Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, promulgată prin Decretul nr, 665/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 550/2015 din 24 iulie 2015 (M.Of. nr. 550/2015).
În vigoare de la 27.07.2015
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1.
(1) Fondul de garantare a asiguraţilor, denumit în continuare Fondul, se constituie ca persoană juridică de drept public. Organizarea şi funcţionarea Fondului se stabilesc prin statut propriu aprobat de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului.
(2) Sediul Fondului este în municipiul Bucureşti.
Art. 2.
(1) Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător.
(2) Pentru înlesnirea raporturilor de drept internaţional privat în materia insolvenţei unui asigurător, Fondul poate încheia acorduri de cooperare cu scheme de garantare în domeniul asigurărilor din alte state şi cu alte părţi interesate în dezvoltarea protecţiei deţinătorilor de poliţe de asigurare.
(3) Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5. În cazul în care disponibilităţile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanţele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de prezenta lege.
(4) Fondul poate desfăşura şi activitatea de administrator special în procedura de redresare financiară a asigurătorilor ori de lichidator în procedura de lichidare voluntară a asigurătorilor, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare.
Art. 3.
Asigurătorii autorizaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv sucursalele acestora care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, sunt obligaţi să contribuie la Fond în condiţiile prezentei legi.
Art. 4.
(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) creanţa de asigurări – creanţele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii, precum şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare;
b) creditorii de asigurări sunt, după caz:
(i) persoana asigurată – persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare;
(ii) beneficiarul asigurării – terţa persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat;
(iii) persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) – persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;
c) contribuţie – suma nerambursabilă datorată Fondului de către asigurătorii autorizaţi de Autoritatea de Supraveghere Financiară, inclusiv de sucursalele asigurătorilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene, conform prevederilor prezentei legi;
d) despăgubire/indemnizaţie – suma pe care Fondul o plăteşte fiecărui creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment, în limita plafonului de garantare şi în condiţiile prevăzute de prezenta lege;
e) plafon de garantare – nivelul maxim al garantării pe un creditor de asigurare al asigurătorului în faliment, stabilit conform prevederilor prezentei legi.
(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.
