 354. Abrogări

La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:

a) Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare;

b) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 22 martie 2011, aprobată prin Legea nr. 15/2012, cu modificările şi completările ulterioare;

c) Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 20 iulie 2004;

d) Hotărârea Guvernului nr. 529/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a soluţiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de preţ în avans, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 12 iunie 2007;

e) art. 1 – 5 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare;

f) Hotărârea Guvernului nr. 248/2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 18 martie 2011, cu modificările şi completările ulterioare.”.

Deci, în baza art. 346 din noul Cod de procedură fiscală, cele 6 reglementări abrogate, începând cu 1 ianuarie 2016, prin art. 354 din noul Cod de procedură fiscală:

• rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a noului Cod de procedură fiscală, în măsura în care nu contravin prevederilor acestuia, şi
• trimiterile făcute prin alte acte normative la vechiul Cod de procedură fiscală, abrogat (adică la O.G. nr. 92/2003), se consideră a fi făcute la noul Cod de procedură fiscală (adică la Legea nr. 207/2015).

Cum trebuie interpretate şi aplicate reglementările abrogate, care rămân aplicabile şi după data abrogării lor 

Exprimate pe înţelesul contribuabililor, prevederile art. 346 din noul Cod de procedură fiscală trebuie interpretate şi aplicate astfel: în cazul în care, din prevederile noului Cod de procedură fiscală nu rezultă, clar, precis şi la modul imperativ, modul de stabilire, de declarare, de plată etc. a unei obligaţii fiscale, contribuabilii, organele fiscale, de justiţie etc., sunt obligate să facă maximum de efort:

1. Pentru a identifica şi a stabili care sunt acele prevederi legale, dintre cele 983 emise prin 313 de acte normative în aplicarea O.G. nr. 92/2003.

Identificarea uneia sau alteia, dintre cele 983 de prevederi legale modificate, emise prin 313 de acte normative în aplicarea O.G. nr. 92/2003 (abrogată), în baza căreia să se stabilească modul de declarare şi de plată a unei obligaţii fiscale, după 1 ianuarie 2016, în aplicarea noului Cod de procedură fiscală şi a noului Cod fiscal, este, efectiv şi în mod real, o operaţiune imposibilă (pentru toate obligaţiile respective) chiar şi pentru cei mai buni specialişti în drept fiscal din justiţie şi din domeniul fiscalităţii (organe fiscale, consultanţi fiscali etc.).

2. Dacă totuşi a reuşit onestul contribuabil să identifice respectivele prevederi legale, acesta trebuie să mai facă un maximum de efort pentru a plăti maximum de impozite. În caz contrar poate fi acuzat că „cu bună ştiinţă s-a sustras de la plata maximului de impozite”, adică a săvârşit un act de evaziune fiscală.

Cele 313 acte normative abrogate,  lăsate în vigoare în aplicarea noilor Coduri fiscale

Pentru a se înţelege corect şi pe deplin dezastrul generat de aplicarea art. 346 din noul Cod de procedură fiscală, se impun a se reţine următorul aspect, deosebit de important: efectiv şi în mod real nu este vorba de aplicarea numai a celor 6 reglementări abrogate prin art. 354, ci de aplicarea a numeroase dintre cele 313 de acte normative date în aplicarea acestora, cu 983 de prevederi modificate (fără să poată preciza cineva care sunt cele care se aplică din totalul acestora), redate în Anexa nr. 1.

Anexa nr. 1.

Modificări suferite de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pe perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2015

Deciziile, date în aplicarea OG nr. 92/2003, au fost emise de: 1. Curtea Constituţională. 2. Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie: secţiile unite; completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; completul competent să judece recursul în interesul legii. 3. Comisia Fiscală Centrală. 4. Comisia de Proceduri Fiscale. 5. Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii. 6. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

Rectificările, date în aplicarea OG nr. 92/2003, au fost făcute de: 1. Guvernul României. 2. Monitorul Oficial, prin Redacţia „Monitorul Oficial Partea I”.

