7 Decembrie, 2019

Momentul de la care curge termenul de 2 ani privind aplicarea amenzii în materia construcțiilor fără autorizație

Prin plângerea contravențională formulată petentul R. C. M. în contradictoriu cu Primăria Comunei Tomşani-prin Primar a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție nr.01108 din 17.03.2011 întocmit de către Primăria Comunei Tomşani, jud. Prahova și exonerarea de la plata amenzii de 3000 lei.

În motivarea în fapt a cererii, petentul a arătat că prin procesul-verbal de constatare ți sancționare a contravenției nr.01108 din 17.03.2011 întocmit de către Primăria Comunei Tomşani, jud. Prahova, petentul R. C. M. a fost sancționat contravențional, cu suma de 3000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. b din Legea 50/1991 modificată reținându-se că nu s-au respectat în execuţie prevederile autorizaţiei de construire nr.05 din 04.02.2011 referitoare la amplasarea construcţiei.

Petentul a mai aratat că, procesul verbal este lovit de nulitate absolută întrucât nu cuprinde descrierea faptei şi data săvârşirii ei invocîndu-se art.35 al.1 din Legea nr. 50/1991 şi art.11 din OUG nr. 2/2001. Tot în susţinerea nulităţii procesului verbal petentul a arătat că prin decizia în recursul legii nr.7 din 20.11.2000 a secţiilor unite ale instanței supreme se arată că data săvârşirii faptei, în cazul construcţiilor finalizate, este data terminării construcţiei iar potrivit contractului de ipotecă autentificat sub nr. 355 din 09.03.2007 şi sub nr.1299 din 20.08.2008 şi raportul de eveluare a proprietăţii imobiliare reiese faptul că la data de 10.07.2008, data intocmirii raportului, construcţia era finalizată, dar nu intabulată în configuraţia actuală.

Petentul a mai susţinut că în perioada 2005 începutul anului 2006 a construit chioşcul în cauză, iar în cursul anului 2007 s-a prezentat la primărie pentru a solicita informaţii cu privire la intabularea imobilului, fiind sfătuit să obţină autorizaţie de construcţie, autorizaţie eliberată la data de 04.02.2011 având nr. 05, iar la data de 17.03.2011 a fost sancţionat contravenţional pentru nerespectarea prevederilor autorizaţiei.

De asemenea petentul a mai susţinut că lucrarea a fost finalizată de 5 ani astfel că în temeiul art.31 din Legea nr. 50/1991 dreptul de a constata contravenţia şi de a aplica sancţiunea amenzii s-a prescris în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei. 

Ce apărări concrete a formulat intimata în cauză?

Intimata a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii petentului ca neîntemeiată. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr 524/01.06.2011, Judecătoria Mizil a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare și sanctionare a contravenției nr.01108 din 17.03.2011 întocmit de către Primăria Comunei Tomşani, jud. Prahova, petentul R. C. M. a fost sanctionat contravențional, cu suma de 3000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. b din Legea nr. 50/1991 modificată reținându-se că nu s-au respectat în execuţie prevederile autorizaţiei de construire nr.05 din 04.02.2011 referitoare la amplasarea construcţiei.

Procesul-verbal sus-menționat este semnat de către contravenient, şi conține obiecțiunile formulate de contravenient.

În drept, potrivit dispozitiilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și de a hotarî asupra sancțiunii aplicate.

Ca act administrativ, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condițiile art.1169 din Codul civil, petentului. Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 si art .17 din OG nr. 2/2001.

Analizând conținutul procesului-verbal sub aspectul legalității întocmirii acestuia, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității, fiind încheiat cu respectarea acestor prevederi legale, şi nu poate reţine apărările petentului privind nulitatea absolută referitoare la nedescrierea faptei, procesul verbal menţionând expres că în cauză nu este respectat amplasamentul construcţiei.

În ceea ce privește susținerile petentului referitoare la faptul că procesul verbal nu cuprinde data săvârşirii instanţa reţine caracterul continuu al faptei în domeniul construcţiilor, dar şi considerentele de mai jos care vor explica acest caracter vis a vis de data finalizării construcţiei.

Astfel în ceea ce priveşte susţinerile că dreptul de a constata contravenţia şi de a aplica sancţiunea s-a prescris faţă de faptul că potrivit dispoziţiilor art.31 din Legea nr. 50/1991 modificată dreptul de a constata contravenţiile şi de a se aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei instanţa va reţine că termenul de prescripţie nu s-a împlinit. Pentru aceasta se va reţine că potrivit art. 37 al.2 din Legea nr. 50/1991 care prevede că “lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire” iar în cauză nu există proces verbal de recepţie a lucrărilor. Pentru aceste motive instanţa nu poate reţine declaraţiile martorului Cosma Teodor referitoare la faptul că lucrarea s-a finalizat la sfârşitul lunii aprilie 2006 şi nici înscrisurile depuse la dosar prin care asupra construcţiei s-au constituit garanţii imobiliare. 

Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către petent şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară?

