O microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ următoarele condiții, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent:
a) a realizat venituri, altele decât cele obținute din desfăsurarea activităţilor, prevăzute mai jos:
• desfăşoară activităţi în domeniul bancar;
• desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor și reasigurărilor, al pieței de capital, cu excepția persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii;
• desfăşoară activităţi în domeniul jocurilor de noroc;
• desfăşoară activităţi de explorare, dezvoltare, exploatare a zăcămintelor petroliere și gazelor naturale.
b) a realizat venituri, altele decât cele din consultanţă și management, în proporție de peste 80% din veniturile totale;
c) a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile.
d) capitalul social al acesteia este deținut de persoane, altele decât statul și unităţile administrativ-teritoriale;
e) nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată în registrul comerțului sau la instanțele judecătoreşti, potrivit legii.
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor este obligatoriu. Persoanele juridice române aplică impozitul începând cu anul fiscal următor celui în care îndeplinesc condițiile de microîntreprindere descrise mai sus.
O persoană juridică română care este nou-înfiinţată este obligată să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor începând cu primul an fiscal, dacă condiția prevăzută la lit. d) este îndeplinită la data înregistrării în registrul comerțului.
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se aplică asupra bazei impozabile .
Bază impozabilă a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursă, din care se scad:
a) veniturile aferente costurilor stocurilor de produse;
b) veniturile aferente costurilor serviciilor în curs de execuție;
c) veniturile din producția de imobilizări corporale și necorporale;
d) veniturile din subvenții;
e) veniturile din provizioane, ajustări pentru depreciere sau pentru pierdere de valoare, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
f) veniturile rezultate din restituirea sau anularea unor dobânzi și/sau penalităţi de întârziere, care au fost cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil;
g) veniturile realizate din despăgubiri, de la societăţile de asigurare/reasigurare, pentru pagubele produse bunurilor de natura stocurilor sau a activelor corporale proprii;
h) veniturile din diferențe de curs valutar;
i) veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora;
j) valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării, înregistrate în contul "709", potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
k) veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptăţite, potrivit legii, titulari inițiali aflați în evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sau moștenitorii legali ai acestora;
l) despăgubirile primite în bază hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului;
m) veniturile obținute dintr-un stat străin cu care România are încheiată convenție de evitare a dublei impuneri, dacă acestea au fost impozitate în statul străin.
Pentru determinarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, la baza impozabilă se adaugă următoarele:
a) valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, înregistrate în contul "609", potrivit reglementărilor contabile aplicabile;
b) în trimestrul IV sau în ultimul trimestru al perioadei impozabile, în cazul contribuabililor care își încetează existența, diferența favorabilă dintre veniturile din diferențe de curs valutar/veniturile financiare aferente creanțelor și datoriilor cu decontare în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea sau decontarea acestora, și cheltuielile din diferențe de curs valutar/cheltuielile financiare aferente, înregistrate cumulat de la începutul anului;
c) rezervele, cu excepția celor reprezentând facilităţi fiscale, reduse sau anulate, reprezentând rezervă legală, rezerve din reevaluarea mijloacelor fixe, inclusiv a terenurilor, care au fost deduse la calculul profitului impozabil și nu au fost impozitate în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, indiferent dacă reducerea sau anularea este datorată modificării destinației rezervei, distribuirii acesteia către participanți sub orice formă, lichidării, divizării, fuziunii contribuabilului sau oricărui altui motiv;
d) rezervele reprezentând facilităţi fiscale, constituite în perioada în care microîntreprinderile au fost și plătitoare de impozit pe profit, care sunt utilizate pentru majorarea capitalului social, pentru distribuire către participanți sub orice formă, pentru acoperirea pierderilor sau pentru oricare alt motiv. În situația în care rezervele fiscale sunt menținute până la lichidare, acestea nu sunt luate în calcul pentru determinarea bazei impozabile ca urmare a lichidării.
În cazul în care o microîntreprindere achiziţionează case de marcat, valoarea de achiziție a acestora se deduce din baza impozabilă, în conformitate cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcțiune, potrivit legii.
Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.
În cazul unei microîntreprinderi care se înfiinţează sau își încetează existența, anul fiscal este perioadă din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.
Cotele de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor sunt [alin. (1)]:
a) 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați, inclusiv;
b) 2% pentru microîntreprinderile care au un salariat;
c) 3%, pentru microîntreprinderile care nu au salariați.
