Respingerea, de către autoritatea pentru ocuparea forţei de muncă, a solicitării de acordare a indemnizației de șomaj a făcut obiectul unei critici de neconstituţionalitate a reglementărilor în materie, cu prilejul judecării cauzei în instanţă. Excepția de neconstituționalitate priveşte dispozițiile art. 34 alin. (1) lit. a) și alin. (1²) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă: - Art. 34: "(1) Șomerii prevăzuți la art. 17 alin. (1) beneficiază de indemnizație de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a)au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;[...] (1²) Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parțial, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabilește proporțional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial." În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale, în speţă a celor care se referă la dreptul cetățenilor de a beneficia de indemnizație de șomaj. În acest sens, arată că a fost lipsit de dreptul de a beneficia de asigurarea de sănătate, această posibilitate fiind exclusă prin îngrădirea dreptului de a beneficia de indemnizație de șomaj, deși a plătit contribuția pentru fondul de șomaj timp de 12 ani, iar aceasta a inclus și asigurările de sănătate. Totodată, amintește că, potrivit art. 48 din Legea nr. 76/2002, beneficiarii indemnizației de șomaj sunt asigurați în sistemul asigurărilor sociale de stat și în sistemul asigurărilor sociale de sănătate și beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru asigurații acestor sisteme, iar contribuția pentru asigurările sociale de stat și contribuția pentru asigurările sociale de sănătate se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj. Decizia motivată a Curţii Constituţionale CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, pe considerente din care reţinem următoarele. - Cât privește critica privind refuzul de acordare a indemnizației de șomaj, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile stabilite de lege, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că art. 47 alin. (2) din Constituție consacră dreptul cetățenilor la ajutor de șomaj și la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Astfel, așa cum reiese din formularea acestui text constituțional, legiuitorul are libertatea de a stabili conținutul, limitele și condițiile de acordare a acestor drepturi. Procedând în consecință, în cazul indemnizației de șomaj a stabilit prin art. 34 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 că indemnizația de șomaj se acordă persoanelor care întrunesc următoarele condiții: "a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii; b) nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât salariul minim brut pe țară garantat în plată; c) nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii; d) sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate." Având în vedere că esențial pentru acordarea acestui drept este realizarea unui minim stagiu de cotizare, condiție care este cerută în mod egal tuturor celor ce se încadrează în ipoteza amintită, Curtea a apreciat că simplul fapt de a contribui la bugetul de asigurări pentru șomaj nu este de natură să egalizeze situația celor care au desfășurat un număr de ore de muncă mai mare și astfel pot obține indemnizația de șomaj, în raport cu cei care au desfășurat semnificativ mai puține ore de muncă. De asemenea, a reținut că obligația de a contribui la bugetul asigurărilor pentru șomaj este independentă de faptul dacă cei care contribuie vor ajunge sau nu în situația concretă de a solicita acordarea indemnizației pentru șomaj, această îndatorire izvorând tocmai din caracterul de stat social al statului român, atribut ce presupune ca statul să adopte o serie de măsuri pentru a asigura egalitatea de șanse a cetățenilor, inclusiv prin conceperea unor sisteme de protecție socială a celor mai defavorizați care se sprijină pe contribuția celorlalți membri ai societății. Pentru toate cele mai sus reținute, Curtea a respins criticile de neconstituționalitate ca neîntemeiate. - Cât privește critica referitoare la refuzul acordării serviciilor care derivă din calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale de sănătate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu reglementează această materie, condițiile în care o persoană poate deveni asigurat în acest sistem și poate beneficia de asistență medicală în virtutea acestei calități fiind reglementate, în prezent, în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Prin urmare, Curtea apreciază că și aceste critici sunt lipsite de susținere. - Referitor la susținerile potrivit cărora dispozițiile de lege ar fi conforme cu prevederile constituționale ale art. 16 dacă ar prevedea o scădere a stagiului de cotizare sau o reducere a indemnizației de șomaj, Curtea constată că acestea urmăresc, în realitate, modificarea dispozițiilor de lege criticate în sensul considerat mai favorabil de către autorul excepției, aspect ce excedează însă competenței instanței de contencios constituțional care, în exercitarea atribuțiilor sale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Decizia nr. 398/2020 a CCR, pronunţată în şedinţa din 18.06.2020 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 906 din 6 octombrie 2020 Rapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României.