În ce condiţii poate fi exclus un asociat dintr-un SRL

Discuţia pe această temă survine în urma unei decizii pronunţate de Curtea Constituţională, sesizată pentru a dezbate critica de neconstituţionalitate a prevederilor în materie din Legea societăţilor comerciale.

Legea nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se referă – în Titlul VI –  la excluderea şi retragerea asociaţilor. Astfel, prin articolul 222 alineatul 1 se prevede că poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată:

a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;

b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil;

c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82, care prevăd, respectiv:

– Asociatul care, fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane este obligat să restituie societăţii beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.

– Asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi asociaţi;

d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.

Dispoziţiile acestui articol se aplică şi comanditaţilor în societatea în comandită pe acţiuni.

Articolul 223 din acelaşi act normativ prevede că excluderea se pronunţă prin hotărâre judecătorească la cererea societăţii sau a oricărui asociat. Când excluderea se cere de către un asociat, se vor cita societatea şi asociatul pârât. Ca urmare a excluderii, instanţa judecătorească va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi asociaţi. Hotărârea irevocabilă de excludere se va depune, în termen de 15 zile, la oficiul registrului comerţului pentru a fi înscrisă, iar dispozitivul hotărârii se va publica la cererea societăţii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

În ce priveşte drepturile şi obligaţiile asociatului exclus, articolul 224 stabileşte că acesta răspunde de pierderi şi are dreptul la beneficii până în ziua excluderii sale, însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt repartizate conform prevederilor actului constitutiv. De asemenea, asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia. Asociatul exclus rămâne obligat faţă de terţi pentru operaţiunile făcute de societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere. Dacă, în momentul excluderii, sunt operaţiuni în curs de executare, asociatul este obligat să suporte consecinţele şi nu-şi va putea retrage partea ce i se cuvine decât după terminarea acelor operaţiuni.

Curtea Constituţională a fost sesizată pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. d) şi art. 223 din Legea societăţilor comerciale, excepţie ridicată la Curtea de Apel Iaşi – Secţia comercială, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind excluderea unui asociat dintr-o societate comercială. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990 încalcă dispoziţiile art.16 din Constituţie, întrucât dă dreptul administratorului asociat, care nu se implică în desfăşurarea activităţii, să formuleze o astfel de cerere, fără să se poată aprecia asupra oportunităţii acesteia. De asemenea, s-a mai susţinut că dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 31/1990 creează un dezavantaj pentru asociatul exclus în raport cu asociaţii rămaşi, încălcându-se dreptul de proprietate al acestuia şi dreptul la un proces echitabil, deoarece textul criticat nu prevede drepturile asociatului exclus.

Autorul criticii de neconstituţionalitate a mai apreciat că, prin normele legale criticate se încalcă dreptul de proprietate privată, deoarece asociaţii sunt obligaţi să depună aportul social la care s-au obligat la momentul înfiinţării societăţii comerciale. excluderea asociatului, potrivit prevederilor legale criticate, conduce la o expropriere forţată a acestuia, dispoziţiile art. 223 neprevăzând niciun fel de drepturi pentru asociatul care a desfăşurat o activitate în cadrul societăţii comerciale şi, totodată, a depus capitalul social necesar înfiinţării acesteia. Prin preluarea părţilor sociale de către asociatul rămas în societate se încalcă flagrant dreptul de proprietate al asociatului exclus, având de a face cu o expropriere forţată nu pentru utilitate publică, ci în interesul unui asociat care a înţeles ca pe toată durata de funcţionare a societăţii să stea în stare de pasivitate, să nu îşi asume niciun fel de responsabilitate în derularea activităţii societăţii şi să aibă doar pretenţii băneşti de la celălalt asociat.

Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, anterior, asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, cu privire la critica adusă prevederilor art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, Curtea a reţinut că într-o economie de piaţă, guvernată de regulile concurenţei loiale, ale liberului acces la activitatea economică şi ale liberei iniţiative, statul, urmând mecanismul propriu unui stat de drept, social şi democratic, nu poate să susţină şi să protejeze o societate comercială neviabilă, al cărei obiect de activitate este perturbat în realizarea sa prin lipsa de diligenţă, reaua-credinţă sau neînţelegerile grave dintre asociaţi. Este în interesul general al societăţii, dar şi o consecinţă firească a mecanismelor economiei de piaţă ca astfel de participanţi la activitatea economică să nu constituie subiecţi faţă de care statul trebuie să îşi asume îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art.135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, iar asupra lor să îşi producă efectul normele juridice referitoare la încetarea activităţii în una dintre modalităţile prevăzute în acestea.

Mai concret, cu privire la critica formulată de autorul excepţiei, Curtea reţine împrejurarea că excluderea se pronunţă de către instanţa judecătorească, la cererea oricărui asociat; prin urmare, aprecierea care ar putea fi făcută de asociatul care solicită excluderea, asupra oportunităţii formulării cererii (şi asupra eventualelor consecinţe ale acesteia), este supusă cenzurii instanţei care, după verificarea condiţiilor prevăzute de lege, decide cu privire la această măsură. Excluderea asociatului administrator se pronunţă de către instanţa judecătorească după ce se face dovada comiterii de către persoana celui care urmează a fi exclus a unei fraude în dauna societăţii în care a fost asociat. Astfel, nu poate reţine încălcarea art. 21 din Constituţie.

Mai mult, pronunţând excluderea unui asociat, instanţa va dispune – prin aceeaşi hotărâre – şi cu privire la structura participării la capitalul social al asociaţilor, neputând fi vorba, aşadar, despre o expropriere forţată a asociatului exclus.

Curtea îşi menţine, astfel, jurisprudenţa în materie şi, în cazul pe care l-am prezentat succint, a respins ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Decizia nr. 829 din 23 iunie 2011 a fost publicată în Monitorul oficial nr. 661 din 16 septembrie a.c.