ÎCCJ: Stabilirea pensiei de întreţinere datorată de către părinte copilului

Într-un articol anterior semnalam  apariția Deciziei nr. 21/19.10.2015 pronunțată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) într-un recurs în interesul legii privind stabilirea pensiei de întreţinere datorată de către părinte copilului.

La finele anului trecut, Decizia ICCJ nr. 21/19.10.2015 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 943/21.12.2015 și menţionăm faptul că, potrivit art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării decizei respective  în Monitorul Oficial al României, Partea I (adică de la data de 21.12.2015).

Recursul în interesul legii s-a impus a fi formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava având în vedere că problema de drept ce a format obiectul recursului respectiv fusese soluţionată diferit de către instanţele judecătoreşti, constatându-se existenţa a două orientări jurisprudenţiale divergente, respectiv:

• într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că echivalentul valoric al normei de hrană nu se include în venitul lunar net realizat de către debitorul obligaţiei de întreţinere;
• într-o altă opinie s-a susţinut că echivalentul valoric al drepturilor de hrană prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se include în veniturile nete realizate de către debitorul obligaţiei de întreţinere pe baza cărora se stabileşte cuantumul pensiei de întreţinere, întrucât constituie venituri cu caracter permanent, iar dispoziţiile art. 529 alin. 1 şi 2 din Codul civil nu fac nicio distincţie în această privinţă.

ÎCCJ a admis recursul în interesul legii astfel formulat şi, în consecinţă a constatat că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 527 alin. 2 şi art. 529 alin. 1 şi 2 din Codul civil, echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de art. 2 alin. 4 şi art. 4 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabileşte pensia de întreţinere datorată de către părinte copilului”.

Pentru a ajunge la pronunţarea hotărârii mai sus amintite, instanţa supremă a avut în vedere următoarele considerente:

(…) S-a impus, mai întâi, a se observa, din cuprinsul art. 527 şi 529 din Codul civil, că legiuitorul a prevăzut că obligaţia de întreţinere este datorată în funcţie atât de nevoia creditorului, cât şi de mijloacele de care dispune debitorul întreţinerii ori pe care acesta le-ar putea obţine.

La calcularea întreţinerii se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, de posibilităţile de realizare a lor şi de celelalte obligaţii ale debitorului. Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte în raport cu venitul lunar net al părintelui [art. 529 alin. (2) din Codul civil].

Din examinarea tuturor hotărârilor judecătoreşti anexate sesizărilor a rezultat, în esenţă, că instanţele (…), deşi au soluţionat în mod diferit problema de drept în discuţie, au analizat dacă valoarea financiară a normei de hrană prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă sau nu un „venit” (mai mult, un „venit lunar net”) sau un „venit cu destinaţie specială”. Astfel, analiza de faţă are în vedere doar această categorie a „mijloacelor” creditorului, menţionată expres în dispoziţiile legale supuse interpretării.

În ceea ce priveşte noţiunea de „venit” este de observat că reglementarea din Codul civil referitoare la baza de calcul al pensiei de întreţinere datorate de către părinte copilului nu mai face referire doar la „câştigul din muncă” al debitorului [fostul art. 94 alin. (3) din Codul familiei], ci are în vedere, generic, toate veniturile acestuia, indiferent de sursă, respectiv din muncă ori din alte surse (de exemplu, chirii, redevenţe, dividende, depozite bancare, fructe civile şi industriale ale bunurilor proprii etc.).

Niciuna dintre instanţele care au dezlegat în mod diferit problema de drept nu a infirmat caracterul de continuitate pe care trebuie să îl aibă venitul luat în calculul pensiei de întreţinere, nefiind incluse veniturile ocazionale, astfel încât nu se vor dezvolta considerente pe acest aspect, reţinut în mod constant în practica judiciară şi în doctrină, atât în reglementarea Codului familiei, cât şi în actuala reglementare a Codului civil.

Ceea ce interesează în speţă este dacă echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă un „venit” care trebuie luat în considerare la calcularea pensiei de întreţinere, conform art. 527 şi 529 din Codul civil.