Ordinele, date în aplicarea OG nr. 92/2003, au fost emise, unele în comun, de conducătorii următoarelor instituţii ale statului: 1. Ministerul Finanţelor Publice (M.F.P.). 2. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (A.N.A.F). 3. Ministerul Economiei şi Finanţelor. 4. Ministerul Justiţiei. 5. Banca Naţională a României. 6. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice. 7. Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile. 8. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Pe totalul celor 6 acte normative abrogate prin art. 354 din noul Cod de procedură fiscală, dar pentru care se dispune, prin art. 346 din acesta, că acestea rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a acestui Cod, au fost modificate şi/sau completate 983 de prevederi din OG nr. 92/2003, prin 313 de acte normative, după cum urmează:

• prin Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: 983 prevederi modificate, prin  313 acte normative.
• prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată: 4 prevederi modificate, prin 3 acte normative.
• prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: o prevedere modificată, printr-un singur act normative. Aceasta a rămas perimată după mai puţin de 5 luni de la intrarea sa în vigoare, respectiv începând cu 28 mai 2004, adică chiar după prima modificare a O.G. nr. 92/2003 suferită prin Legea nr. 174 din 17 mai 2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial nr. 465 din 25 mai 2004, prin care s-au adus peste 250 de modificări ale unor prevederi (articole, alineate, litere etc.). În condiţiile în care Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (1) au fost, efectiv şi în mod real, perimate, în totalitate, după mai puţin de 5 luni de la intrarea lor în vigoare, şi (2) au rămas perimate, în totalitate, pe întreaga lor perioadă de aplicare, (3) este de neînţeles cum s-a putut emite teribilista prevedere a art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală prin care se dispune că cele 313 de prevederi legale din cele 6 reglementări abrogate, care includ şi H.G. nr. 44/2004, rămâne aplicabilă până la data aprobării actelor normative de aplicare a noului Cod de procedură fiscală, în măsura în care nu contravin prevederilor acestuia.
• prin Hotărârea Guvernului nr. 529/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a soluţiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de preţ în avans: 7 prevederi modificate, printr-un singur act normativ.
• prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în aplicarea art. 1 – 5. Specialiştii în domeniul fiscalităţii consideră că este practic imposibil ca prevederile art. 1 – 5 din Legea nr. 161/2003 să mai poată fi aplicate (efectiv şi în mod real, în practică) după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură fiscală.
• prin Hotărârea Guvernului nr. 248/2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate: 5 prevederi modificate, prin 3 acte normative.

Este posibilă aplicarea celor două Coduri fiscale în baza unor prevederi abrogate? 

În acest adevărat haos legislativ, problema care se pune este următoarea: dacă, efectiv şi în mod real, poate cineva stabili:

1) care dintre cele 983 de prevederi modificate, din cele 313 de acte normative, date în aplicarea celor 6 reglementări abrogate, se mai pot aplica, şi până la ce dată, în condiţiile în care, numai pe perioada 1 ianuarie 2016 – 17 decembrie 2016, s-au emis, în aplicarea noului Cod de procedură fiscală, 4 Ordonanţe de urgenţă ale Guvernului şi 86 de Ordine?

2) în aplicarea căror prevederi din noul Cod de procedură fiscală se pot aplica respectivele prevederi legale abrogate, în condiţiile în care sunt sute de prevederi (articole, alineate, litere, puncte, denumiri de titluri, de articole, de anexa etc.) din vechiul Cod de procedură fiscală care nu-şi găsesc un corespondent (identic) noul Cod de procedură fiscală?

3) aspecte de contradictorialitate (care sunt de ordinul sutelor) dintre (a) cele 313 de acte normative, emise în aplicarea  O.G. nr. 92/2003 (dar prevăzute prin art. 346 din Legea nr. 207/2015 că se pot aplica şi după data abrogării lor), şi (b) alte sute de acte normative, emise continuu, pe bandă rulantă, în aplicarea Legii nr. 207/2015?

