17 Iulie, 2019

În ce condiţii pot fi urmărite bunurile imobile la executare silită?

Materia urmăririi silite imobilare, astfel cum este tratată în art. 813 şi următoarele din Codul de procedură civilă, a fost pusă în discuţie ca find neconstituţională. 

În cazul titlurilor executorii privitoare la creanțe a căror valoare nu depășește 10.000 lei, vânzarea bunurilor imobile ale debitorului poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar nu pot fi valorificate. Refuzul nejustificat al debitorului de a furniza executorului judecătoresc informațiile, lămuririle și dovezile necesare, precum și furnizarea cu rea-credință de informații incomplete în legătură cu existența și valoarea unor bunuri mobile ori a unor venituri de natură a fi valorificate în vederea acoperirii integrale a creanței permit declanșarea urmăririi silite imobiliare chiar dacă valoarea creanței nu depășește 10.000 lei. 

Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară

• Urmărirea imobilelor înscrise în cartea funciară se face pe imobile în întregimea lor. Se pot urmări în mod separat construcțiile ce formează o proprietate distinctă de sol, drepturile privitoare la proprietatea pe tronsoane, pe etaje sau pe apartamente, precum și orice alte drepturi privitoare la bunuri pe care legea le declară imobile.

• Sunt supuse urmăririi silite, odată cu imobilul înscris în cartea funciară, și orice alte lucrări autonome sau adăugate, potrivit Codului civil, chiar dacă acestea din urmă nu sunt înscrise în cartea funciară la data începerii urmăririi. 

Întinderea urmăririi

• Urmărirea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii imobilului, prevăzute de Codul civil, precum și asupra fructelor și veniturilor acestuia, cu precizarea că bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul. 

Urmărirea imobilelor ipotecate

• Creditorii care au ipotecă înscrisă asupra unui imobil îl pot urmări în orice mâini ar trece și pot cere vânzarea lui pentru a se îndestula din prețul rezultat.

Cu toate acestea, în cazul în care se urmărește un imobil ipotecat care a fost ulterior înstrăinat, dobânditorul, care nu este personal obligat pentru creanța ipotecară, poate să se opună vânzării imobilului ipotecat, dacă au rămas alte imobile ipotecate în posesia debitorului principal, și să ceară instanței de executare urmărirea prealabilă a acestora din urmă, după regulile prevăzute de Codul civil în materie de fideiusiune. Pe durata urmăririi acestor bunuri, urmărirea imobilului aparținând terțului dobânditor este suspendată.

• Creditorul ipotecar nu poate cere scoaterea la vânzare silită a bunurilor neipotecate ale debitorului său decât în cazul în care urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate nu a condus la îndestularea creditorului ipotecar în limita sumelor totale datorate. 

Urmărirea imobilelor proprietate comună

• Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu pot urmări partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi partajul acestora. La cererea creditorului, acțiunea în împărțeală poate fi notată în cartea funciară.

• Până la soluționarea partajului, prin hotărâre rămasă definitivă, urmărirea imobilului este de drept suspendată. Dacă nu s-a făcut decât cerere de partaj, până la soluționarea acesteia, prin hotărâre rămasă definitivă, se suspendă prescripția dreptului la acțiune contra debitorului coproprietar sau devălmaș.

• Creditorii personali pot urmări însă cota-parte determinată a debitorului lor din dreptul de proprietate asupra imobilului, fără a mai fi necesar să ceară partajul, dacă ea este neîndoielnic stabilită și lămurită și este înscrisă, prin arătarea unei fracțiuni, în cartea funciară. În acest caz, coproprietarii vor putea cere punerea în vânzare a întregului imobil aflat în coproprietate. 

Competența

Urmărirea silită imobiliară este de competența executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se află imobilul aparținând debitorului sau unei terțe persoane, dacă se urmărește un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia. 

Lipsirea de proprietate prin executarea silită

CCR a fost sesizată de Judecătoria Gurahonţ cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art. 813 și următoarele din Codul de procedură civilă, excepție ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul a susţinut că dispozițiile legale criticate instituie o procedură în care bunurile imobile dobândite licit pot fi vândute forțat, fără ca proprietarul de bună-credință să poată face ceva. Or, această procedură, deși reglementată cu scopul de a veni în sprijinul creditorilor pentru recuperarea unor creanțe, încalcă dispozițiile art. 44 alin. (8) din Constituţie.

Judecătoria a apreciat că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, întrucât acestea nu se referă la confiscarea imobilelor, ci la executarea lor silită ca urmare a neîndeplinirii de bună voie a obligațiilor stabilite prin hotărârea instanței sau prin alt titlu executoriu de către proprietarii imobilelor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, completul CCR a arătat, între altele, următoarele:

• La procedura executării silite se recurge în situația în care debitorul obligației de plată nu își execută de bunăvoie prestația la care este obligat printr-o hotărâre a instanței sau printr-un alt titlu executoriu. Prin executarea silită a unei obligații de plată rezultate dintr-un titlu executoriu emis conform legii se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului, această procedură fiind în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, dându-le expresie într-o manieră specifică, dar indubitabilă. Astfel, prin dispozițiile legale criticate se permite executarea silită și, implicit, lipsirea de proprietate în cazurile prevăzute de lege.

• Legiuitorul este în drept să stabilească conținutul și limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate.

