Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, publicată în Monitorul Oficial nr. 800 din 28 octombrie 2015 (M.Of. nr. 800/2015).
În vigoare de la 31.10.2015
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
PARTEA I
Regimul de supraveghere Solvabilitate II
TITLUL I
Asigurători şi reasigurători
CAPITOLUL I
Obiectul şi domeniul de aplicare
Art. 1. Dispoziţii generale
(1) Prezenta lege reglementează:
a) autorizarea şi funcţionarea societăţilor de asigurare şi reasigurare cu sediul pe teritoriul României, denumite în continuare societăţi;
b) supravegherea desfăşurării activităţii societăţilor prevăzute la lit. a) în România, pe teritoriul celorlalte state membre şi pe teritoriul statelor terţe;
c) autorizarea, funcţionarea şi supravegherea sucursalelor societăţilor din state terţe;
d) supravegherea grupurilor de asigurare şi de reasigurare;
e) atribuţiile Autorităţii de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., în calitate de autoritate competentă cu reglementarea, autorizarea şi supravegherea societăţilor, relaţia acesteia cu supraveghetorii din state membre sau din state terţe, cu Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale, denumită în continuare EIOPA, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1.094/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei, cu Comisia Europeană şi cu alte autorităţi, instituţii sau organisme.
(2) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. acţionar semnificativ – orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, deţine o participaţie calificată;
2. asigurare – activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată;
3. asigurător – societate de asigurări directe de viaţă sau de asigurări directe generale, care este autorizată să funcţioneze în conformitate cu dispoziţiile prezentei părţi sau cele ale părţii a II-a, după caz;
4. asigurător compozit – asigurător care, la 1 ianuarie 2007, precum şi la data intrării în vigoare a prezentei legi, deţinea autorizaţie de a subscrie simultan asigurări directe generale şi asigurări directe de viaţă;
5. asigurător captiv – asigurător deţinut fie de o societate financiară, alta decât un asigurător, un reasigurător sau un grup de societăţi definit la pct. 20, fie de o societate nefinanciară, al cărui obiect de activitate este asigurarea în mod exclusiv a riscurilor entităţii de care aparţine sau ale uneia ori mai multor entităţi ale grupului din care face parte;
6. asigurător mixt – asigurător care subscrie simultan asigurări şi reasigurări, autorizat să funcţioneze în conformitate cu dispoziţiile prezentei părţi sau cele ale părţii a II-a, după caz;
7. beneficiar – persoană fizică sau juridică asigurată ori desemnată de contractant care primeşte indemnizaţia sau beneficiile prevăzute în contractul de asigurare;
8. birou naţional auto – asociaţie profesională, independentă şi autonomă care, în baza Convenţiei internaţionale Carte Verde, are rol de reglementare a activităţii asigurătorilor emitenţi de documente internaţionale de asigurare, în România fiind denumit Biroul Asigurătorilor Auto din România, denumit în continuare BAAR;
9. colegiul supraveghetorilor – structură permanentă, dar flexibilă, pentru cooperare, coordonare şi facilitare a procesului decizional legat de supravegherea unui grup, alcătuită din supraveghetorul coordonator, supraveghetorii tuturor filialelor cu sediul central în statele membre, reprezentantul EIOPA şi, dacă este cazul, supraveghetorii din statele membre în care activează sucursale şi entităţi afiliate semnificative;
10. conducere – organul de conducere, de administrare sau de control al societăţilor, cu particularităţile sistemului unitar sau dualist, conform Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
11. contractant – persoană fizică sau juridică ce are un contract de asigurare încheiat cu un asigurător;
12. contraparte centrală calificată – contraparte autorizată sau recunoscută în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii;
(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.
