Ce implică, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, acoperirea integrală de către inculpat a pretenţiilor părţii civile până la primul termen de judecată, în vederea reducerii la jumătate a pedepsei?

Semnalăm, în acest sens, situaţia unei persoane căreia i s-a deschis dosar penal privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Dispoziţiile legale incidente prevăd că se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive; dacă prejudiciul produs este mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.

Inculpatul a ridicat excepţia de neconstituţionalite a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, care au următorul conținut:

„În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.”

Motivarea excepției de neconstituționalitate

Autorul susține, în esență, că textul legal criticat încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție care consacră egalitatea cetățenilor în fața legii întrucât „împarte populația României în două categorii: cei care sunt avuți și pot beneficia de prevederile unei legi, cei care sunt săraci și trebuie să stea în pușcărie. Astfel, aceste cazuri de reducere sau chiar de înlocuire a răspunderii penale se bazează doar pe plata unei sume de bani”. Având în vedere dispozițiile care dau posibilitatea să se soluționeze o cauză în procedură simplificată, normele criticate vin în contradicție cu art. 24 din Constituție care reglementează dreptul la apărare, pentru că în această situație, chiar dacă inculpatul ar dori să conteste probele în totalitate sau o parte dintre probele din dosar, nu poate să o facă, întrucât ar pierde beneficiul acordat de lege. Este vădită discrepanța între șansele de achitare a prejudiciului în termenul legal ale persoanei care a beneficiat în cursul urmăririi penale de efectuarea unei expertize, pe de o parte, și ale inculpatului căruia i s-a respins solicitarea de efectuare a unei expertize, pe de altă parte. De asemenea certitudinea și întinderea reală a prejudiciului trebuie să fie conturate exclusiv prin intermediul unei expertize. Or, în ipoteza în care inculpatul, dorind să beneficieze de cauza de reducere a limitelor de pedeapsă, este obligat să recunoască întinderea unui prejudiciu stabilit exclusiv prin raportul de constatare, este încălcat art. 24 din Constituție. În notele scrise, autorul excepției a dezvoltat aspecte procedurale legate de modul de administrare a probatoriului în cauza dedusă judecății, de împrejurarea că nu s-a dispus efectuarea unei expertize, prejudiciul fiind stabilit numai printr-un raport de constatare. Se subliniază că nu se poate susține ideea că prin posibilitatea oferită de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005, de a achita prejudiciul până la primul termen de judecată, se instituie o facilitate pentru inculpat, întrucât se ajunge la situația în care i se impută acestuia un prejudiciu nereal. Mai mult, inculpatul este condiționat să achite un prejudiciu nereal. Astfel fiind, se încalcă și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale.

Concluziile CCR şi hotărârea pronunţată

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea a făcut trimitere la jurisprudenţa proprie, arătând că

dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare. Iată deciziile pronunţate şi motivările avute în vedere.

– Cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 318/2006, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005, statuând că, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, legiuitorul este liber să stabilească un regim sancționator în vederea recuperării prejudiciului cauzat prin faptele incriminate ca infracțiuni. În aplicarea acestui text constituțional, legiuitorul a reglementat, în art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, o cauză de reducere a pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită, în situația în care în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, suspectul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat. Aceasta constituie o măsură de politică penală determinată de specificul infracțiunilor de evaziune fiscală, respectiv de necesitatea recuperării, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului general consolidat, și nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare ori celui la un proces echitabil. Faptul că de reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege beneficiază numai suspectul ori inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, nu are semnificația încălcării drepturilor constituționale invocate. Cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești, în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, și de a beneficia de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în deplină concordanță cu imperativele dreptului la un proces echitabil. Cu același prilej, Curtea a reținut că, în fața instanței de judecată, partea interesată are deplina libertate să demonstreze existența sau inexistența, respectiv întinderea prejudiciului, după caz, instanța urmând să decidă în cauză, pe baza probelor administrate, și asupra laturii civile. Așa fiind, instanțele de judecată pot cenzura deciziile luate de organele de urmărire penală, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, respectiv crearea posibilității unor plăți nedatorate către bugetul de stat.

– Prin Decizia nr. 802/2008, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005, a statuat că principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat. Din această perspectivă, nu este nicio diferență de tratament între persoana care a beneficiat în cursul urmăririi penale de efectuarea unei expertize și inculpatul căruia i s-a respins solicitarea de efectuare a unei expertize, întrucât pot beneficia, cu respectarea acelorași condiții impuse de lege, de reducerea limitelor de pedeapsă.

– În același sens sunt și Decizia nr. 1.053/2008, Decizia nr. 1.594/2009 și Decizia nr. 1.564/2010, Decizia nr. 647/2012, Decizia nr. 179/2019.

 Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia nr. 750/2019 a CCR referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 74 din 3 februarie 2020 (sublinierile cu bold din textul de mai sus ne aparţin – E.S.)

Ai nevoie de  Legea nr. 241/2005? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here