Legea nr. 295(r2)/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor

(1) Prezenta lege stabileşte categoriile de arme şi muniţii, precum şi condiţiile în care deţinerea, portul, folosirea şi operaţiunile cu aceste arme şi muniţii sunt permise pe teritoriul României.

(2) Prevederile prezentei legi nu se aplică operaţiunilor cu arme şi muniţii efectuate de către instituţiile publice cu atribuţii în domeniul apărării, siguranţei naţionale şi ordinii publice.

În sensul prezentei legi, definiţiile şi categoriile armelor, muniţiilor, persoanelor şi documentelor sunt:

I. Definiţii generale

1. arma – orice obiect sau dispozitiv a cărui funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substanţe explozive, aprinse sau luminoase, amestecuri incendiare ori împrăştierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare, în măsura în care se regăseşte în una dintre categoriile prevăzute în anexă;

2. arma de foc – orice armă portabilă cu ţeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi transformată să arunce alice, un glonţ ori un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie; se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a arunca o alice, un glonţ sau un proiectil prin acţiunea unui combustibil de propulsie dacă are aspectul unei arme de foc şi, ca urmare a construcţiei sale sau a materialului din care este confecţionat, poate fi transformat în acest scop; în înţelesul prezentei legi, nu sunt incluse în definiţia armelor de foc armele prevăzute în categoriile D şi E din anexă;

3. piesa – orice element sau element de înlocuire special conceput pentru o armă de foc, care este esenţial pentru funcţionarea acesteia, inclusiv o ţeavă, o fremă ori un recuperator de gaze, manşonul mobil sau butoiaşul, cuiul percutor ori închizătorul şi orice dispozitiv conceput sau adaptat pentru a reduce zgomotul provocat de tragerea unui foc de armă;

4. componentă esenţială – mecanismul de închidere, camera cartuşului şi/sau ţeava armelor de foc, care, în calitate de obiecte separate şi în măsura în care sunt funcţionale, sunt incluse în categoria armelor de foc pe care sunt montate sau pentru care sunt concepute să se monteze;

5. muniţia – ansamblu format din tub cartuş, încărcătură de azvârlire, capsă de aprindere şi, după caz, proiectil;

6. operaţiuni cu arme, piese şi muniţii – producerea, confecţionarea, asamblarea, intermedierea, modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, închirierea, schimbul, donaţia, comodatul, sponsorizarea, importul, exportul, transportul, tranzitul, transferul, transbordarea, depozitarea, casarea şi distrugerea armelor de foc, a pieselor şi a muniţiilor pentru acestea;

7. uz de armă – executarea tragerii cu o armă;

8. urmărire – urmărirea sistematică a armelor de foc şi, atunci când este posibil, a pieselor şi a muniţiei pentru acestea, de la fabricant până la cumpărător, pentru a sprijini autorităţile competente în procesul de detectare, investigare şi analizare a fabricării ilicite şi a traficului ilicit.

II. Categorii de arme şi muniţii

1. arme şi muniţii interzise – armele şi muniţiile prevăzute în categoria A din anexă, a căror procurare, deţinere, port şi folosire sunt interzise persoanelor fizice şi juridice, cu excepţia instituţiilor publice care au competenţe în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, a unităţilor aflate în subordonarea sau coordonarea acestora, înfiinţate prin acte normative, precum şi a companiilor naţionale şi societăţilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituite prin acte normative în vederea producerii acestui tip de armament şi muniţie;

2. arme şi muniţii letale – arme şi muniţii prin a căror utilizare se poate cauza moartea ori rănirea gravă a persoanelor şi care sunt prevăzute în categoria B din anexă;

3. arme şi muniţii neletale – armele şi muniţiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement ori autoapărare, confecţionate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor; sunt asimilate acestei categorii şi armele vechi.

III. Clasificarea armelor din punct de vedere al destinaţiei

1. arme militare – arme destinate uzului militar;

2. arme de apărare şi pază – arme de foc scurte, recunoscute în condiţiile prevăzute de lege, destinate să asigure apărarea vieţii, integrităţii şi libertăţii persoanelor fizice, precum şi a bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau juridice;

3. arme de autoapărare – arme neletale scurte, special confecţionate pentru a împrăştia gaze nocive, iritante, de neutralizare şi proiectile din cauciuc, în scop de autoapărare;

4. arme de tir – arme destinate practicării tirului sportiv, recunoscute în condiţiile prevăzute de lege;

5. arme de vânătoare – arme destinate practicării vânătorii, cu una sau mai multe ţevi, care folosesc muniţie cu glonţ sau/şi cu alice, recunoscute în condiţiile prevăzute de lege;

6. arme utilitare – arme destinate să asigure desfăşurarea corespunzătoare a unor activităţi din domeniile cinematografic, teatral, artistic, sportiv, cultural, industrial, agricol, piscicol, medico-veterinar, al protecţiei mediului şi protecţiei împotriva dăunătorilor, precum şi desfăşurarea de către societăţile specializate de pază şi protecţie a activităţilor de pază a obiectivelor, bunurilor, valorilor şi a transporturilor de bunuri şi valori, respectiv a activităţilor de protecţie a persoanelor;

7. arme şi dispozitive de agrement – arme şi dispozitive neletale, construite pe principii asemănătoare armelor care nu folosesc muniţii, ce aruncă proiectile nemetalice şi sunt destinate a fi folosite atât în scop recreativ, cât şi în cadrul competiţiilor sportive; sunt incluse în această categorie şi arcurile;