• Dispozițiile art. 44 alin. (8) din Constituție nu sunt aplicabile în cauză, valorificarea bunurilor imobile prin executare silită nu pune în discuție caracterul de bun dobândit licit de către debitor și nici nu se referă la confiscarea imobilelor, ci este consecința neîndeplinirii de bunăvoie a unei obligații stabilite într-un titlu executoriu. Astfel, creditorul care are o creanță stabilită printr-un titlu executoriu asupra debitorului încearcă să o valorifice din suma obținută în urma vânzării bunurilor imobile ale debitorului, fără a se aduce în discuție aspecte ce țin de prezumția de liceitate a dobândirii bunurilor imobile.

• Dispozițiile legale criticate reglementează cadrul normativ al urmăririi silite imobiliare în vederea asigurării punerii în executare, în condiții corespunzătoare, a titlurilor executorii, care, potrivit art. 632 din Codul de procedură civilă, sunt hotărârile executorii prevăzute la art. 633 din același cod, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Mai mult, procedura criticată are ca finalitate asigurarea condițiilor optime pentru executarea hotărârilor judecătorești, precum în cauză, unde titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească.

• Urmărirea silită imobiliară se dispune după încuviințarea executării silite de către instanță cu privire la un titlu executoriu și asigură valorificarea drepturilor de creanță după încuviințarea urmăririi silite imobiliare de către executorul judecătoresc, astfel încât Curtea constată că există un ansamblu întreg de proceduri ce trebuie parcurse pentru a se ajunge la urmărirea silită imobiliară; mai mult, textele criticate asigură protejarea debitorului prin instituirea pragului de 10.000 lei sub care nu pot fi urmărite bunurile imobile. Toate aceste aspecte garantează debitorului că urmărirea silită imobiliară nu va fi dispusă în orice condiții, astfel încât nu va fi supus unei proceduri arbitrare sau abuzive. Pe de altă parte, textele legale criticate, aplicabile în procedura executării silite, dau substanță interesului creditorului pentru executarea titlului executoriu și satisfacerea creanței sale, în condițiile anterior prescrise, întrucât ceea ce primează este executarea obligației. Ca atare, textele criticate respectă justul raport de proporționalitate între interesele concurente ale debitorului și cele ale creditorului.

Completul CCR a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 708/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 13 aprilie 2018.

Ai nevoie de Codul de procedură civilă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

 comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Un comentariu

  • Răspunde
    Laura
    noiembrie 9 2018

    Buna ziua!
    Va rog sa-mi dati cateva informatii :Se poate prelungi termenul de 60 de zile in cazul vanzarii la licitatie a unui imobil aflat in coproprietate (1/2). ? Al treilea termen: ” Prin urmare, procedura licitației cuprinde un numar de maxim trei licitații, în cazul nevalorificării bunului preocedura va fi finalizată printr-o încheiere de închidere a licitației.”.
    Conform Art. 992: Procedura vanzarii la licitatie
    (2) Executorul va fixa termenul de licitație, care nu va putea depăși 30 de zile pentru bunurile mobile și 60 de zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, și va înștiința coproprietarii despre data, ora și locul vânzării.
    (5) Coproprietarii pot conveni ca vanzarea bunurilor sa se faca la orice pret oferit de participantii la licitatie. De asemenea, ei pot conveni ca vanzarea sa nu se faca sub un anumit pret.( Nu am convenit ca sunt de acord cu vanzarea sub pretul stabilit) Totusi, executorul a continuat sa ne trimita instiintari cu organizarea de noi licitatii …pana a juns la pretul de 50%. . L-am notificat( in termenul de 15 zile) , ca nu suntem de acord cu aceste licitatii si ca incalca principiul disponibilitatii, dar nu am primit raspuns.Am cerut un nr. de inregistrare de la BEJ si acum asteptam… desi a fost evaziv si recalcitrant in prima faza, sustinand ca el face doar ce este legal si ca a primit o prelungire la licitatie de la Judecatorie. Nici noi si nici avocata nu am primit o astfel de instiintare de la Judecatorie. I-am spus ca instanta i-a cerut sa trimita actele cu deznodamantul licitatiei.
    Am mai precizat si faptul ca : vânzarea la licitaţie nefiind o executare silită, normele care sunt strâns legate de executarea silită nu au aplicabilitate, astfel încât nu se vor aplica decât textele care prevăd modul de desfăşurare a licitaţiei.
    Dacă coproprietarii nu sunt de acord cu vânzarea bunului sub preţul de pornire a licitaţiei, nu se aplică dispoziţiile din materia executării silite care prevăd că bunul se vinde chiar şi sub preţul de pornire, aceste dispoziţii fiind incompatibile cu procedura partajului judiciar. În lipsa unei adjudecări la prima publicaţie de vânzare, la termenele ulterioare licitaţia va porni tot de la preţul de strigare iniţial, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la reducerea preţului la 75% şi, respectiv, 50% din valoarea la care a fost evaluat bunul.
    Ce ma sfatuiti sa mai fac , in cazul ca nu primim raspuns de anulare a licitatiei din partea executorului? Sa depunem in ziua licitatiei o cerere de suspendare cu motivatia ca nu putem fi asistati de aparator/avocat? ( asa a procedat celalalt copartas la a patra licitatie) . Sau sa facem cerere la executor in ziua licitatiei, de recuzare a lui conform Art.42. pct 2 . când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interesîn legătură cu pricina care se judecă; Deşi se referă la „pricina care se judecă”, apreciem că textul, fiind de ordin general, se aplică şi executorului, interesul, într-o astfel de situaţie, putând privi bunurile executate silit sau alte elemente ale patrimoniului creditorului sau debitorului
    Art. 42 pct. 13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

    multumesc anticipat in eventualitatea unui raspuns

Scrie un comentariu