4) chiar dacă acestea sunt identificate (de contribuabili, de organele fiscale, de justiţie etc.) „pe parcurs”, unele chiar după mai mulţi ani (a) de aplicare a noului Cod de procedură fiscală, şi (b) de existenţă nerezolvată a acestor aspecte de contradictorialitate, cine, când şi cum le mai poate rezolva, în special pe perioadele anterioare?

5) măsurile care se pot lua pentru cazurile în care (a) contribuabilii au solicitat precizări în rezolvarea unora dintre aceste aspecte de contradictorialitate, (b) nu au primit un răspuns clar, precis şi la modul imperativ cu modul de rezolvare, (c) fapt pentru care au procedat după cum a considerat fiecare, nu de puţine ori cu bună ştiinţă în scopul săvârşirii unor operaţiuni de „evaziune fiscală legală”?

Imposibilitatea aplicării, după 1 ianuarie 2016, a marii majorităţi dintre cele 983 de prevederi, din cele 313 de acte normative, date în aplicarea celor 6 reglementări abrogate, este cauzată de faptul că pentru acestea nu se mai poate stabili, efectiv şi în mod real, o legătură de corespondenţă cu prevederi identice din noul COD DE PROCEDURĂ FISCALĂ, din următoarele cauze (principale, fără a fi epuizate toate):

1. Unele prevederi din vechiul Cod de procedură fiscală nu se mai regăsesc în noul Cod de procedură fiscală.

2. Unele prevederi din noul Cod de procedură fiscală:

• fiind nou introduse, nu se regăsesc în vechiul Cod fiscal;
• fiind rescrise, reformulate, exprimate sub o altă formă, se regăsesc în vechiul Cod de procedură fiscală într-o formă interpretabilă, neclară, ambiguă, controversată, în unul sau în mai multe articole, chiar dispersate;
• vechiul Cod de procedură fiscală are şi Norme metodologice de aplicare (date prin H.G. nr. 1.050/2004); noul Cod de procedură fiscală nu are Norme metodologice de aplicare; o parte din Normele metodologice de aplicare din vechiul Cod de procedură fiscală au fost incluse, adaptate, actualizate, în noul Cod de procedură fiscală modificând textul la numeroase articole.

Cazurile în care prevederile din cele 6 reglementări abrogate prin art. 354 din noul Cod de procedură fiscală îşi produc efectele şi după data abrogării lor, adică după 1 ianuarie 2016 

Prevederile din cele 6 reglementări abrogate prin „Art. 354. Abrogări” din noul Cod de procedură fiscală îşi produc efectele şi după data abrogării lor, adică după 1 ianuarie 2016, dar numai:

• în perioada în care respectivele reglementări au fost în vigoare,
• pentru operaţiunile fiscale născute prin aplicarea respectivelor reglementări,
• numai până la încheierea perioadei de prescripţie a respectivelor reglementări.

Altfel spus, după 1 ianuarie 2016, prevederile din cele 6 reglementări abrogate prin „Art. 354. Abrogări” din noul Cod de procedură fiscală îşi produc efectele (se aplică) numai pentru raporturile sau situaţiile juridice născute pe perioada în care acestea au fost în vigoare, aşa cum se dispune clar, precis şi la modul imperativ prin „Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative”, redate mai jos (sublinierile ne aparţin):

• „Art. 17. Asanarea legislaţiei

În vederea asanării legislaţiei active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispoziţiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.”.

•  „Art. 26. Soluţii pentru situaţii tranzitorii

Proiectul de act normativ trebuie să cuprindă soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii, în cazul în care prin noua reglementare sunt afectate raporturi sau situaţii juridice născute sub vechea reglementare, dar care nu şi-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări. De asemenea, proiectul trebuie să cuprindă, dacă este cazul, măsuri legislative privind soluţionarea conflictului între acte normative de categorii diferite, cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative.”.

• „Art. 54. Dispoziţiile tranzitorii

(1) Dispoziţiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ.

(2) Dispoziţiile tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.”.

• „Art. 64. Abrogarea

(1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de acelaşi nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parţială.

(2) În cazul unor abrogări parţiale intervenite succesiv, ultima abrogare se va referi la întregul act normativ, nu numai la textele rămase în vigoare.

