Înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea ONG-urilor

Reglementările contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial au fost aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor nr.1969 din 2007, modificat ulterior prin Ordinul MEF nr.2869 din 2010.

Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit, aferente activităţilor fără scop patrimonial, activităţilor cu destinaţie specială, potrivit legii şi activităţilor economice, pentru consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază entitatea; cheltuieli cu personalul; executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.

Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a entităţii. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.

În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate.

Contabilitatea cheltuielilor privind activităţile fără scop patrimonial, activităţile cu destinaţie specială şi activităţile economice se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:

● cheltuieli de exploatare, care cuprind:

– cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate; valoarea animalelor şi păsărilor; costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;

– cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;

– cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);

– alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi alte cheltuieli similare; ajutoare şi împrumuturi nerambursabile; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital etc.);

● cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; sconturile acordate clienţilor; pierderi din creanţe de natură financiară şi altele;

● cheltuieli extraordinare (calamităţi şi alte evenimente extraordinare).

Cheltuielile cu provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.

În cadrul categoriilor de cheltuieli după natura lor, conturile de cheltuieli se dezvoltă obligatoriu în analitice distincte pe feluri de activităţi, respectiv activităţi fără scop patrimonial, activităţi cu destinaţie specială potrivit legii, şi activităţi economice, iar în continuare se pot dezvolta în analitic în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale persoanei juridice fără scop patrimonial.

Conturile de venituri se pot dezvolta în conturi analitice, în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale entităţii.

Cheltuielile şi veniturile determinate de operaţiunile asocierilor în participaţie se contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de asociere.

La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile şi veniturile înregistrate pe naturi se transmit pe bază de decont fiecărui asociat, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.

În cazul asocierilor în participaţie încheiate între o persoană juridică română şi o persoană juridică străină, contabilitatea se ţine de către persoana juridică română, care răspunde potrivit legii.

În contabilitate, excedentul/profitul sau deficitul/pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar. Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de rezultat.

Repartizarea excedentului/profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale. Repartizarea excedentului/profitului se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Sumele reprezentând rezerve constituite din excedentul/profitul exerciţiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se înregistrează prin articolul contabil 129 “Repartizarea excedentului/profitului” = 106 “Rezerve”. Excedentul/profitul contabil rămas după această repartizare se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 117 “Rezultatul reportat”, de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinaţii legale. Evidenţierea în contabilitate a destinaţiilor excedentului/profitului contabil se efectuează după adunarea generală care a aprobat repartizarea excedentului/profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând rezerve şi alte destinaţii, potrivit legii. Entităţile nu pot reveni asupra înregistrărilor efectuate cu privire la repartizarea excedentului/profitului.

Deficitul/pierderea contabil(ă) reportat(ă) se acoperă din excedentul/profitul exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve şi capital, potrivit hotărârii adunării generale, cu respectarea prevederilor legale. În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă deficitul/pierderea contabil(ă) este la latitudinea adunării generale, respectiv a consiliului de administraţie.

Închiderea conturilor 121 şi 129 se efectuează la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale. Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare în bilanţul întocmit pentru exerciţiul financiar la care se referă situaţiile financiare anuale.