Da, sentinţa civilă nr. 524/01.06.2011 a instantei de fond a fost atacată de către petent, iar instanţa superioara, de control judiciar a respins recursul ca nefondat și a menţinut hotărârea respectivă, reţinându-se temeinicia şi legalitatea acesteia.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de recurs a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art 31 din L nr 50/1991, dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei.

În acest sens, prin Decizia nr. 7/2000 privind aplicarea dispoziţiilor art. 26 şi 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor pronuntata de Curtea Supremă de Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, a stabilit următoarele:

Dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 50/1991 [în vigoare la acel moment] se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei, că în cazul construcţiilor în curs de executare data săvârşirii faptei este data constatării contravenţiei, iar în cazul construcţiilor finalizate fapta se consideră săvârşită la data terminării construcţiei, precum şi că obţinerea autorizaţiei de construire în timpul executării lucrărilor sau după finalizarea acestora nu înlătură caracterul ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere la individualizarea sancţiunii contravenţionale.

In legătură cu sintagma “terminare a construcției” se constată că soluția dată în interesul legii a întărit interpretarea conform căreia în materie sunt aplicabiile dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr 50/1991, iar nu cele de drept comun. Astfel, în considerentele deciziei date în interesul legii se arată:

“Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că faptele contravenţionale reglementate prin Legea nr. 50/1991, care este o lege specială, nu se consumă instantaneu, ca în cazul contravenţiilor prevăzute de Legea nr. 32/1968, întrucât edificarea construcţiilor la care se referă se realizează în timp, pe etape de lucrări, contravenientul săvârşind fapta din momentul începerii construcţiei şi până la terminarea acesteia. Aceste din urmă instanţe au procedat corect.”

Potrivit art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991, construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi întabulate în cartea funciară. În această situație se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege.

Intenția legiuitorului prin reglementarea art.37 alin 5 din Legea nr. 50/1991 a fost aceea de a asimila noțiunea de finalizare a construcției cu cea de terminare a construcției edificate fără autorizație de construire din art 31 al aceluiasi act normativ. Aceeași intenție reiese și din alte texte legale, respectiv art. 28 și art.32 din Legea nr. 50/1991, care instituie msura opririi lucrărilor, indiferent dacă lucrările de construire au fost ori nu executate în integralitatea lor. Or, în cazul în care lucrările au fost terminate, conform susținerilor reclamantului s-ar ajunge la situația neaplicării textelor legale mai sus arătate.

Altfel spus, legiuitorul stabilește ca dată la care o construcție este terminată nu este cea când faptic dobândește utilitatea pentru care a fost edificată, ci doar atunci când a fost ridicată cu respectarea condițiilor de legalitate, constatate prin recepția finală.

În sprijinul acestei concluzii este și reglementarea din art. 37 alin. 2 din Legea nr 50/1991, conform căreia lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situatia realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire.

Prin urmare, termenul special de prescripție de 2 ani nu curge de la data săvârșirii faptei, ci de la data terminării construcției, situație însă ce nu se reduce la faptul material al încetării actelor de construire, ci presupune și recepția lucrărilor de construire.

Este de retinut faptul că, investită fiind cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.37 alin.5 din Legea nr. 50/1991 Curtea Constituțională a reținut în mai multe rânduri (spre exemplu, Decizia nr. 697/2010 etc), că “activitatea de edificare sau desfiinţare a construcţiilor de orice natură trebuie să se supună rigorilor legii”, iar “regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care, însă, (…) exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fără a se putea apăra invocând principiul constituţional al ocrotirii proprietăţii.

Sustinerea recurentului în sensul că termenul de prescripție curge de la data edificării construcției, nu numai că este contrazisă de textele legale mai sus arătate, dar este de natură să facă inaplicabile alte prevederi. Astfel, nu s-ar mai putea dispune desființarea lucrărilor realizate nelegal, conform art.32 și art.33 din Legea nr. 50/1991 și totodată dispozițiile art 582 NCC ar fi lipsite de efecte, în situația în care constructorul de rea credință pe terenul altuia s-ar prevala de împlinirea termenului de prescripție, dobândind astfel un drept (de a nu fi desființată construcția) pe care legiuitorul nu numai că nu-l prevede, dar care este susceptibil să atragă încălcarea dreptului de proprietate al celui care are terenul pe care este edificată respectiva construcție. 

Extras din Decizia civilă nr. 1294 /29.09.2011 , Tribunalul Prahova, www. just.ro

Ai nevoie de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Comentarii

  • Răspunde
    iunie 7 2018

    Bună ziua am primit o amenda și eu am găsit anexele când am cumpărat casa 2012 amenda a venit 2018 pentru ca am făcut o sesizare ca vecinu demo

    • Răspunde
      iunie 7 2018

      Bună ziua

    • Răspunde
      vova
      ianuarie 7 2019

      Va rog daca se poate contactati-ma pentru a discuta subiectul . Sunt in aceiasi situatie …aproximativ .

Scrie un comentariu