(3) Abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ iniţial. Fac excepţie prevederile din ordonanţele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare şi au fost respinse prin lege de către Parlament.

(4) Dacă o normă de nivel inferior, cu acelaşi obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligaţie îi revine autorităţii care a emis prima actul.

(5) Abrogările parţiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parţial rămânând în vigoare prin dispoziţiile sale neabrogate.”.

În acord cu normele de ordine constituţională, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind  Codul  civil,  republicată,  cu  modificările şi completările ulterioare, stabileşte că  legea civilă se aplică  în intervalul de timp cuprins între data intrării în vigoare şi data ieşirii sale din vigoare.

Legea, şi orice normă de drept, îşi produce efectele juridice în perioada în care este în vigoare, adică se aplică numai la fapte care se petrec în timpul cât este în vigoare, aplicarea neputând fi nici retroactivă (nu se poate aplica faptelor petrecute înainte de intrarea sa în vigoare), şi nici ultra-activă (nu se poate aplica faptelor petrecute după ieşirea sa din vigoare).

Este un principiu de drept, universal valabil, care dispune că o lege se aplică numai în intervalul de timp cuprins între data intrării în vigoare şi data ieşirii sale din vigoare.

Numai că, prin art. 346 din noul Cod de procedură fiscală (prin care se prevede că rămân aplicabile, până la data aprobării actelor normative de aplicare a noului Cod de procedură fiscală, cele 983 de prevederi, din cele 313 de acte normative, date în aplicarea celor 6 reglementări abrogate) se inaugurează în legislaţia din România, în premieră mondială, o nouă procedură fiscală, şi un nou principiu de drept, pe cât de nemaiîntâlnită şi nemaiauzită până în prezent, pe atât de iraţională, prin care se dispune că o lege se aplică şi în baza reglementărilor abrogate prin aceasta (legi, ordonanţe de urgenţă, ordonanţe, hotărâri de guvern, ordine de miniştrii etc.)

Aşa după cum am mai arătat, în condiţiile menţinerii prevederilor art. 346 din noul Cod de procedură fiscală, se ajunge, efectiv şi în mod real, în situaţia:

1) ca numeroase acte normative, dintre cele 313 emise în aplicarea celor 6 reglementări abrogate, să se aplice până la abrogarea noului Cod de procedură fiscală;

2) cu greu să se mai ştie, în orice moment, care dintre cele 313 de acte normative, emise în aplicarea celor 6 reglementări abrogate, se mai aplică (şi până când), şi care nu;

3) să nu se mai ştie, atunci când este emis un nou act normativ în aplicarea noului Cod de procedură fiscală, care este actul normativ, sau actule normative care nu mai trebuie aplicate dintre cele 313 de acte normative emise în aplicarea celor 6 reglementări abrogate,

4) existenţei a numeroase şi serioase controverse, litigii etc. cu privire la un număr mare de prevederi, din cele 313 de acte normative emise în aplicarea celor 6 reglementări abrogate, care se poate aplica, şi/sau care trebuie aplicate obligatoriu, şi pentru noul Cod de procedură fiscală, fie din lipsa unor reglementări în acesta, fie din interpretări diferite; aceste controverse şi litigii dintre contribuabili şi organele fiscale vor fi frecvente şi din cauză că, aşa după cum am mai arătat, sunt numeroase cazurile în care nu se poate stabili o legătură de corespondenţă între zeci de articole / alineate dintre cele două coduri în discuţie,

5) existenţa acestor numeroase şi serioase controverse există nu numai între contribuabili şi organele fiscale, dar şi între organele fiscale, între organele fiscale şi cele de justiţie etc.

Imposibilitatea aplicării reglementărilor abrogate este cauzată şi de faptul că acestea nu-şi găsesc o corespondenţă în prevederile din noile Coduri

În cele de mai sus am făcut discuţii numai cu privire la aplicarea, în baza art. 346 din noul Cod de procedură fiscală, a celor 6 reglementări abrogate prin art. 354 din acesta.