8. replici de arme tip airsoft – replici după arme şi dispozitive militare reale, la scară 1/1, cu mecanism electric, mecanic sau pe bază de gaz neiritant, construite pe principii asemănătoare armelor, care nu folosesc muniţii, ce aruncă proiectile nemetalice;

9. dispozitive paintball – dispozitive neletale cu mecanism pe bază de gaz sau mecanic, care aruncă proiectile sferice nemetalice umplute cu vopsea;

10. arme de asomare – arme utilitare, folosite pentru imobilizarea animalelor, prin supunerea acestora la un şoc mecanic, în scopul sacrificării ulterioare;

11. arme cu destinaţie industrială – arme de foc utilitare, semiautomate, destinate unui scop industrial de uz civil şi care au aparenţa unei arme de foc automate;

12. arme cu tranchilizante – arme utilitare destinate imobilizării animalelor prin injectarea de substanţe tranchilizante;

13. arme de panoplie – arme de foc devenite nefuncţionale ca urmare a dezactivării lor sau datorită gradului avansat de deteriorare, atestate de către un armurier autorizat în condiţiile legii;

14. arme de colecţie – armele destinate a fi piese de muzeu, precum şi armele, aflate sau nu în stare de funcţionare, care constituie rarităţi sau care au valoare istorică, artistică, ştiinţifică ori documentară;

15. arme vechi – arme letale produse până în anul 1899 inclusiv sau reproduceri ale acestora, destinate să fie păstrate în colecţii;

16. arme de recuzită – arme special confecţionate, fabricate sau devenite inofensive ca urmare a modificării lor de către un armurier autorizat, necesare activităţii instituţiilor specializate în domeniul artistic.

IV. Clasificarea armelor din punct de vedere constructiv

1. arme cu aer comprimat sau gaze sub presiune – arme care, pentru aruncarea proiectilului, folosesc forţa de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-o butelierecipient;

2. arme de foc scurte – arme de foc a căror ţeavă nu depăşeşte 30 cm sau a căror lungime totală nu depăşeşte 60 cm;

3. arme de foc lungi – arme de foc a căror lungime a ţevii sau lungime totală depăşeşte dimensiunile armelor de foc scurte;

4. arme de foc automate – arme de foc care, după fiecare cartuş tras, se reîncarcă automat şi trag o serie de mai multe cartuşe prin apăsarea continuă pe trăgaci;

5. arme de foc semiautomate – arme de foc care, după fiecare cartuş tras, se reîncarcă automat, dar nu pot trage o serie de mai multe cartuşe prin apăsarea continuă pe trăgaci;

6. arme de foc cu repetiţie – arme de foc care, după fiecare foc tras, se reîncarcă manual, prin introducerea pe ţeavă a unui cartuş preluat din încărcător prin intermediul unui mecanism;

7. arme de foc cu o singură lovitură – armă de foc fără încărcător, care este încărcată după fiecare tragere prin introducerea manuală a cartuşului în camera de încărcare sau într-un lăcaş special prevăzut la intrarea în ţeavă;

8. arme albe cu lamă – armă care îndeplineşte următoarele criterii:

a) lama este fie solidară cu mânerul, fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său;

b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa;

c) lungimea este mai mare de 15 cm;

d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0,4 cm;

e) are un mâner prevăzut cu gardă.

V. Categorii de persoane

1. vânător – persoana fizică care a obţinut calitatea de vânător şi practică vânătoarea, în condiţiile Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

2. colecţionar de arme – persoana care deţine ori intenţionează să deţină arme în colecţie şi care a dobândit, în condiţiile legii, un atestat de colecţionar;

3. federaţiile sportive naţionale de specialitate – structuri sportive de interes naţional, constituite, în condiţiile legii, prin asocierea cluburilor sportive şi asociaţiilor judeţene şi ale municipiului Bucureşti, pe ramuri de sport, care pentru desfăşurarea probelor sportive, conform statutului lor, folosesc arme cu destinaţia tir;

4. sportivi de tir – sportivii legitimaţi la cluburi sportive care au dobândit certificat de identitate sportivă, eliberat de Ministerul Tineretului şi Sportului, şi sunt afiliate la federaţiile sportive naţionale de specialitate;

5. sportiv de tir categoria I – sportivul care îndeplineşte în fiecare an baremele cifrice stabilite şi aprobate de federaţiile sportive de specialitate;

6. antrenor de tir – persoana care a absolvit cursurile şcolii de antrenori şi certifică acest fapt prin diplomă sau carnet de antrenor;

7. instructor în poligonul de tragere – persoana care desfăşoară activităţi de instruire, îndrumare şi supraveghere a tragerilor efectuate în poligoanele autorizate şi care a dobândit, în condiţiile legii, un atestat de instructor în poligonul de tragere;

8. armurier – orice persoană fizică sau juridică autorizată, în condiţiile prezentei legi, să desfăşoare una ori mai multe operaţiuni cu arme, piese şi muniţii;

9. intermediar – orice persoană fizică sau juridică, cu excepţia armurierilor, autorizată, în condiţiile prezentei legi, a cărei activitate constă, integral ori parţial, în achiziţionarea, comercializarea sau realizarea de transferuri de arme;

10. rezident al unui stat membru – cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene sau membrul de familie al acestuia care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie şi rezidenţă pe teritoriul unui stat membru, precum şi titularul unui document care atestă dreptul de rezidenţă al acestuia pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.