Întrucât înţelegem că pe toată perioada de acordare a creditului nu s-au efectuat plăţi de dobândă de la subsidiara din România către firma mamă din Norvegia, atunci nu se pune problema impozitului cu reţinere la sursă pe veniturile din dobânzi, întrucât aceste venituri nu au fost încasate de firma norvegiană până la 31.12.2010.
În caz contrar, în care ar fi fost efectuate astfel de plăţi de dobânzi, veniturile din dobânzi obţinute de către firma mamă din Norvegia, aferente împrumutului acordat către subsidiara din România, ar fi fost impozitate prin reţinere la sursă cu 10% (cota valabilă până la 31 decembrie 2010), cu condiţia ca participaţia firmei mamă din Norvegia la capitalul social al subsidiarei din România să fie de cel puţin 25% pe o perioadă neîntreruptă de minim 2 ani, care se încheie la data plăţii dobânzilor. Aceasta cotă se aplică numai dacă cele două societăţi sunt întreprinderi asociate aşa cum sunt acestea definite în Codul Fiscal, iar în caz contrar, cota de impozitare ar fi de 16% asupra veniturilor din dobânzi obţinute de nerezidenţi din România.
O întreprindere este o întreprindere asociată a unei alte întreprinderi dacă, cel puţin:
- (i) prima întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul celei de-a doua întreprinderi; sau
- (ii) cea de-a doua întreprindere are o participare minimă directă de 25% în capitalul primei întreprin deri; sau
- (iii) o întreprindere terţă are o participare minimă directă de 25% atât în capitalul primei companii, cât şi în al celei de-a doua.
În cazul în care, societatea mamă din Norvegia pune la dispoziţia subsidiarei sale din România certificatul său de rezidenţă fiscală, atunci aceasta poate beneficia de prevederile mai favorabile din Convenţia de evitare a dublei impuneri încheiate între România şi Norvegia, conform căreia veniturile din dobânzi plătite de către subsidiara din România către firma mamă din Norvegia se impozitează în România cu 10% din suma dobânzilor plătite. De asemenea, întrucât cele două părţi între care s-a încheiat contractul de împrumut sunt părţi afiliate, atunci valoarea dobânzilor ar trebui să fie la un nivel similar cu cel care ar fi fost stabilit în cazul în care împrumutul încheiat ar fi fost între părţi neafiliate, deoarece, în caz contrar, va fi impozitată valoarea aferentă ultimei sume menţionate.
Cu privire la „anularea” imprumutului, tb analizate clauzele contractuale cu privire la rezilierea contractului dîn tre cele doua parti, conditiile în care aceasta reziliere se poate efectua, care sunt consecîn tele neplăţii dobanzilor, său daca acestea se platesc în tegral la data rezilierii, caz în care vor fi impozitate prîn retîn ere la sursă dupa cum am mentionat mai sus. De asemenea anularea unei obligatii de plata pentru societatea care a primit imprumutul, în seamna venituri impozabile în Romania conform prevederilor legale.
