Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor: modificări aplicabile de la 1 ianuarie 2014

Iată la ce se referă aceste amendamente.

Având în vedere dificultăţile întâmpinate de persoanele juridice care au ca obiect de activitate consultanţa şi managementul, legat de aplicarea sistemului de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor, dar care nu realizează din activitatea desfăşurată astfel de venituri, se impune modificarea condiţiilor de încadrare a unei persoane juridice române, în categoria microîntreprinderilor, în sensul introducerii condiţiei de ieşire din sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor dacă ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management este peste 20%.

Astfel, reglementările aplicabile de la 1 ianuarie prevăd că, dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 65.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă şi management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv, aceasta va plăti impozit pe profit. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre limitele prevăzute, luând în considerare veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. Impozitul pe profit datorat reprezintă diferenţa dintre impozitul pe profit calculat de la începutul anului fiscal până la sfârşitul perioadei de raportare şi impozitul pe veniturile microîntreprinderilor datorat în cursul anului respectiv.

» Captură foto Lege5 Online: În stânga puteţi vedea forma actuală a art. 112^6 din Codul fiscal, iar în dreapta – forma viitoare (modificările se aplică de la 01.01.2014). // Atenţie: Urmărirea modificărilor legislative (la nivel de paragrafe) este o facilitate disponibilă doar pentru abonaţii Lege5.

Pentru evitarea interpretărilor în ceea ce priveşte natura subvenţiilor primite de microîntreprinderi care pot fi acordate, atât pentru acoperirea unor cheltuieli, cât şi pentru efectuarea unor investiţii în active, sunt introduse clarificări de natură tehnică, în sensul că se scad din baza impozabilă a acestor contribuabili veniturile din subvenţii, indiferent de destinaţia acestora.

Având în vedere principiile luate în calcul la construcţia bazei impozabile pentru sistemul de impozitare, stabilită pe baza veniturilor realizate de microîntreprinderi, se stabileşte ca veniturile reprezentând diferenţele de curs valutar generate independent de activitatea contribuabilului să nu fie impozitate pentru întreaga sumă înregistrată în evidenţa contabilă a microîntreprinderii, ci, în mod similar cu regimul fiscal aplicabil persoanelor juridce plătitoare de impozit pe profit, să fie impozitată numai diferenţa favorabilă dintre veniturile din diferenţe de curs valutar şi cheltuielile din diferenţe de curs valutar. La finele anului fiscal, se va include în baza impozabilă, în mod corespunzător, diferenţa favorabilă de curs valutar.

Deoarece modalitatea actuală de înregistrare a reducerilor comerciale acordate/primite ulterior facturării, de către o microîntreprindere, nu reduc, respectiv nu măresc, automat baza de impozitare, s-a prevăzut scăderea, respectiv adăugarea, după caz, din/la baza impozabilă, a acestor reduceri comerciale .

Ca atare, articolul 112⁷ din Codul fiscal, în redactarea în vigoare de la 1 ianuarie 2014, prevede că baza impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:

– veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;

– veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie;

– veniturile din producţia de imobilizări corporale şi necorporale;

– veniturile din subvenţii (şi nu “subvenţii de exploatare”, ca în forma actuală);

– veniturile din provizioane şi ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare;

– veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;

– veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii.

Ordonanţa de urgenţă completează această listă cu câteva noi încadrări, şi anume:

Un alineat nou prevede, în sensul celor expuse prin Nota de fundamentare, că pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă se adaugă următoarele: