Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 1/2016, au fost modificate, recent, prin Hotărârea Guvernului nr. 284/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 319 din 04.05.2017. Semnalăm, succint, ce este nou în secţiunea privind impozitul pe profit.
Scutirea de impozit a profitului reinvestit
■ Art. 22 (1) din Codul fiscal prevede că profitul investit în echipamente tehnologice, calculatoare electronice şi echipamente periferice, maşini şi aparate de casă, de control şi de facturare, în programe informatice, precum şi pentru dreptul de utilizare a programelor informatice, produse şi/sau achiziţionate, inclusiv în baza contractelor de leasing financiar, şi puse în funcţiune, folosite în scopul desfăşurării activităţii economice, este scutit de impozit. Activele corporale pentru care se aplică scutirea de impozit sunt cele prevăzute în subgrupa 2.1, respectiv în clasa 2.2.9 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
În aplicarea acestor prevederi, Normele modificate prevăd că pentru profitul investit în achiziţionarea dreptului de utilizare a programelor informatice scutirea de impozit se aplică pentru cele achiziţionate şi utilizate începând cu data de 1 ianuarie 2017.
■ A fost reformulat, în Norme, exemplul 1 dat in aplicarea prevederilor art.23 lit.c) din Codul fiscal, cu menţionarea distinctă a valorii fiscale a titlurilor de participare vandute, în funcţie de modul de dobândire al acestora, luând în considerare şi prevederile art.7 pct.44 lit.b) din Codul fiscal.
■ Este introdus un exemplu privind aplicarea prevederilor art. 25 alin. (4) lit. e) din Codul fiscal, care clarifică modul de aplicare a principiului de alocare a cheltuielilor nedeductibile aferente veniturilor neimpozabile.
Cheltuieli cu dobânzile şi diferenţele de curs valutar
Art. 27. alin. 1 din Codul fiscal prevede că cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu 3. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an şi capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului şi sfârşitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înţelege totalul creditelor şi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor contractuale.
Potrivit Normelor, gradul de îndatorare se calculează ca raport între media capitalului împrumutat şi media capitalului propriu, prin utilizarea valorilor existente la începutul anului şi la sfârşitul perioadei, după cum urmează:
Gradul de îndatorare = [Capital împrumutat (începutul anului fiscal) + Capital împrumutat (sfârşitul perioadei)] / [Capital propriu (începutul anului fiscal) + Capital propriu (sfârşitul perioadei)]
(i) în cazul în care gradul de îndatorare astfel determinat este mai mic sau egal cu 3, cheltuielile cu dobânzile şi cu pierderea netă de curs valutar sunt deductibile integral după ce s-au efectuat ajustările prevăzute la art. 27 alin. (7) din Codul fiscal;
(ii) – situaţie care apare modificată în Norme – dacă gradul de îndatorare astfel determinat este mai mare decât 3 sau capitalul propriu are o valoare negativă, suma cheltuielilor cu dobânzile şi cu pierderea netă din diferenţe de curs valutar este nedeductibilă în perioada de calcul al impozitului pe profit. Acestea se reportează în perioada următoare, în condiţiile prevăzute la art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, până la deductibilitatea integrală a acestora, perioada de reportare fiind nelimitată în timp.
Pierderi fiscale
Se aduc completări la norme, în aplicarea dispoziţiilor din art. 31 alin (4) Cod fiscal, potrivit cărora contribuabilii care au fost plătitori de impozit pe veniturile microîntreprinderilor şi care anterior au realizat pierdere fiscală intră sub incidenţa prevederilor privind recuperarea de la data la care au revenit la sistemul de impozitare a profitului. Această pierdere se recuperează pe perioada cuprinsă între anul înregistrării pierderii fiscale şi limita celor 7 ani.
În aplicarea acestor prevederi din Codul fiscal, completările la Norme prevăd că acei contribuabili care, începând cu data de 1 februarie 2017, aplică sistemul de impunere pe veniturile microîntreprinderilor au în vedere şi următoarele reguli de recuperare a pierderii fiscale:
a) pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2017 se recuperează potrivit prevederilor art. 31 din Codul fiscal, anul 2017 fiind considerat un singur an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi;
b) pierderea fiscală din perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2017 inclusiv, înregistrată de către un contribuabilul care, în această perioadă, a fost plătitor de impozit pe profit, se recuperează, potrivit prevederilor art. 31 din Codul fiscal, de la data la care contribuabilul revine la sistemul de plată a impozitului pe profit, iar anul 2018 este primul an de recuperare a pierderii, în sensul celor 7 ani consecutivi;
c) în cazul în care contribuabilul revine, în cursul anului 2017, la sistemul de plată a impozitului pe profit potrivit art. 48 alin. (52), respectiv art. 52 din Codul fiscal, pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie-31 ianuarie 2017 inclusiv este luată în calcul la stabilirea rezultatului fiscal aferent perioadei în care a redevenit plătitor de impozit pe profit, înaintea recuperării pierderilor fiscale din anii precedenţi anului 2017, şi se recuperează potrivit art. 31 din Codul fiscal, începând cu anul 2018, în limita celor 7 ani consecutivi. Perioada în care contribuabilul redevine plătitor de impozit pe profit nu este considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi.
Ai nevoie de Normele de aplicare a Codului fiscal? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF sau MOBI, de AICI!
