Parlamentul a aprobat, recent, prin Legea nr. 310/2018 modificări şi completări la Codul de procedură civilă, precum și la alte acte normative
Legea este în vigoare din 21 decembrie şi a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 18 decembrie 2018.
Din reglementările modificate, în mare parte de strict specialitate în procedura civilă, reţinem – doar cu titlu de semnalare – unele dintre acestea, în măsura în care pot prezenta interes direct cititorilor, înainte de a intra în procedura tehnica propriu-zisă a instanţelor. Textele redate cu caractere italice reprezintă formulările noi, modificate sau adăugate.
Dreptul la apărare. Părțile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condițiile legii.
A dispărut teza a doua, al cărei text prevedea că în recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației în care partea sau mandatarul acesteia, soț ori rudă până la gradul al doilea inclusiv, este licențiată în drept.
Incompatibilitatea judecătorului. Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, – cu completarea adusă prin legea semnalată – cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs.
Căi de atac în procedura de judecată. În cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție, hotărârea pronunțată este desființată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanța în fața căreia s-a formulat cererea de intervenție de la momentul discutării admisibilității în principiu a acesteia.
Reprezentarea părţilor. Când dreptul de reprezentare izvorăște din lege sau dintr-o hotărâre judecătorească, asistarea reprezentantului de către un avocat nu este obligatorie.
În urma modificării textului acestei dispoziţii, au dispărut şi trimiterile la reglementările privind regimul participării avocatului în proces.
Reprezentarea convențională a persoanelor fizice:
În fața primei instanțe, în apel, precum și în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor.
În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soț sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în fața oricărei instanțe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licențiat în drept.
În cazul contestației în anulare și al revizuirii, dispozițiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
Au dispărut dispoziţiile privind obligativitatea reprezentării prin avocat la redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele fizice.
Competenţa judecătoriei. Ca modificări, reţinem că sunt de competenţa judecătoriei cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, date de lege în competența instanțelor judecătorești; prin completările aduse aici, judecătoria judecă şi: cererile în materie de moștenire, indiferent de valoare; cererile privind uzucapiunea, indiferent de valoare; cererile în materia fondului funciar, cu excepția celor date prin lege specială în competența altor instanțe.
Competenţa facultativă. În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Invocarea excepţiilor. Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii. De asemenea, necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Instanţa competentă. Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia.
Sunt modificate detaliile ce urmează, privind stabilirea competenţei.
Citarea şi comunicarea părţilor. Comunicarea citațiilor și a altor acte de procedură se poate face de grefa instanței și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop.
– Comunicarea actelor de procedură va fi însoțită de semnătura electronică extinsă a instanței care va înlocui ștampila instanței și semnătura grefierului de ședință din mențiunile obligatorii ale citației.
– Fiecare instanță va avea o singură semnătură electronică extinsă pentru citații și acte de procedură.
– Citațiile și celelalte acte de procedură menționate se consideră comunicate la momentul la care au primit mesaj din partea sistemului folosit că au ajuns la destinatar potrivit datelor furnizate de acesta.
– Atunci când comunicarea actelor s-a realizat potrivit prevederilor de mai sus, mesajul de comunicare către destinatar primit de la sistem constituie dovada de comunicare.
– Acesta se va lista și se va atașa la dosarul cauzei.
– În cazul citării sau comunicării altui act de procedură efectuate prin sistemul electronic de comunicare, procedura se socotește îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea.
Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen.
Pronunțarea hotărârii. Hotărârea se poate pronunța în ședință publică, la locul unde s-au desfășurat dezbaterile, de către președinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând și calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii sau se poate pronunța prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.”
Redactarea şi semnarea hotărârii. Hotărârea se redactează de judecătorul care a soluționat procesul. Când în compunerea completului de judecată intră și asistenți judiciari sau magistrați-asistenți, președintele îl va putea desemna pe unul dintre aceștia să redacteze hotărârea.
– Hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori. Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate, precum și, când este cazul, opinia concurentă se redactează și se semnează în același termen.
Contestaţia la executare. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun.
Executarea silită – aplicarea de penalităţi. Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere, dată cu citarea părților. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive cu titlu de penalități de întârziere după trecerea fiecărui termen de 3 luni în care debitorul nu își execută obligația prevăzută în titlu executoriu, până la stingerea ei completă.
Procedura divorţului. Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.
Ai nevoie de Legea nr. 310/2018? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
