Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor fictive/nereale – cadrul legal aplicabil şi potenţialele consecinţe

1. Cadrul legal.

Cadrul legal care reglementează cerinţele pentru documentele justificative înregistrate în contabilitate este dat de Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, cu modificările şi completările ulterioare.

2. Cerinţele legale pentru un document justificativ.

Conform art. 6 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, orice operaţiune economico-financiară efectuată de o societate se consemnează în momentul efectuării ei, conform unui document justificativ.

Sursa foto: Lege5 Online

În baza documentelor justificative, contabilul face înregistrări în contabilitate (jurnale, fişe şi alte documente contabile, după caz). Astfel, pentru a îndeplini calitatea de document justificativ, OMFP nr. 3512/2008 impune ca un document să conţină:

• Denumirea documentului;

• Denumirea/numele şi prenumele şi, după caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care întocmeşte documentul; 

• Numărul documentului şi data întocmirii acestuia;

• Menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii economico-financiare (când este cazul);

• Conţinutul operaţiunii economico-financiare şi, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;

• Datele cantitative şi valorice aferente operaţiunii economico-financiare efectuate, după caz;

• Numele şi prenumele, precum şi semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operaţiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuţii de control financiar preventiv şi ale persoanelor în drept să aprobe operaţiunile respective, după caz;

• Alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operaţiunilor efectuate.

Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile.

3. Întocmirea, vizarea şi aprobarea documentelor justificative angajează răspunderea persoanelor implicate.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

4. În contabilitate este interzisă evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare reglementează fapta incriminată ce constă în evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive: “Art. 9. – (1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: (..) c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive”.

Sursa foto: Lege5 Online

Cu alte cuvinte, efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ constă în activitatea prin care se produce evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive. Scopul acestor operaţiuni este denaturarea rezultatului contabil fiscal, în baza căruia se calculează şi se plătesc statului român taxe, impozite şi contribuţii.

5. Aspecte din practica judiciară.

Din practica judiciară s-a constatat că nu poate fi reţinută această infracţiune în situaţia în care a avut loc stornarea operaţiunilor nereale, motivat de anularea unui act. Într-una dintre speţele prezentate în literatura de specialitate, se arată că „instanţa a reţinut existenţa infracţiunii, luând în considerare faptul că, la rugămintea soţului său, inculpata a întocmit 74 de facturi fictive, din care rezulta livrarea de piese către societăţi care nu există în realitate. Exemplarele albastre ale acestor facturi au fost rupte de inculpat, iar exemplarele roşii şi verzi au fost înregistrate în contabilitate”.

6. Sancţionarea şi aspecte procesuale.

Pedeapsa pentru săvârşirea faptei de evidenţiere în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţiere a altor operaţiuni fictive, este închisoarea de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi. Acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, iar luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare stabilesc că: „În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală (…), dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”

7. Consecinţe pentru persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile de evaziune fiscală.

Dispoziţiile art. 12 din Lege nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu modificările şi completările ulterioare stabilesc că: “Nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii comerciale, iar dacă au fost alese, sunt decăzute din drepturi, persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege”.

Cu alte cuvinte, persoanele care au fost condamnate pentru infracţiunile de evaziune fiscală nu mai pot deţine calitatea de fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii comerciale.

Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 Online de AICI!