Măsurile speciale pentru impozitarea exploatării resurselor naturale – ce reţinem din prevederile Legii nr. 261/2013?

Începând cu data de 1 februarie 2013, prin OG nr. 6/2013 se instituie impozitul pe venitul din exploatarea resurselor naturale, iar activităţile care intră sub incidenţa prevederilor sunt:

– exploatarea forestieră (cod CAEN 0220);

– extracţia cărbunelui superior (cod CAEN 0510);

– extracţia cărbunelui inferior (cod CAEN 0520);

– extracţia petrolului brut (cod CAEN 0610);

– extracţia minereurilor feroase (cod CAEN 0710);

– extracţia minereurilor de uraniu şi toriu (cod CAEN 0721);

– extracţia altor minereuri metalifere neferoase (cod CAEN 0729);

– alte activităţi extractive (cod CAEN 0811, 0812, 0891, 0892, 0893, 0899).

Procentul impozitului este de 0,5%, însă forma în care a fost aprobată ordonanţa conduce la opinii diferite cu privire la modul de calcul al impozitului.

Noutatea adusă de Legea nr. 261/2013 constă în detalierea mult mai exactă a modului de calcul pentru baza la care se datorează impozitul pe venit.

Partea bună a actului normativ constă în detalierea modului de calcul a impozitului, iar partea mai dificilă constă în faptul că operatorii care intră în sfera impozitului trebuie să aibă o foarte bună calculaţie a costului de producţie şi identificarea exactă a veniturilor din producţie în cifra de afaceri, aferentă acestor resurse.

a) operatorii economici care revând şi comercializează aceste resurse rezultate în urma unei prelucrări, iar bunurile nu suferă transformări, respectiv nu sunt incluse în alte produse, datorează impozitul de 0,5% aplicat la veniturile obţinute din valorificarea acestora;

b) operatorii economici care folosesc resursele naturale exploatate ca materii prime pentru obţinerea altor produse (de exemplu, produse energetice) şi al căror preţ este cotat la bursă datorează impozit pentru partea din venitul rezultat din valorificarea produselor finite, corespunzătoare valorii materiilor prime.

Formula de calcul pentru venitul din valorificarea produselor finite este:

– VMP = venitul rezultat din valorificarea produselor finite, corespunzătoare valorii materiilor prime;

– QV = cantitatea totală de produse finite vândute în luna de referinţă (fără a considera mărfurile reprezentând produse similare achiziţionate de la terţi);

– K = coeficientul de producţie mediu;

– PM = media aritmetică a preţurilor de referinţă pe sortimente de resurse naturale, stabilită de autoritatea competentă în raport de cotaţiile internaţionale ale acestor resurse naturale, valabile pentru luna pentru care se calculează impozitul;

– QC = cantitatea de resurse naturale consumată n procesul de producţie în luna de referinţă (fără a lua în considerare resursele naturale achiziţionate de la terţi);

– QO = cantitatea totală de produse finite obţinute în luna de referinţă;

– ΔS = variaţia netă a semifabricatelor realizată n luna de referinţă (cantitatea de semifabricate la sfârşitul lunii de referinţă minus cantitatea de semifabricate la începutul lunii de referinţă).

c) în cazul operatorilor economici care folosesc resursele naturale extrase ca materii prime pentru obţinerea altor produse (de exemplu, cărămidă, ţiglă, ciment, BCA, mixturi asfaltice, betoane etc.) şi al căror preţ nu este cotat la bursă, impozitul se datorează pentru partea din venitul rezultat din valorificarea produselor finite, corespunzătoare valorii contabile a resurselor naturale extrase utilizate pentru obţinerea produselor finite astfel comercializate, valoare în care sunt incluse şi toate taxele plătite pentru exploatare.

Partea din venitul rezultat din valorificarea produselor finite, corespunzătoare valorii contabile a resurselor naturale extrase utilizate pentru obţinerea produselor finite astfel comercializate, se calculează după următoarea formulă:

 

– VMP = venitul rezultat din valorificarea produselor finite, corespunzătoare valorii materiilor prime;

– QV = cantitatea totală de produse finite vândute în luna de referinţă (fără a considera mărfurile reprezentând produse similare achiziţionate de la terţi);

– K = coeficientul de producţie mediu;

– CME = costul mediu de extracţie resurse naturale pentru luna de referinţă;

– QC = cantitatea de resurse naturale consumată în procesul de producţie în luna de referinţă;

– QO = cantitatea totală de produse finite obţinute în luna de referinţă;

– ΔS = variaţia netă a semifabricatelor realizată n luna de referinţă (cantitatea de semifabricate la sfârşitul lunii de referinţă minus cantitatea de semifabricate la începutul lunii de referinţă).

Observăm aşadar că baza de calcul a impozitului este venitul rezultat din exploatarea resurselor, numai pentru partea de venit ce corespunde resurselor proprii şi nu pentru resursele achiziţionate de la terţi fie sub formă de materii prime, fie sub formă de mărfuri.

Dacă un operator economic nu desfăşoară activitate de procesare a resurselor într-o lună şi vinde produsele finite existente în stoc realizate în perioada anterioară, pentru determinarea bazei de calcul se va utiliza coeficientul mediu al ultimei luni în care s-a realizat activitate de procesare.

Amintim şi faptul că legea precizează în mod special că impozitul se aplică şi pentru resursele exploatate înainte de 1 februarie 2013, comercializate după această dată.