Prevederile referitoare la medierea muncii sunt tratate în Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform Legii 76/2002, medierea este descrisă ca fiind o activitate care are drept scop punerea în legătură a angajatorilor cu persoanele care-şi caută un loc de muncă, pentru stabilirea unor raporturi de muncă/serviciu.
În acest sens, agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sunt obligate să centralizeze locurile de muncă vacante şi să le facă cunoscute persoanelor care caută să se angajeze.
CINE POATE BENEFICIA DE SERVICIILE DE MEDIERE?
La art. 61 sunt prevăzute categoriile de persoane care pot beneficia de serviciile de mediere. Acestea sunt:
• şomerii indemnizaţi (participarea acestora la serviciile de mediere este obligatorie);
• şomerii neindemnizaţi (pentru a fi luaţi în evidenţă în vederea medierii, aceştia trebuie să depună o cerere la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă);
• persoanele care ocupă un loc de muncă, dar care doresc schimbarea acestuia (trebuie să depună o cerere);
• persoanele care au obţinut statutul de refugiat/altă formă de protecţie internaţională (trebuie să depună o cerere);
• cetăţeni străini/apatrizi care au fost încadraţi în muncă/au realizat venituri în România (trebuie să depună o cerere);
• persoanele care n-au putut ocupa loc de muncă după repatriere/eliberarea din detenţie (trebuie să depună o cerere).
ÎN CE CONSTAU SERVICIILE DE MEDIERE?
Art. 59 prevede că agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă acordă în mod gratuit serviciile de mediere, iar acestea constau în:
• oferirea de informaţii privitoare la locurile de muncă şi condiţiile în care acestea pot fi ocupate;
• mediere electronică;
• preselectarea candidaţilor corespunzător cu cerinţele locurilor de muncă oferite şi în concordanţă cu pregătirea, aptitudinile, experienţa, interesele acestora.
