Potrivit Codului Civil, logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria. Dispozițiile privind condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile în mod corespunzător, cu excepția avizului medical și a autorizării instanței de tutelă.

Încheierea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. Iar încheierea căsătoriei nu este condiționată de încheierea logodnei.

Logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrâns să încheie căsătoria. Iar clauza penală stipulată pentru ruperea logodnei este considerată nescrisă. Ruperea logodnei nu este supusă niciunei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

În cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite.

Darurile se restituie în natură sau, dacă aceasta nu mai este cu putință, în măsura îmbogățirii. Obligația de restituire nu există dacă logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate. Partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna poate fi obligată la despăgubiri.

Dreptul la acțiune întemeiat pe dispozițiile art. 268 și 269 – restituirea darurilor şi despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei – se prescrie într-un an de la ruperea logodnei.

Potrivit articolului  publicat în Universul Juridic Premium nr. 11/2018 Cu titlul „Opinii privind reglementarea logodnei în Codul Civil român” de Teodor Bodoașcă, Art. 266 alin. (1) C. civ. dispune că “logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria”. Cel mai probabil, această definiție a fost inspirată după art. 79 din Codul civil italian și art. 90 alin. (1) din Codul civil elvețian(1) .

„În cazul logodnei, dispozițiile privind condițiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt doar aplicabile. Această formulare, evident dispozitivă (16) , susține concluzia că, de principiu, respectarea condițiilor de fond ale căsătoriei nu este obligatorie, având doar caracter de recomandare pentru viitorii logodnici(17) . Această concluzie este susținută și de împrejurarea că, atunci când s-a dorit respectarea obligatorie a unei condiții de fond anume, s-a prevăzut expres acest lucru. Astfel, potrivit art. 266 alin. (5) C. civ., logodna se poate încheia doar între bărbat și femeie. Evident, dacă dispozițiile art. 266 alin. (2) C. civ. ar fi obligatorii, cele ale alin. (5) ar deveni inutile, întrucât obligativitatea diferențierii sexuale a logodnicilor se poate deduce cu ușurință din coroborarea art. 266 alin. (2) cu art. 271 alin. (1) C. civ.”, mai scrie Teodor Bodoașcă

www.lege5.roRapid actualizată, platforma Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, consultarea doctrinei sau informații despre companii.  

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here