Indemnizaţia pentru creşterea copilului şi veniturile din chirii

Găsiţi, mai jos, o discuţie pe tema anunţată, şi anume pe dispoziţiile din Codul fiscal din 2003, cu explicaţii date într-o critică de neconstituţionalitate respinsă, precum şi cu trimiteri la actualul Cod fiscal din 2015. 

Chiriile ca venit din activitate independentă

Reglementarea dată de art. 61 alin. (2) din Codul fiscal din 2003 prevede că persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârşitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor califică aceste venituri în categoria venituri din activităţi independente şi le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. 

Venituri din activităţi independente şi indemnizaţia pentru creşterea copilului

Din perspectiva veniturilor luate în considerare la stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copiilor, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 830/2010 include în categoria celor care beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară persoanele care în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din activităţi independente. 

Sunt dezavantajaţi cei care nu au cel puţin 5 contracte de închiriere?

Discuţia a făcut obiectul unei critice de neconstituţionalitate a prevederilor în materie din Codul fiscal, respectiv art. 61 alin.(2) din Codul fiscal din 2003.

Curtea constată că autoarea excepţiei solicită, în concret, modificarea art. 61 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sensul ca veniturile obţinute din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mic de 5 contracte de închiriere să fie şi ele luate în considerare la stabilirea cuantumului privind indemnizaţia de creştere a copilului.

Din analiza conţinutului normativ al art. 61 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată faptul că prin intermediul acestor prevederi legiuitorul nu stabileşte sfera veniturilor luate în calcul pentru acordarea unor drepturi patrimoniale, ci reglementează doar modalitatea de impozitare a veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor ale persoanelor care au încheiat mai mult de 5 contracte de închiriere respectiv faptul că aceste venituri sunt incluse în categoria veniturilor din activităţi independente şi se supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie.

Curtea a respins critica de neconstituţionalitat ca fiind neîntemeiată. Textul integral, din care am preluat extrase, poate fi consultat în Decizia nr. 679/2016 a CCR, publicată în Monitorul Oficial nr. 28/2017.

S-ar putea pune întrebarea legată de oportunitatea unei asemenea discuţii, pe anterioara reglementare din Codul fiscal, adică cea din 2003. Mai întâi pentru că, dacă autoarea criticii de neconstituţionalitate ar fi avut câştig de cauză, s-ar fi ajuns în situaţia de revizuire a drepturilor acordate – sau neacordate – la vremea respectivă. Din lectura Deciziei pronunţate se observă clar – şi sub acest aspect – de ce nu putea fi admisă cererea.

Pe de altă parte, calificarea veniturilor din cedarea bunurilor se regăseşte la fel şi în noul Cod fiscal din 2015, în dispoziţiile art. 83 pe care le reproducem în Caseta de la sfârşitul materialului.

Documentar

Codul fiscal 2015. Art. 83. Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinţei bunurilor

(1) Veniturile din cedarea folosinţei bunurilor sunt veniturile, în bani şi/sau în natură, provenind din cedarea folosinţei bunurilor mobile şi imobile, obţinute de către proprietar, uzufructuar sau alt deţinător legal, altele decât veniturile din activităţi independente.

(2) Persoanele fizice care realizează venituri din cedarea folosinţei bunurilor din derularea unui număr mai mare de 5 contracte de închiriere la sfârşitul anului fiscal, începând cu anul fiscal următor, califică aceste venituri în categoria venituri din activităţi independente şi le supun regulilor de stabilire a venitului net pentru această categorie. În aplicarea acestei reglementări se emite ordin al preşedintelui A.N.A.F.

(3) Sunt considerate venituri din cedarea folosinţei bunurilor şi veniturile obţinute de către proprietar din închirierea camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una şi 5 camere inclusiv.

(4) În categoria venituri din cedarea folosinţei bunurilor se cuprind şi cele realizate de contribuabilii prevăzuţi la alin. (3) care, în cursul anului fiscal, obţin venituri din închirierea în scop turistic a unui număr mai mare de 5 camere de închiriat, situate în locuinţe proprietate personală. De la data producerii evenimentului, respectiv de la data depăşirii numărului de 5 camere de închiriat, şi până la sfârşitul anului fiscal, determinarea venitului net se realizează în sistem real, potrivit regulilor de stabilire prevăzute în categoria venituri din activităţi independente.

(5) Veniturile obţinute din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare mai mare de 5 camere de închiriat, sunt calificate ca venituri din activităţi independente pentru care venitul net anual se determină pe bază de normă de venit sau în sistem real şi se supun impunerii potrivit prevederilor cap. II – Venituri din activităţi independente. 

Ai nevoie de Codul fiscal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!