Modificări privind condiţiile pentru asigurarea în sistemul asigurărilor pentru şomaj

Hotărârea este este în vigoare din 20 martie, data publicării în Monitorul Oficial nr. 197/2014.

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, la art. 20, dispune – în forma în vigoare din 27 iulie 2013 – că se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj, pe de o parte, următoarele persoane:

– asociatul unic sau asociaţi;

– administratori care au încheiat contracte potrivit legii;

– persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice, titulari ai întreprinderilor individuale, precum şi membrii întreprinderilor familiale. În aplicarea legii, Normele de aplicare, astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 119/2014 precizează că prin întreprinzători persoane fizice titulari ai întreprinderilor individuale, precum şi prin persoane fizice autorizate se înţelege inclusiv soţia/soţul titularului întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate care, fără a fi înregistrată/înregistrat în registrul comerţului şi autorizată/autorizat să funcţioneze ea însăşi/el însuşi ca titular al întreprinderii individuale/persoană fizică autorizată sau fără a fi salariată/salariat, participă în mod obişnuit la activitatea întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate, îndeplinind fie aceleaşi sarcini, fie sarcini complementare, în condiţiile legii;

– cetăţeni români care lucrează în străinătate, conform legii;

– alte persoane care realizează venituri din activităţi desfăşurate potrivit legii şi care nu se regăsesc în una dintre situaţiile de mai sus.

De asemenea, se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România persoanele care sunt supuse legislaţiei de asigurări sociale din România în condiţiile prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaţilor, lucrătorilor independenţi şi membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene sau de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, având angajator care nu are sediul social ori reprezentanţa pe teritoriul României.

Cei aflaţi în una dintre aceste situaţii se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj din România prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj, cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au, după caz, domiciliul, reşedinţa sau îşi exercită dreptul la rezidenţă potrivit legii, în condiţiile în care sunt asigurate în sistemul public de pensii şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi nu au statut de pensionar, conform legii.

În vederea încheierii unui contract de asigurare pentru şomaj, calitatea de asigurat în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, precum şi în sistemul asigurărilor sociale de sănătate se dovedeşte cu contractul de asigurare sau cu orice alt document justificativ privind dobândirea calităţii de asigurat în cadrul acestor sisteme de asigurări sociale, eliberat de instituţiile competente potrivit legii, în original şi copie.

În vederea încheierii unui contract de asigurare pentru şomaj, calitatea de soţie/soţ a titularului întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate se dovedeşte cu documentul emis conform prevederilor legale de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

Precizările în această privinţă, din Normele de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 174/2002, au fost modificate, după cum arătam, prin recenta Hotărâre nr. 119/2014.

Astfel, pentru a se asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, persoanele din cele două categorii mari arătate mai sus pot încheia cu agenţia pentru ocuparea forţei de muncă judeţeană sau a municipiului Bucureşti, în a cărei rază îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori îşi exercită dreptul de rezidenţă potrivit legii, un contract de asigurare pentru şomaj conform modelului din anexa la hotărâre.

Prin aceleaşi modificări, Normele precizează că agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene sau a municipiului Bucureşti pot împuternici agenţiile locale pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază persoanele îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa ori îşi exercită dreptul la rezidenţă.

Salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut la art. 22 alin. (2) şi art. 22¹ alin. (2) din lege ca limită inferioară a venitului lunar la care se pot asigura persoanele arătate, prin încheierea unui contract de asigurare pentru şomaj şi la care se calculează contribuţia datorată bugetului asigurărilor pentru şomaj, este salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare în luna pentru care se plăteşte această contribuţie.

– persoanele care nu realizează venituri impozabile sau care realizează venituri neimpozabile în conformitate cu prevederile din Codul fiscal;

– persoanele care realizează venituri din salarii reprezentând plăţi compensatorii acordate persoanelor disponibilizate din bugetul angajatorului, în temeiul contractului colectiv de muncă aplicabil;

– persoanele care realizează venituri din investiţii, venituri din premii şi din jocuri de noroc şi venituri din transferul proprietăţilor imobiliare definite conform Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Lege5 a creat instrumentul ideal pentru a vă ajuta să vizualizaţi prin comparare textul unui act normativ aşa cum era el înainte de modificare şi textul modificat, cu evidenţierea modificărilor.

Prin evidenţierea modificărilor la nivel de paragraf, Lege5 vă ajută să identificaţi mai repede şi cu uşurinţă modificările, astfel încât să luaţi decizii corecte şi să lucraţi eficient.

Aflaţi mai multe despre Lege5 – care este disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile – de AICI.