Legea mărcilor şi indicaţiilor geografice: Schimbările recente privind regimul infracţiunilor

Republicarea a fost făcută în temeiul dispoziţiilor din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, act prin care au fost modificate dispoziţiile privind faptele care constituie infracţiune la Legea privind mărcile şi indicaţiile geografice. Astfel, în varianta în vigoare de la 1 februarie 2014, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă săvârşirea, fără drept, a următoarelor fapte:

– contrafacerea unei mărci (cu precizarea din lege potrivit căreia împăcarea înlătură răspunderea penală;

– punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice ori similare;

– punerea în circulaţie a produselor care poartă indicaţii geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de origine.

ATENŢIE! Faptele enumerate nu constituie infracţiuni dacă au fost săvârşite înainte de data publicării mărcii.

Prin contrafacerea unei mărci, legea înţelege realizarea sau utilizarea fără consimţământul titularului de către terţi, în activitatea comercială, a unui semn:

– identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;

– care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor ori a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul;

– identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta a dobândit un renume în România şi dacă prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.

Prin punerea în circulaţie se înţelege oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn, precum şi importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.

Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a adus modificări cu privire la regimul hotărârilor pronunţate de comisia de contestaţii de la OSIM. În vigoare din 15 februarie 2013, aceste dispoziţii prevăd că hotărârea comisiei de contestaţii, motivată, se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusă numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti.

Pot fi atacate cu apel hotărârile pronunţate în cazurile dispoziţiilor de la articolele următoare:

– art. 36, care se referă la dreptul exclusiv asupra mărcii conferit titulurului, ca urmare a înregistrării;

– art. 46, care tratează despre situaţiile în care o persoană interesată poate solicita Tribunalului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă;

– art. 47 – dreptul şi motivele pentru care orice persoană interesată poate cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării mărcii;

– art. 53 – dreptul şi situaţiile în care o persoană interesată poate cere Tribunalului Bucureşti, oricând în perioada de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de o marcă colectivă;

– art. 54 – dreptul unei persoane interesate de a cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării unei mărci colective, în termen de cinci ani de la înregistrarea acesteia;

– art. 60 – dreptul unei persoane interesate de a cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării mărcii de certificare, în termen de cinci ani de la înregistrarea acesteia;

– art. 85 – dreptul unei persoane interesate de a cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării, pe întreaga durată de protecţie a indicaţiei geografic.

Tot prin amendamentele aduse de Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt în vigoare de la 15 februarie 2013 dispoziţiile potrivit cărora dacă titularul dreptului de proprietate industrială asupra unei mărci ori unei indicaţii geografice sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate industrială cu consimţământul titularului face dovada credibilă că dreptul de proprietate industrială asupra mărcii ori indicaţiei geografice face obiectul unei acţiuni ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii.

Prin art. 90, legea prevede măsurile pe care le poate dispune instanţa judecătorească, precum şi dreptul acesteia de a pretinde reclamantului să furnizeze orice elemente probatorii de care dispune, pentru a dovedi că este deţinătorul dreptului ce a fost încălcat ori a cărui încălcare a fost inevitabilă.

Reamintim celor interesaţi că Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice a fost aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1134/2010 şi a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 809/2010.

Lege5 vă oferă posibilitatea – prin funcţia “Urmărire modificări” – de a vedea rapid ce acte normative se modifică. Pe lângă lista documentelor mai importante care vor suferi modificări, aveţi la dispoziţie şi lista cu documentele favorite (alese personal de fiecare utilizator).

De asemenea, în Lege5 există şi posibilitatea de a evidenţia modificările la nivel de paragraf.

Aflaţi mai multe despre Lege5 de AICI.