Infracţiunea de evaziune fiscală: cum se evaluează prejudiciul?

În cele ce urmează discutăm despre infracţiunea de evaziune fiscală constând în evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive. 

Baza legală o constituie Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 672/2005, cu modificările şi completările ulterioare. Art. 9 din lege include, în alin.(1), şi faptele menţionate în introducerea materialului nostru, săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale. Deşi nu ne vom referi aici la pedepse, să amintim doar că acelaşi art. 9 prevede că faptele se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi. Ceea ce s-a pus, în discuţie, a fost însă evaluarea prejudiciului. Legea citată prevede:

” Art. 9.

(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani. 

(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani.

Art. 10.

(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 şi 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
(2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1). „

Or, potrivit unei opinii[1], „în practică, pentru stabilirea prejudiciului se utilizează diverse cursuri valutare, după cum urmează: cursul valutar de la data sesizării instanţei de judecată prin rechizitoriu; cursul valutar de la data săvârşirii faptelor; cursul valutar de la data emiterii deciziei de impunere; cursul valutar de la data radierii din registrul comerţului a societăţii ale cărei obligaţii fiscale nu au fost achitate; cursul valutar mediu al anului/lunii în care au fost săvârşite faptele imputate sau cursul valutar de la data efectuării raportului de expertiză sau a constatării tehnico- ştiinţifice. Această diversitate de soluţii utilizate în practică determină imprevizibilitatea cadrului juridic intern“ – a afirmat autorul unei excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3) raportat la art. 10 din Legea nr. 241/2005. 

Interpretarea Ministerului Public. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public a arătat că aspectele la care autorul excepţiei face referire în critica sa sunt aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, care reprezintă apanajul judecătorului de caz. Totodată, s-a mai arătat că, în ceea ce priveşte evaluarea prejudiciului de care face vorbire textul, instanţele au o jurisprudenţă constantă în sensul stabilirii acestuia la momentul săvârşirii faptei prin raportare la cursul valutar de la acea dată.

Constatările şi concluziile completului CCR. Curtea Constituţională a observat că infracţiunile de evaziune fiscală sunt infracţiuni de prejudiciu, acestea având ca urmare imediată producerea unei pagube bugetului general consolidat, aceste infracţiuni consumându-se în momentul în care s-a produs rezultatul prevăzut în norma de incriminare. Infracţiunile de evaziune fiscală fiind infracţiuni de prejudiciu, momentul naşterii prejudiciului este momentul comiterii faptei, această împrejurare având consecinţe în ceea ce priveşte cursul valutar aplicabil. Astfel, Curtea a constatat că stabilirea întinderii prejudiciului cauzat ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală produce consecinţe asupra încadrării juridice a faptei, dar şi asupra altor aspecte cum ar fi posibilitatea de exercitare a cauzei de nepedepsire/de reducere a pedepsei prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005 sau asupra întinderii măsurilor asigurătorii aplicate în vederea recuperării prejudiciului.

Din perspectiva cursului valutar aplicabil, Curtea observă că singura posibilitate care respectă cerinţele de respectare a principiului legalităţii incriminării este calculul prejudiciului prin aplicarea cursului valutar de la momentul săvârşirii faptei. Luarea în considerare şi aplicarea unui curs valutar valabil în alt moment – momentul emiterii rechizitoriului sau al sesizării instanţei de judecată – ar determina o imprevizibilitate a normei şi, posibil, o îngreunare a situaţiei făptuitorului. Totodată, ar echivala cu posibilitatea alegerii în mod aleatoriu, fără niciun criteriu obiectiv, a cursului valutar, curs necunoscut de făptuitor la data săvârşirii infracţiunii, ceea ce ar determina imposibilitatea acestuia de a-şi norma conduita.

Curtea a mai observat că eventuala aplicare neunitară a legii reclamată de autorul excepţiei, în ceea ce priveşte stabilirea prejudiciului în soluţionarea laturii penale în cazul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, poate face obiectul unui recurs în interesul legii.