Care sunt trasăturile caracteristice ale infracțiunii?

În noul Cod penal se regăsește o definiție a infracțiunii care indică trasăturile caracteristice ale acesteia:  prevederea în legea penală, vinovăția, caracterul nejustificat și cel imputabil.

Prevederea faptei în legea penală presupune cerinţa ca fapta concret săvârşită, ce urmează a fi calificată ca infracţiune, să corespundă întocmai descrierii pe care legiuitorul o face în articolul de lege.

De asemenea, reținem că, în cazul oricărei infracțiuni aceasta este săvârșită cu vinovăţie,  adică este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.

Astfel, se consideră că suntem în prezența unei fapte săvârşită cu intenţie atunci când făptuitorul:

• prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte; în cazul acesta suntem în prezența intenției directe (de exemplu, în situația în care infractorul lovește victima sa în cap cu un topor sau un alt corp dur);
• prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui; în cazul acesta suntem în prezența intenției indirecte (de exemplu, în situația în care infractorul lovește o persoană și o lasă într-o stare de inconștiență iarna, pe timp de noapte, împiedicând și pe vreo altă persoană de a-i acorda ajutorul necesar).

Pe de altă parte, fapta este săvârşită din culpă, atunci când făptuitorul:

• prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce; în cazul acesta suntem în prezența culpei cu ușurință/prevedere (de exemplu, în situația în care conducătorul auto nu reduce viteza la limita evitării oricărui pericol, la trecerea pe lângă grupuri de persoane, prevăzând posibilitatea unui accident, rezultat pe care nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, dar totuși rezultatul/accidentul se produce în realitate).
• nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să îl prevadă; în cazul acesta suntem în prezența culpei simple (de exemplu, în cazul mamei care își închide copiii minori în casă lăsând soba aprinsă, iar în urma jocului copiilor la sobă se produce un incendiu în care copiii ard de vii în casă, decedând, neavând posibilitatea de a ieși din casă; în sarcina mamei se va reţine o culpă fără prevedere, căci nu a prevăzut urmarea, deşi putea şi trebuia să o prevadă).

Tot astfel, există intenţie depăşită când fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului (de exemplu, în situația în care infractorul lovește victima sa cu un pumn în față, aceasta se dezechilibrează și cade cu capul pe trotoar, iar în urma loviturilor produse la cap, în urma căderii, victima respectivă decedează; în sarcina infractorului se va reţine o intenţie depăşită, și anume infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 din noul Cod penal).

Referitor la caracterul nejustificat al faptei prevăzute de legea penală acesta presupune că fapta respectivă are un caracter ilicit, cu alte cuvinte săvârşirea ei nu este permisă de o normă legală.

În fine, pentru ca o faptă să atragă răspunderea penală este necesar ca aceasta să îi poată fi imputată făptuitorului, adică acestuia să îi poată fi reproşată săvârşirea ei.

Ce trebuie să cunoaștem referitor la persoanele ce  săvârșesc o infracțiune?

Infracțiunea se poate săvârși fie de o singură persoană, aceasta fiind autorul infracțiunii, fie de mai multe persoane, acestea putând avea calitatea de coautori, instigatori sau de complici.

Autorul este persoana care săvârșește în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală, în timp ce coautorii sunt persoane care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală. (de exemplu, în cazul în care mai multe persoane, în baza unei hotărâri comune, aplică lovituri victimei cauzând moartea acesteia, chiar dăcă nu toate loviturile aplicate victimei au fost mortale; în sarcina persoanelor respective, care sunt coautori, se va reţine infracțiunea de omor).

Instigatorul este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală; instigatorul este denumit și autorul moral al  infracțiunii deoarece el este cel în a cărui gândire se regăsește ideea de săvârșire a faptei prevăzută de legea penală. Ne putem afla în prezența instigării când instigatorul îi provoacă victimei o stare de spirit de disperare, urmare a scandalurilor repetate, bătăilor, actelor de tortură, stare de spirit ce poate conduce victima în final  la sinucidere.

Complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este, de asemenea, complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită (de exemplu, suntem în prezența unui complice în cazul paznicului unei bănci care, pe timp de noapte, îi permite unui infractor să pătrundă în incinta unității respective în vederea sustragerii unor sume de bani).

Referitor la pedeapsa în cazul participanţilor, legiuitorul arată că instigatorul, coautorul şi complicele la o infracţiune săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor; totuși, acest lucru nu înseamnă că toți participanții vor primi același cuatum de pedeapsă, ci doar că  pedeapsa tuturor va fi raportată la aceleași limite de pedeapsă, iar la stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de criteriile generale de individualizare a pedepsei (de exemplu: personalitatea, nivelul de educaţie, vârsta şi starea de sănătate etc).

Ai nevoie de noul Cod penal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!