Acţiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă conform dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 intră în categoria acţiunilor în constatare de drept comun şi sunt imprescriptibile. Astfel s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 13/2016 publicat în Monitorul Oficial nr. 862/2016. 

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările formulate de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă în două dosare privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicată, prin raportare la prevederile art. 35 din Codul de procedură civilă, art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865, art. 2.502 din Codul civil şi dispoziţiile în materia care reglementează nediscriminarea.

Magistratul-asistent a arătat că, prin Decizia nr. 9 din 16 mai 2016 (nepublicată) pronunţată în Dosarul nr. 5/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a admis recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, pe cale de consecinţă, a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990, instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969 -1 aprilie 2001, după caz, în grupele I sau II de muncă.

În Documentarul de la sfârşitul materialului găsiţi Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile. 

Expunerea succintă a proceselor

Reclamanta A.C. a chemat în judecată pe pârâta S.C. E S.A., solicitând instanţei să constate că activitatea desfăşurată în cadrul unităţii în perioada 1 februarie 1975-1 aprilie 2001 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, şi să oblige pârâta să îi elibereze adeverinţă în acest sens.

Tribunalul Dolj a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins acţiunea reclamantei, reţinând că aceasta a fost angajata pârâtei începând cu data de 1 februarie 1975, până la data de 1 octombrie 2010, când i-a încetat contractul de muncă conform art. 55 lit. c) şi art. 65 şi următoarele din Codul muncii, republicat. În ce priveşte termenele de prescripţie, Codul muncii, republicat, conţine dispoziţii derogatorii de la dreptul comun, reglementând termene speciale în care pot fi promovate acţiunile în justiţie. Pentru faptul că acţiunea reclamantei nu se încadrează în cele enumerate limitativ de alin. (1) al art. 268 din Codul muncii, republicat, devin incidente dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, care stabilesc regula generală cu privire la prescripţie în materia conflictelor de muncă. Astfel, termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut pentru formularea acţiunii în justiţie s-a împlinit cu mult înaintea promovării acţiunii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Într-un alt dosar, reclamantul B.I. a solicitat instanţei să constate că activitatea desfăşurată în perioada 5 august 1981- 1 ianuarie 2002 se încadrează în grupa a II-a de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990, şi să oblige pârâta la eliberarea unei adeverinţe în acest sens. Tribunalul Dolj a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ce priveşte capătul de cerere având ca obiect acţiunea în recunoaşterea grupei de muncă şi a respins cererea ca prescrisă, şi, de asemenea, a respins cererea reclamantului având ca obiect eliberarea adeverinţei, ca neîntemeiată. Dispoziţiile referitoare la prescripţie au caracter imperativ, ceea ce înseamnă că pot fi invocate oricând, de oricine şi în orice stadiu procesual al judecăţii. Acţiunea formulată de către reclamant se încadrează în dispoziţiile prevăzute de art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicat, în conformitate cu care termenul de prescripţie este de 3 ani de la data naşterii dreptului.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul B. I., apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova.

Motivele de admisibilitate reţinute de titularii sesizărilor

Instanţele de sesizare au constatat admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere că, de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicat, raportat la dispoziţiile Ordinului nr. 50/1990, art. 2.502 din Codul civil, art. 35 din Codul de procedură civilă şi dispoziţiile din materia care reglementează nondiscriminarea, depinde soluţionarea litigiului. 

ÎCCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizările formulate de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi a stabilit următoarele:

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 35 din Codul de procedură civilă, art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865, art. 2.502 din Codul civil, respectiv art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicat, acţiunile în constatarea dreptului la încadrarea în grupe de muncă conform dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990 intră în categoria acţiunilor în constatare de drept comun şi sunt imprescriptibile.

Documentar 

Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

● Art. 268 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită, în continuare Codul muncii, republicat:

” (1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:

a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;

b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;

c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;

d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;

e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

(2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului”.

● Art. 35 din Codul de procedură civilă:

” Cel care are interes poate să ceară constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.”

● Art. 111 din Codul de procedură civilă din 1865:

” Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.”

● Art. 2.502 din Codul civil:

” (1) Dreptul la acţiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege, precum şi ori de câte ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exerciţiul său nu poate fi limitat în timp.

(2) În afara cazurilor prevăzute la alin. (1), sunt imprescriptibile drepturile privitoare la:

1. acţiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, cu excepţia cazului în care prin lege se dispune altfel;

2. acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept;

3. acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic;

4. acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor, dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub condiţia acceptării moştenirii în termenul prevăzut de lege.”

● Ordinul Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătăţii şi Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării, denumit în continuare Ordinul nr. 50/1990.

Ai nevoie de Codul Muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here