În ultimele zile am primit mai multe solicitări similare privind regimul fiscal al comerțului cu bunuri desfășurat între societăți înmatriculate în România, respectiv societăți înmatriculate în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Vă semnalăm de asemenea și o modificare a Codului fiscal privind apariția unei noi categorii de cheltuieli nedeductibile generate de achiziții de la furnizori înmatriculați în jurisdicții necooperante fiscal așa cum sunt publicate în jurnalul oficial al Uniunii Europene. Începând cu 1 ianuarie 2021, Marea Britanie va fi considerată, din perspectiva TVA, un stat terț. Cu toate acestea trebuie să reținem că pentru Irlanda de Nord există o excepție. Regatul Unit cuprinde Anglia, Țara Galilor, Scoția și Irlanda de Nord. Dacă furnizorii sau clienții provin din Anglia, Țara Galilor și Scoția, aceștia vor fi considerați ca fiind dintr-un stat terț. Dacă clienții sau furnizorii sunt din Irlanda de Nord, pentru comerțul cu aceștia se aplică în continuare reglementările comunitare, inclusiv Directiva nr. 112/2006 privind sistemul comun al TVA. Reținem această excepție aplicabilă partenerilor de afaceri din Irlanda de Nord din perspectiva TVA. Aspecte fundamentale privind comerțul cu bunuri a) Achiziții de bunuri din Regatul Unit Dacă bunurile provin din Anglia, Scoția, Țara Galilor, acestea au caracter de importuri de bunuri pentru care trebuie depusă declarație vamală de import. Pe cale de consecință se va datora TVA plătită în vamă în România. Achizițiile de bunuri provenite din Irlanda de Nord sunt asimilate achizițiilor intracomunitare de bunuri și respectă, în principiu, mecanismul de taxare inversă când beneficiarii din România sunt înregistrați în scopuri de TVA în România. Tot achiziție intracomunitară de bunuri va fi considerată și achiziție de bunuri din Irlanda de Nord efectuate de persoane neînregistrate în scopuri de TVA, respectându-se, desigur, procedura specifică acestora. b) Expedieri de bunuri către Regatul Unit Dacă bunurile sunt transportate în Anglia, Scoția sau Țara Galilor, acestea vor fi considerate exporturi de bunuri cu depunerea declarației vamale de export. Aceste exporturi sunt scutite de TVA cu drept de deducere. A se vedea OMFP nr. 103/2016 modificat prin OMFP nr. 2148/2020 privind justificarea scutirii de TVA la exporturi. Transportul de bunuri din România în Irlanda de Nord este asimilat, de principiu, unei livrări intracomunitare de bunuri. Dacă beneficiarul comunică un cod valid de TVA, această livrare este scutită de TVA în România. A se vedea OMFP nr. 103/2016 modificat prin OMFP nr. 2148/2020 privind justificarea scutirii de TVA la livrări intracomunitare. Dacă beneficiarul din Irlanda de Nord nu comunică un cod valid de TVA, fie tranzacția este taxabilă în România, fie trebuie să verificăm o posibilă procedură a vânzărilor la distanță. Sursă suplimentară de informații Mare atenție pentru plătitorii de impozit pe profit – se recomandă maximă atenție cu achizițiile de la furnizori din jurisdicții necooperante fiscal deoarece acestea sunt reclasificate în cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit începând cu 1 ianuarie 2021. Prin pct. 10 din Legea nr. 296/2020 s-a introdus in Codul fiscal o nouă categorie de cheltuieli nedeductibile, respectiv cheltuielile generate cu achiziții de la furnizori înregistrați fiscal în jurisdicții necooperante fiscal publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, astfel: „10. La articolul 25 alineatul (4), după litera f) se introduce o nouă literă, litera f1), cu următorul cuprins: "f1) cheltuielile efectuate ca urmare a unor tranzacţii cu o persoană situată într-un stat care, la data înregistrării cheltuielilor, este inclus în anexa I şi/sau anexa II din Lista UE a jurisdicţiilor necooperante în scopuri fiscale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;"”. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 296/2020 așa cum a fost modificată prin OUG nr. 226 din 31 decembrie 2020, această prevedere se aplică de la 1 ianuarie 2021. Din analiza textului normativ înțelegem că achizițiile de la furnizori aflați în Anexa I sau în Anexa II din lista UE a jurisdicțiilor necooperante publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene generează cheltuieli nedeductibile. Ultima actualizare a acestei liste publicate în Jurnalul Oficial al Comunității Europene este Jurnalul C331/3 din 7.10.2020. Iată jurisdicțiile ce sunt în Anexa I:

• Samoa Americană;
• Anguilla;
• Barbados;
• Fiji;
• Guam;
• Palau;
• Panama;
• Samoa;
• Trinidad și Tobago;
• Insulele Virgine Americane;
• Vanuatu;
• Seychelles.

Iată statele ce sunt în Anexa II, iar aici am identificat niște surprize neașteptate:

• Turcia;
• Maldive;
• Jordan;
• Namibia;
• Thailanda;
• Sfânta Lucia;
• Australia;
• Maroc
• Eswatini.

Jurnalul Comunității Europene poate fi descărcat aici. Nu știm dacă este motivată sau nu prezența Turciei, Marocului, Australiei, Thailandei în această Anexă II, însă acestea le regăsim trecute în listă. Desigur, trebuie să ținem cont de toate reglementările fiscale cu incidența asupra calcului impozitului pe profit, reluarea la venituri, refacturarea unor cheltuieli considerate nedeductibile fiscal se realizează pe seama veniturilor neimpozabile conform art. 23 lit. d) din Codul fiscal. Pentru plătitorii de impozit pe profit se recomandă să își revizuiască furnizorii, iar dacă aceștia se regăsesc în Anexa I sau în Anexa II din lista UE a jurisdicțiilor necooperante fiscal, listă publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene, cheltuielile generate cu acești furnizori sunt considerate nedeductibile fiscal începând cu 1 ianuarie 2021 prin modificarea adusă Codului fiscal de pct. 10 din Legea nr. 296/2020 cu modificări ulterioare. În măsura în care aceste cheltuieli sunt refacturate la venituri, aceste venituri sunt neimpozabile. Trebuie să urmărim cadrul normativ cu privire la aceste refacturări. Următoarea modificare a acestei liste a fost anunțată de consiliul european pentru luna februarie 2021. Lista se actualizează de două ori pe an. Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.