Indemnizația pentru titlul științific de doctor

Prin excepţia de neconstituţionalitate semnalată, critica priveşte, în esență, cuantumul indemnizației pentru deținerea titlului științific de doctor, pornind de la două premise. Prima premisă este aceea că indemnizația reprezintă un drept fundamental, în timp ce a doua premisă este aceea că dreptul reprezintă un spor la salariul de bază, astfel că trebuie raportat la cuantumul acestui venit.

Excepția de neconstituționalitate priveşte dispozițiile art. 14 alin. (1), ale art. 39 alin. (3) și ale art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

În motivare, s-au susținut următoarele.

– sporul de doctorat, așa cum a fost acordat în temeiul legislației anterioare intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, este un drept salarial fundamental. Prin art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 se stabilește o indemnizație pentru titlul științific de doctor în cuantum mai mic decât cel acordat în temeiul legislației anterioare. Or, autoarele excepției consideră că acest drept nu poate și nu trebuie să cunoască vreo reducere doar pe criteriul apariției unei noi legi, în caz contrar aducându-se atingere principiului neretroactivității legii civile, pe de o parte, dar și dreptului lor de proprietate, întrucât au în patrimoniu un “bun” de care sunt privați în mod nelegal;

– legiuitorul a instituit o natură juridică nouă pentru suma ce recompensează angajatul care își perfecționează pregătirea profesională prin obținerea titlului științific de doctor, astfel că, prin includerea acestei sume în salariul de bază, rezultă că acest drept salarial secundar devine parte a salariului, ca drept fundamental, recunoscut și apărat de lege;

– stabilirea cuantumului indemnizației pentru deținerea titlului științific de doctor este discriminatorie, întrucât se acordă același cuantum tuturor, defavorizând categoriile profesionale care încasează un salariu mai mare decât cel minim garantat în plată de 1.450 lei lunar, salariații aparținând acestor categorii profesionale fiind descurajați să mai urmeze cursurile doctorale.

Obiectul excepției de neconstituționalitate

În urma modificărilor aduse Legii-cadru nr. 153/2017 prin articolul unic pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dispozițiile art. 39 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost preluate în alin. (5) al aceluiași articol de lege. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

– Art. 14 alin. (1): “Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25.”;

– Art. 39 alin. (5): “Sporul pentru titlul științific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deține titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14.”;

– Art. 44 alin. (1) pct. 9: “La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: […] 9. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare.”

Decizia CCR

Curtea a respins, ca neîntemeiată critica de neconstituţionalitate. Iată care au fost principalele considerente pe care CCR pe baza cărora CCR şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

– Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează în art. 14 dreptul la indemnizația pentru titlul științific de doctor. Potrivit aceluiași text de lege, coroborat cu dispozițiile art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, acest drept urmează a se acorda de la intrarea în vigoare a legii tuturor persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de aceasta, respectiv își desfășoară activitatea profesională de bază în domeniul de activitate în care dețin titlul de doctor, indiferent de data obținerii acestuia. Cuantumul acestui drept este unul fix, respectiv 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, și diferă față de cuantumul sporului pentru titlul științific de doctor acordat potrivit legislației anterioare.

– Anterior intrării în vigoare a Legii- cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, diferite acte normative prevedeau acordarea unui spor pentru deținerea titlului științific de doctor de 15% din remunerația aferentă funcției de bază. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, acest spor nu a mai fost acordat, dispozițiile art. 30 alin. (6) din aceeași lege prevăzând însă că pentru sporurile cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 care nu se mai regăseau în anexele la lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri să fie avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora. Ulterior, în temeiul art. 4 alin. (1) și al art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar a fost reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009, iar, în cazul în care drepturile salariale astfel determinate au fost mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009, s-a acordat o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășura activitatea în aceleași condiții. Această sumă a fost inclusă în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu a fost luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabileau în funcție de acestea. O prevedere asemănătoare s-a regăsit și în art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

– Art. I din Legea nr. 193/2016 pentru completarea Legii- cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și pentru stabilirea unor măsuri fiscal-bugetare a introdus art. 19¹ în Legea-cadru nr. 284/2010, prevăzând din nou, în mod expres, că personalul care deținea titlul științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia, beneficia de un spor de 15% din salariul de bază/solda funcției de bază/salariul funcției de bază/indemnizația de încadrare, dacă își desfășura activitatea în domeniul pentru care poseda titlul științific sau conducătorul instituției aprecia că pregătirea doctorală este utilă compartimentului în care își desfășoară activitatea persoana respectivă. Acest spor nu era acordat persoanelor care beneficiau deja de acest spor sau cărora le fusese introdus în salariul de bază, potrivit reglementărilor legale anterioare, ca sumă compensatorie. Ulterior, Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată prin art. 44 alin. (1) pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017.

– Sporul de doctorat a continuat să supraviețuiască și după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 și a Legii-cadru nr. 284/2010 (înainte de modificările aduse prin art. I din Legea nr. 193/2016), schimbându-și însă denumirea și devenind parte a salariului de bază, “ca drept fundamental, recunoscut și apărat de lege” (paragraful 39 din Decizia nr. 21/2016 a ÎCCJ). Această formulare le-a determinat pe autoarele prezentei excepții de neconstituționalitate să considere că sporul de doctorat a dobândit caracterul de drept fundamental și să aprecieze că, astfel fiind, cuantumul acestui drept nu putea fi diminuat fără încălcarea prevederilor constituționale ale art. 53.

– Curtea Constituțională constată însă că, pronunțându-se asupra constituționalității acelorași dispoziții de lege, prin decizii anterioare, a reținut că sporul de doctorat a fost eliminat începând cu data de 1 ianuarie 2010. Faptul că sumele de bani aferente sporului au fost menținute în continuare sub forma unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu pentru persoanele care îl aveau în plată la data de 31 decembrie 2009 nu vizează existența sau inexistența sporului, ci reprezintă o măsură tranzitorie până la intrarea în vigoare, în totalitate, a prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege în care nu se regăsește acest spor. Prin urmare, Curtea a reținut că este de competența legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea drepturilor salariale suplimentare, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională, astfel încât abrogarea art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 nu este discriminatorie și nu afectează dreptul constituțional la salariu.

– Prin considerentele Deciziei nr. 21/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat prevalență prevederilor legale, constituționale și convenționale care garantează o remunerare egală pentru o muncă egală, prevederi care se aplică tuturor drepturilor vizând remunerarea muncii, fie că acestea au natura unui drept fundamental ori sunt consacrate doar la nivelul legilor ordinare, fără a se putea susține că, prin soluția pronunțată, instanța supremă a consacrat sporul de doctorat în rândul drepturilor fundamentale.

– Indemnizația acordată pentru titlul științific de doctor nu reprezintă un drept fundamental, astfel că cele reținute în jurisprudența sa, potrivit cărora este de competența exclusivă a legiuitorului eliminarea sau, din contră, acordarea acestui drept, fără ca aceasta să aibă relevanță constituțională, își păstrează în continuare valabilitatea. Modificarea condițiilor de acordare a sporului de doctorat determinată de politica financiară a statului, respectiv transformarea acestui drept într-o indemnizație cu un cuantum fix, nu este condiționată de respectarea condițiilor referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prevăzute de art. 53 din Constituție.

Decizia nr. 691/2019 a CCR a fost pronunţată în data de 31 octombrie 2019 şi a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 160 din 27 februarie 2020.