Situaţia este aceeaşi şi în ceea ce priveşte aplicarea Legii  nr. 227/2015 privind Codul fiscal ca urmare a faptului că procedura fiscală (stabilită prin Legea  nr. 207/2015) se aplică, obligatoriu, şi Codului fiscal (Legii  nr. 227/2015), fapt pentru care art. 346 din noul Cod de procedură fiscală se aplică şi noului Cod fiscal.

Imposibilitatea aplicării, după 1 ianuarie 2016, a marii majorităţi dintre cele 983 de prevederi, din cele 313 de acte normative, date în aplicarea celor 6 reglementări abrogate, este cauzată de faptul că pentru acestea nu se mai poate stabili, efectiv şi în mod real, o legătură de corespondenţă cu prevederi identice din noul COD FISCAL, din următoarele cauze (principale, fără a fi epuizate toate):

1. Unele prevederi din vechiul Cod fiscal nu se mai regăsesc în noul Cod fiscal.

2. Unele prevederi din noul Cod fiscal:

• fiind nou introduse, nu se regăsesc în vechiul Cod fiscal,
• fiind rescrise, reformulate, exprimate sub o altă formă, se regăsesc interpretabile, neclare, ambiguu, mai mult sau mai puţin, în unul sau în mai multe articole în vechiul Cod fiscal, edificator în acest sens fiind articolele: 94; 95; 96; 439 – 448.

Exemplu. Prin adresă scrisă către Direcţia Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, am întrebat, pe o treime de pagină, care sunt, începând cu 1 ianuarie 2016, Ordinele Ministrului Finanţelor Publice, sau ale Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, prin care se prevede obligaţia depunerii formularului 112 „Declaraţie privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate” şi a formularului 205 „Declaraţie informativă privind impozitul reţinut la sursă şi câştigurile/pierderile realizate, pe beneficiari de venit” ?

În răspunsul primit, pe 6 pagini !?, se precizează că formularele 112 şi 205 se depun în baza următoarelor două Ordine:

1. Ordinului comun al Ministrului Finanţelor Publice nr. 1.977 din 9 decembrie 2013, Ministrului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice nr. 2.757 din 23 decembrie 2013 şi al Ministrului Sănătăţii nr. 1.580 din 23 decembrie 2013 privind modificarea Ordinului viceprim-ministrului, ministrul finanţelor publice, al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului sănătăţii nr. 1.045/2.084/793/2012 pentru aprobarea modelului, conţinutului, modalităţii de depunere şi de gestionare a „Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate”, publicat în Monitorul Oficial  nr. 57 din 23 ianuarie 2014, emis în temeiul prevederilor art. 296¹⁹ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3605 din 9 decembrie 2015 pentru modificarea şi completarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 52/2012 pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare prevăzute la titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial  nr. 926 din 15 decembrie 2015, emis în temeiul prevederilor art. 228 alin. (2) şi alin. (2¹) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În cazul în care aceeaşi întrebare este adresată la 10 organe fiscale (diferite), este posibil să se primească (aproape) tot atâtea răspunsuri diferite.

Şi nu este vina numai a respectivelor organe fiscale, pentru asemenea răspunsuri, în condiţiile existenţei aberantelor prevederi legale dezbătute mai sus.

Concluzii 

Concluzia 1. Menţinerea prevederilor art. 346 din noul Cod de procedură fiscală, generează, efectiv şi în mod real, un adevărat dezastrul în interpretarea şi în aplicarea corectă atât a noului Cod de procedură fiscală, cât şi a noului Cod fiscal.

Concluzia 2. Unul dintre principiile de drept prevăd că „un text de lege care face trimitere la o normă ce nu mai este în vigoare, este şi el implicit abrogat”. În ceea ce priveşte efectele abrogării, un alt principiu de drept, înscris şi la art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, prevede că „abrogarea unui act normativ are caracter definitiv”. În baza acestor principii de drept considerăm că sesizarea de neconstituţionalitate, a alin. (1) al art. 346 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, este întemeiată.

Ai nevoie de Codul de procedură fiscală? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!