Îţi spunem ce trebuie să faci în cazul încheierii unei adopţii! Vezi detaliile!

Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului, se arată în art. 451 din Codul civil, republicat.

Există două tipuri de adopţie: internă şi internaţională. Astăzi vom vorbi despre adopţia internă.

Condiţii pentru a adopta

Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte.

Pentru motive temeinice, instanţa judecătorească poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptatori este mai mică de 18 ani, dar, în nicio situaţie, mai puţin de 15 ani.

Adopţia se încheie numai dacă aceasta este în interesul superior al copilului.

Copilul poate fi adoptat până la împlinirea vârstei majoratului civil.

Persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităţii sale.

În cadrul procedurii de adopţie, se iau măsurile necesare pentru ca fraţii să fie încredinţaţi împreună. Încredinţarea separată a fraţilor în vederea adopţiei, precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii diferite se pot face numai dacă acest lucru este în interesul lor superior.

Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului, potrivit legii.

Interdicţii referitoare la adopţie

Adopţia între fraţi este interzisă.

Adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare, precum şi adopţia între soţi sau foşti soţi sunt interzise.

Persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta.

Consimţământul la adopţie. Cine trebuie să îl dea?

Persoanele care trebuie să consimtă la adopţie sunt următoarele:

A) părinţii fireşti sau, după caz, tutorele copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii.

Consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.

Consimţământul la adopţie trebuie să fie dat de către părinţii fireşti ai copilului.

În cazul adopţiei copilului şi de către soţul adoptatorului, consimţământul trebuie exprimat de către soţul care este deja părinte adoptator al copilului.

Dacă unul dintre părinţii fireşti este decedat, necunoscut, declarat, în condiţiile legii, mort sau dispărut, pus sub interdicţie, precum şi dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător.

Părintele sau părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului. Consimţământul reprezentantului legal este obligatoriu.

În cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui său, consimţământul părintelui firesc se dă în formă autentică prin act notarial.

Consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului înscrisă în certificatul de naştere.

Părintele firesc sau, după caz, tutorele poate revoca consimţământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condiţiile legii.

Nu este valabil consimţământul dat în considerarea promisiunii sau efectuării unei contraprestaţii, indiferent de natura acesteia, fie ea anterioară sau ulterioară.

Excepţii

În mod excepţional, instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia.

B) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani.

Consimţământul la adopţie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în faţa instanţei judecătoreşti, în faza încuviinţării adopţiei.

Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.

Înainte de a-şi da consimţământul, copilul care a împlinit vârsta de 10 ani trebuie sfătuit şi informat de reprezentanţii direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază acesta. Copilul  va fi informat în funcţie de vârsta şi de maturitatea sa, în special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie.

C) adoptatorul sau, după caz, familia adoptatoare.

Consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.

Dacă persoana care doreşte să adopte este căsătorită, este necesar şi consimţământul soţului său, cu excepţia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa.

Etape de urmat în cazul adopţiei

Adopţia se va desfăşura parcurgând următoarele etape:

1. Evaluarea adoptatorului;

2. Obţinerea atestatului de persoană sau familie aptă să adopte;

3. Deschiderea procedurii de adopţie;

4. Încredinţarea în vederea adopţiei;

5. Încuviinţarea adopţiei.

În prima etapă, persoanele care doresc să adopte vor solicita direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul lor evaluarea garanţiilor morale şi condiţiile lor materiale.

În acest sens, evaluarea va avea în vedere personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia economică a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil.

De asemenea, se vor lua în calcul motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte să adopte, precum şi motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicită să adopte un copil, celălalt soţ nu se asociază la cerere.

Nu în ultimul rând, se vor avea în vedere impedimentele de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.

După această etapă, pe baza rezultatelor evaluării, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului va decide, în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de către adoptator sau familia adoptatoare, dacă acesta sau aceştia sunt sau nu apţi să adopte.

În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte.

În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare poate formula contestaţie în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea raportului întocmit.

În cazul în care rezultatul evaluării nu este contestat, direcţia emite dispoziţia privind neeliberarea atestatului.

Obţinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:

a) pentru adopţia persoanei majore dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităţii sale.

b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.

Deschiderea procedurii de adopţie se va face numai dacă planul individualizat de protecţie stabileşte necesitatea adopţiei interne şi dacă părinţii copilului sau, după caz, tutorele îşi exprimă consimţământul la adopţie.

Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.

Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului, la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei.

Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, domiciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat.

Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri:

 a) pentru adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;

 b) pentru adopţia copilului de către sotul părintelui firesc sau adoptiv;

 c) pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta se află în plasament la unul dintre soţii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 2 ani;

 d) pentru adopţia copilului de către tutorele său, daca au trecut cel puţin 2 ani de la data instituirii tutelei.

Dacă pe durata perioadei de încredinţare în vederea adopţiei direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenţa oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopţie, sesizează de îndată instanţa judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredinţării.

La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei.

Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de următoarele acte:

a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;

b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică;

c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;

d) hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;

e) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;

f) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;

g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;

h) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;

i) hotărârea judecătorească irevocabilă de deschidere a procedurii adopţiei interne a copilului;

j) raportul de consiliere şi informare a părinţilor fireşti în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc;

k) documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiaţiei faţă de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în cazul adopţiei copilului de către soţia părintelui firesc atunci când copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi în cazul în care paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;

l) declaraţia notarială pe propria răspundere.

Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.

Baza legală:

Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, republicată în Monitorul Oficial 259 din 19 aprilie 2012.

Codul civil, republicat.