Prin cererea de chemare în judecată reclamanta M.A.L., născută R., în contradictoriu cu pârâtele L.S.E. şi P.A.I.,, a solicitat instanţei:

„1). – să constate că masa succesorală a defunctului L.I., (identic cu I. din CF)|, decedat la data de 12.12.2004, se compune din dreptul de proprietate asupra cotei de ½ -a parte din imobilele întabulate astfel:

– imobil din CF nr. 51259-C1-U6 Turda (CF vechi 11896 Turda), prevăzut cu nr. Top 2006/2/S/V, 2007/2/S/V,constând în apartament nr. 5, corp III compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, sas, debara în suprafaţă utilă de 56,78 mp, cu cota părţilor comune indivize aferente de 16,71/100-a parte din clădirea executată pe terenul din CF nr. 51259 Turda (CF vechi 11825 Turda), nr.top 2006/2, 2007/2 în suprafaţă de 513 mp, din care cota de 85,72/513-a parte teren în folosinţă;

– imobil din CF nr. 51259-C1-U7 Turda (CF vechi 11896 Turda), prevăzut cu nr. Top 200672/S/VI, 2007/2/S/VI, constând în apartament nr. 6, corp IV compus din 2 camere, bucătărie, cămara, baie, antreu, bucătărie de vară, pivniţa, cu suprafaţă utilă de 72,70 mp, cu cota părţilor comune indivize aferente de 29,31/100-a parte din clădirea executată pe terenul din CF nr. 5125 Turda CF vechi 11825 Turda), nr. top 2006/2,2007/2 m suprafaţă de 513 mp, din care cota de 109,731513 -a parte teren în folosinţă;

2). să constate că unica moştenitoare acceptantă a defunctului este L.I., în calitate de soţie supravieţuitoare şi de legatară universală, în baza Testamentului autentificat nr. 1626/23.08.2004, nerevocat de testator;

3). să dispună predarea masei succesorale şi apoi întabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu pe seama numitei L.L., în întregime, ca bun propriu cu titlu de drept moştenire;

4). să constatate că masa succesorală a defunctei L.L., decedată la data de 13.01.2014, se compune din întregul drept de proprietate asupra imobilelor din litigiu;

5). să se constate că moştenitoarele defunctei sunt reclamanta şi pârâtele din prezenta acţiune, în calitate de moştenitoare legale (nepoate de fii predecedaţi), iar reclamanta şi în calitate de legatară cu titlu particular, în baza testamentului autentificat sub nr. 1319/01.08.2012, nerevocat de testatoare;

6). să se dispună predarea masei succesorale a defunctei pe seama reclamantei, cu consecinţa în tabularii dreptului său de proprietate asupra imobilelor din litigiu, în întregime, ca bun propriu, cu titlu de drept moştenire”.

În probaţiune, reclamanta a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri, martori, interogatorii, expertize, precum și orice proba a cărei necesitate va reieși din dezbateri. 

Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat instanţa hotărârea respectivă?

Prin sentinţa civilă nr.687/19.03.2015, pronunţată de Judecătoria Turda s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de către instanţă şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta M.A.L., în contradictoriu cu pârâţii L.S.E. şi P.A.I., având ca obiect succesiune, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Finalitatea acţiunii promovate de reclamantă o constituie dezbaterea masei succesorale rămase după defuncţii L.I. şi L.L., astfel că, petitele având ca obiect constatare masă succesorală constituie petite principale, în funcţie de care urmează a fi soluţionate şi celelalte petite, de predare a masei succesorale către moştenitori.

Întrucât valoarea imobilelor despre care se susţine că intră în componenţa masei succesorale, situate în Turda, str. D. nr. 83 au, potrivit grilelor notariale de evaluare a proprietăţii imobiliare, o valoare de 244.420 lei, competenţa materială de soluţionare a aceste acţiuni revine Tribunalului Cluj, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. j NCPC, coroborat cu art. 130, art. 129 alin. 2 pct. 2 NCPC. 

Ce a decis Tribunalul Cluj în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat instanţa respectivă hotărârea sa?

Prin sentinţa civila nr. 286/15.05.2015, Tribunalul Cluj – Secţia Civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Cluj – Secţia Civilă; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj, Secţia I Civilă, pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă Tribunalul Cluj a avut în vedere următoarele considerente:

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată competenţa de soluţionare se determină potrivit art. 104 alin. 1 Codul de procedură civilă, care prevede că în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale.

Tribunalul a apreciat că nu pot fi identificate argumente pentru a se aprecia că este incidentă norma generală prevăzută de art. 98 alin. 1 C.pr.civ., în condiţiile în care masa succesorală, aşa cum pretinde reclamanta, se compune din dreptul de proprietate cu privire al cele două imobile descrise în cerere.

Conform Certificatului de atestare fiscală eliberat de Primăria municipiului Turda, valoarea impozabilă a imobilelor în litigiu este în sumă de 133.881,58 lei, astfel încât, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ., competenţa revine judecătoriei. 

Ce a decis Curtea de Apel Cluj în conflictul negativ de competenţă mai sus menţionat și cum a argumentat instanţa respectivă hotărârea sa?

Examinând prezentul conflict negativ de competenţă, în conformitate cu prevederile art. 133, art. 135 Cod Proc. Civ, Curtea de Apel Cluj a stabilit în favoarea Judecătoriei Turda competenţa materială de soluţionare.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă Curtea de Apel Cluj a avut în vedere următoarele considerente:

Instanţa competenţă să soluţioneze litigiul în primă instanţă, „să judece fondul cauzei”, este evident Judecătoria Turda , în raport de dispoziţiile art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. j şi i, art. 104, art.105 C. proc. civ..

Analizand continutul cererii de chemare in judecata, Curtea de Apel Cluj a constatat ca acţiunea are ca obiect constatarea şi dezbaterea unor succesiuni succesive şi „predarea moştenirii”.

Art. 94 Codul de procedură civilă reglementează competenţa după materie şi valoare a judecătoriilor, precizând în mod expres care anume cauze sunt de competenţa în primă instanţă a acestora, după cum urmea
ză:

„Judecătoriile judecă:

1. în primă instanţă, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:

a) cererile date de Codul civil în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel;

b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, potrivit legii;

c) cererile având ca obiect administrarea clădirilor cu mai multe etaje, apartamente sau spaţii aflate în proprietatea exclusivă a unor persoane diferite, precum şi celeprivind raporturile juridice stabilite de asociaţiile de proprietari cu alte persoane fizice sau persoane juridice, după caz;

d) cererile de evacuare;

e) cererile referitoare la zidurile şi şanţurile comune, distanţa construcţiilor şi plantaţiilor, dreptul de trecere, precum şi la orice servituţi sau alte limitări ale dreptului de proprietate prevăzute de lege, stabilite de părţi ori instituite pe cale judecătorească;

f) cererile privitoare la strămutarea de hotare şi cererile în grăniţuire;

g) cererile posesorii;

h) cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe;

i) cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane;

j) cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare;

k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti;

2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;

3. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor”.

Competenţa după materie şi valoare a tribunalelor este stabilită prin art. 95 Codul de procedură civilă., care dispune în felul următor:

Tribunalele judecă:

1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe;

2. ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în primă instanţă;

3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa lor”.

Regulile generale în materie de competenţă după materie şi valoare sunt stabilite în art. 98 Codul de procedură civilă., astfel:

„(1) Competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.

(2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, şi nici prestaţiile periodice ajunse la scadenţă în cursul judecăţii.

(3) În caz de contestaţie, valoarea se stabileşte după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi”.

Curtea de Apel Cluj a constatat, însă, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile generale conţinute în art. 98 C. proc. civ., ci prevederile speciale reglementate în art. 104 C. proc. civ., şi aceasta deoarece, aşa cum pertinent a reţinut şi Tribunalul Cluj, Secţia Civilă, în cauză masa succesorală se compune din dreptul de proprietate supra celor două imobile descrise în petitul acţiunii.

Cu alte cuvinte, fiind vorba despre un litigiu având ca obiect un drept de proprietate asupra a două imobile, competenţa după materie şi valoare se va determina potrivit regulii speciale conţinute în art. 104 C. proc. civ., fiind exclusă aplicarea normei generale din art. 98 C. proc. civ..

Art. 104 C. proc. civ. – care se referă la cererile în materie imobiliară -, prevede în alin. 1 regula de principiu conform căreia „în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale”, în timp ce, în alin. 2 instituie excepţia potrivit căreia „în cazul în care valoarea impozabilă nu este stabilită sunt aplicabile dispoziţiile art. 98”.

În conformitate cu art. 105 C. proc. civ., în materie de moştenire, competenţa după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moştenirii.

Art. 118 C. proc. civ., care reglementează cererile privitoare la moştenire, conţin norme de competenţă teritorială, iar nu norme de competenţă după materie şi valoare.

Prin urmare, în speţă, se aplică art. 104 C. proc. civ., iar valoarea obiectului acţiunii – respectiv, valoarea celor două imobile litigioase – se determină în funcţie de „valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale”, iar nu în funcţie de valorile practicate în grilele notariale.

Or, în cauză, conform Certificatului de atestare fiscală nr. 40428/14.05.2015, eliberat de Primăria Municipiului Turda, valoarea impozabilă a imobilelor în litigiu este în sumă de 133.881,58 lei , din care, suma de 2.938,78 lei reprezintă valoarea apartamentului nr. 6 din imobilul situat în Turda, str. D. nr. 83, iar suma de 131.881,56 lei reprezintă valoarea apartamentului nr. 5 din imobilul situat în Turda, str. D. nr. 83.

Or, această valoare se situează în mod cert şi evident sub plafonul prevăzut de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. (200.000 lei inclusiv), astfel încât, competenţa materială revine judecătoriei, iar nu tribunalului.

Pe de altă parte, competenţa în primă instanţă ar reveni judecătoriei şi din perspectiva incidenţei în cauză a dispoziţiilor art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. j) C. proc. civ., text legal care prevede că „cererile de împărţeală judiciară, indiferent de valoare” sunt de competenţa în primă instanţă a judecătoriilor.

În speţă, aşa zisul petit de „predare a moştenirii către reclamantă”, reprezintă, în realitate, o veritabilă cerere de împărţeală judiciară a bunurilor imobile cuprinse în masa succesorală, împărţeală care ar urma să fie dispusă între reclamantă şi pârâte. 

Extras din Sentinţa civila nr. 78/D/11.06.2015, Curtea de Apel Cluj, Secţia a I-a Civilă – www.curteadeapelcluj.ro

Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here