Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispuna anularea dispoziţiei nr. xxz/22.07.2013 cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale care i se cuvin cu începere de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat în esenţă că prin decizia contestată a fost concediat disciplinar, reţinându-se că în data de 12.07.2013, fiind în timpul liber, s-a deplasat la locul de muncă, a folosit tractorul pe care lucra ca mecanizator şi a ajutat un coleg să ridice deşeuri lemnoase din societate.
Pârâta a apreciat că folosirea utilajului proprietatea sa este o abatere gravă, care justifică desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Aprecierea pârâtei este în opinia sa exagerată, deoarece folosirea utilajului pe o distanţă de 200 m în incinta societăţii, nu poate justifica concedierea disciplinară.
Reclamantul a recunoscut şi a regretat fapta, dar a solicitat o reapreciere a sancţiunii cu consecinţa înlocuirii cu o alta mai uşoară, cu motivarea că s-a folosit de utilaj pentru că are o problemă medicală la picior şi a intenţionat să-şi ajute un coleg care la rândul său l-a ajutat pe reclamant.
A mai solicitat să se reţină că pentru ridicarea deşeurilor lemnoase, colegul avea toate aprobările necesare.
În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri și martori.
Ce apărări concrete a formulat pârâta în cauză?
Pârâta a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei în care aceasta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?
Prin sentinţa civilă nr. abc/ 15.11.2014, instanța de fond a dispus modificarea în parte a deciziei contestate şi înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicată de pârâtă cu sancţiunea prevăzută de art. 248 alin. 1 lit. c Codul muncii, sens în care s-a aplicat reclamantului sancţiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu 10%.
S-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei contestate, cu aplicarea dispoziţiilor prezentei hotărâri.
Având în vedere că reclamantul a fost în culpă şi a generat prezentul proces, s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Este de necontestat faptul că reclamantul nu a respectat art. 23, pct. 13, 15 şi 28 din Regulamentul de Ordine Interioară al pârâtei-angajatorul său şi deşi avea cunoştinţă de dispoziţiile care reglementează disciplina muncii şi putea anticipa consecinţele faptei sale, a pătruns în incinta societăţii şi s-a folosit fără acordul angajatorului de un bun proprietatea acestuia.
Pe de altă parte, prin această conduită pârâta nu a fost prejudiciată, iar folosirea utilajului s-a efectuat în scopul de a-şi ajuta un coleg, care avea aprobare pentru ridicarea unor deşeuri lemnoase, coleg care la rândul său l-a ajutat pe reclamant.
Reclamantul s-a folosit de utilajul pârâtei pe o distanţă mică şi motivat de faptul că având o afecţiune medicală la picior nu putea efectua transportul manual. Reclamantul şi-a ajutat colegul în considerarea ajutorului pe care la rândul său l-a primit de la acesta.
Cu actele depuse, pârâta nu a dovedit că reclamantul are în mod constant şi intenţionat o conduită contrară disciplinei muncii, deoarece din dosarul de personal al salariatului A nu rezultă că în cadrul societăţii aceasta ar fi săvârşit şi alte abateri disciplinare grave.
Sancţiunile disciplinare constituie mijloace de constrângere prevăzute de lege, având ca scop apărarea ordinii disciplinare şi dezvoltarea spiritului de răspundere pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu, precum şi prevenirea săvârşirii unor acte de indisciplină. Ele sunt măsuri specifice dreptului muncii.
În condiţiile expuse, faţă de natura abaterii disciplinare, de scopul urmărit la edictarea Regulamentului de Ordine Interioară se constată că se impune sancţionarea disciplinară a reclamantului.
Având în vedere condiţiile concrete în care s-a săvârşit fapta, consecinţele produse, scopul pentru care reclamantul s-a folosit de utilajul proprietatea societăţii pârâte, faptul că reclamantul nu a avut reprezentarea clară a faptei sale, consecinţele pierderii unui loc de muncă, actualul context economico-social, vârsta reclamantului care mai are puţin până la pensionare, se constată că sancţiunea concedierii este mult prea gravă raportat la fapta comisă şi la consecinţele acesteia.
Pe cale de consecinta, instanța de judecată a apreciat că se impune modificarea în parte a deciziei contestate şi înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicată de pârâtă cu sancţiunea reducerii salariului de bază pe o durată de 3 luni, cu 10%.
Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către pârâtă şi, în caz afirmativ, ce a decis instanţa superioară în cazul mai sus menţionat şi cum a argumentat hotărârea respectivă?
Da, sentinţa civilă nr. abc/ 15.11.2014 a fost atacată de către pârâtă cu apel, dar instanţa superioară a respins apelul pârâtei ca nefondat, menținând hotărârea instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:
Abaterea disciplinară pentru care salariatul a fost sancţionat, a constat în aceea că, în timpul liber, s-a deplasat în incinta societăţii pentru a ajuta un coleg, a luat un tractor pentru a se deplasa la un depozit, din proprie iniţiativă, fără aprobare.
În mod corect, instanta de fond a reţinut că salariatul nu a avut reprezentarea faptei sale, de vreme ce a utilizat mijlocul de transport doar pentru că avea o infirmitate, cu scopul de a ajuta un coleg.
În mod evident, abaterea nu are un caracter grav, nu a produs nici un prejudiciu unităţii, iar împrejurările în care s-a săvârşit fapta (afecţiunea medicală la picior, spiritul de întrajutorare), vârsta şi comportamentul anterior al salariatului conduc la concluzia că sancţiunea aplicată de angajator este disproporţionat de gravă în raport cu gravitatea faptei. Chiar dacă salariatul nu a respectat normele de disciplina muncii, nu s-a dovedit că această abatere ar fi fost majoră sau că ar fi avut ecou şi consecinţe negative în rândul celorlalţi salariaţi.
Prerogativa disciplinară revine angajatorului, dar acesta trebuie să îşi exercite drepturile cu bună credinţă şi echilibrat.
Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