Prin excepție de la prevederile [alin. (1)], pentru persoanele juridice române nou-înființate, care au cel puțin un salariat și sunt constituite pe o durată mai mare de 48 de luni, iar acționarii/asociații lor nu au deținut titluri de participare la alte persoane juridice, cota de impozitare este 1% pentru primele 24 de luni de la data înregistrării persoanei juridice române, potrivit legii. Cota de impozitare se aplică pană la sfârșitul trimestrului în care se încheie perioada de 24 de luni. Prevederile prezentului alineat se aplică dacă, în cadrul unei perioade de 48 de luni de la data înregistrării, microîntreprinderea nu se află în următoarele situații [alin. (2)]:
- lichidarea voluntară prin hotărârea adunării generale, potrivit legii;
- dizolvarea fără lichidare, potrivit legii;
- inactivitate temporară, potrivit legii;
- declararea pe propria răspundere a nedesfăşurării de activităţi la sediul social/sediile secundare, potrivit legii;
- majorarea capitalului social prin aporturi efectuate, potrivit legii, de noi acționari/asociați;
- acționarii/asociații săi vând/cesionează/schimbă titlurile de participare deținute.
Condiția privitoare la salariat se consideră îndeplinită dacă angajarea se efectuează în termen de 60 de zile inclusiv de la data inregistrării persoanei juridice respective.
În cazul în care persoană juridică română nou-înfiinţată nu mai are niciun salariat în primele 24 de luni, această aplică prevederile [alin. (1)] începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea. Pentru persoana juridică cu un singur salariat, al cărui raport de muncă încetează, condiția prevăzută la [alin. (2)] se consideră îndeplinită dacă în cursul trimestrului respectiv este angajat un nou salariat.
Prin salariat se înțelege persoana angajată cu contract individual de muncă cu normă întreagă, potrivit Legii nr. 53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Condiția se consideră îndeplinită și în cazul microîntreprinderilor care:
a) au persoane angajate cu contract individual de muncă cu timp parțial dacă fracțiunile de normă prevăzute în acestea, însumate, reprezintă echivalentul unei norme întregi;
b) au încheiate contracte de administrare sau mandat, potrivit legii, în cazul în care remunerația acestora este cel puțin la nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată.
În cazul în care, în cursul anului fiscal, numărul de salariați se modifică, cotele de impozitare prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător, începând cu trimestrul în care s-a efectuat modificarea, potrivit legii.
Pentru microîntreprinderile care au un salariat, respectiv 2 salariați și care aplică cotele de impozitare prevăzute la [alin. (1) lit. a) și b)], al căror raport de muncă încetează, condiția referitoare la numărul de salariați se consideră îndeplinită dacă în cursul aceluiași trimestru sunt angajați noi salariați.
Pentru microîntreprinderile care nu au niciun salariat sau au unul sau 2 salariați, în situația în care numărul acestora se modifică, în scopul menținerii/modificării cotelor de impozitare prevăzute la [alin. (1)], noii salariați trebuie angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată pe o perioadă de cel puțin 12 luni.
Dacă în cursul unui an fiscal o microîntreprindere realizează venituri mai mari de 100.000 euro sau ponderea veniturilor realizate din consultanţă și management în veniturile totale este de peste 20% inclusiv, această datorează impozit pe profit, începând cu trimestrul în care s-a depăşit oricare dintre aceste limite.
Limitele fiscale se verifică pe baza veniturilor înregistrate cumulat de la începutul anului fiscal. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro este cel valabil la închiderea exercițiului financiar precedent.
Calculul și plata impozitului pe profit de către microîntreprinderi se efectuează luând în considerare veniturile și cheltuielile realizate începând cu trimestrul respectiv.
Persoanele juridice române plătitoare de impozit pe profit comunică organelor fiscale competente aplicarea sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor, pană la data de 31 martie inclusiv a anului pentru care se plăteşte impozitul pe veniturile microîntreprinderilor.
Calculul și plată impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, pană la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.
Microîntreprinderile au obligația de a depune, pană la termenul de plată a impozitului, declarația de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Impozitul reprezintă venit al bugetului de stat.
Pentru declararea, reținerea și plata impozitului pe dividendele plătite către o persoană juridică română, microîntreprinderile sunt obligate să aplice cota de impozit de 5% asupra dividendului brut plătit unei persoane juridice române.
Impozitul pe dividende se declară și se plăteşte la bugetul de stat, pană la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se plăteşte dividendul.
Ai nevoie de Noul Cod fiscal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