După cum rezultă din prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, personalul instituţiilor publice expres menţionate are dreptul, în timp de pace, la hrană gratuită, potrivit unei norme zilnice, corespunzând unor plafoane calorice diferenţiate pe categorii. Hrana se acordă, de regulă, în natură, iar ca excepţie, în bani, prin echivalentul valoric al normei de hrană. În privinţa acestuia din urmă, legiuitorul foloseşte fie termenul de „alocaţie valorică” [art. 2 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare], fie pe cel de „valoare financiară” [art. 4 alin. (4) din acelaşi act normativ].

Potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „beneficiază de acest drept personalul din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei – Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale„. Intră în aceste categorii şi cadrele militare, militarii angajaţi pe bază de contract şi salariaţii civili din aceste instituţii publice, după cum rezultă din art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Toate aceste persoane pot fi considerate că îşi desfăşoară activitatea în baza unui statut special prevăzut de lege pentru fiecare categorie în parte şi, eventual, în baza unui contract individual de muncă (pentru salariaţii civili, doar dacă legea specială prevede încheierea unui asemenea contract). Includerea debitorilor unei obligaţii de întreţinere în categoriile de beneficiari ai dreptului reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se analizează de la caz la caz, prin raportare la dispoziţiile legale incidente ( …..).

Independent de statutul juridic al fiecărei categorii în parte se reţine că persoanele vizate pot fi considerate ca făcând parte din familia ocupaţională de funcţii bugetare „apărare, ordine publică şi siguranţă naţională (…), fiind vorba despre personal din cadrul instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Potrivit legii, aceste categorii de persoane beneficiază, după caz, de salariu lunar sau de un venit asimilat salariului, denumit soldă lunară, care includ – pe lângă salariul sau solda funcţiei de bază – indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi alte drepturi salariale.

Ordonanţa în discuţie nu conţine vreo prevedere din care să rezulte că echivalentul valoric al normei de hrană ar reprezenta venit. De asemenea, Codul civil nu defineşte noţiunile de „venit” şi de „venit lunar net”, regăsite în art. 527 şi 529.

(…) În condiţiile în care sumele de bani reprezentând echivalentul normei de hrană acordate în numerar sau în natură nu intră în categoria veniturilor salariale ori a veniturilor asimilate acestora (în scopul impozitării), nu pot fi avute în vedere la calcularea pensiei de întreţinere, deoarece nu intră în venitul net lunar din salarii în raport cu care se cuantifică, în concret, această obligaţie, din moment ce nu intră nici măcar în venitul brut lunar, pe baza căruia se stabileşte venitul net lunar, în acest sens fiind relevante prevederile referitoare la venitul lunar brut şi net din salarii.

Astfel, în cazul veniturilor din salarii, art. 57 din Codul fiscal prevede că venitul net lunar se calculează (în scopul determinării impozitului, cota de 16% aplicându-se la venitul net) prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor sociale obligatorii aferente unei luni.

Pct. 106 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că „Venitul brut lunar din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o lună, conform art. 55 alin. (1) – (3) din Codul fiscal, de o persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt acordate„.

Se observă că legiuitorul a exclus, în mod explicit, chiar din baza de calcul al venitului net lunar sumele prevăzute de art. 55 alin. (4) din Codul fiscal, relevante în analiza de faţă.

Aşadar, sumele în discuţie nu numai că sunt excluse de la impozitare, însă nici nu reprezintă venituri din salarii ori asimilate acestora şi, ca atare, nu se subsumează noţiunii de „venit”, relevantă în contextul art. 527 şi 529 din Codul civil.

Această concluzie este relevantă şi pentru executarea silită a sumelor datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere, deoarece, potrivit art. 729 alin. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, în cazul acestor creanţe, salariile şi alte venituri periodice ale debitorului întreţinerii pot fi urmărite până la jumătate din venitul lunar net (…).

Constatarea anterioară semnifică, în acelaşi timp, neincluderea aceloraşi sume în salariul lunar sau, după caz, în solda lunară, nefiind drepturi salariale ce pot intra în componenţa sumelor ce reprezintă contraprestaţia muncii prestate de beneficiarii dreptului la hrană gratuită.

Este esenţial de precizat, totodată, că, în raport cu constatarea anterioară, este lipsită de relevanţă împrejurarea că sumele de bani în discuţie au caracter de continuitate, cât timp nu reprezintă venituri de natură salarială.

Desigur, nu pot fi ignorate considerentele referitoare la raţiunea acordării dreptului în discuţie, anume specificul activităţii depuse de beneficiari şi condiţiile în care aceasta se desfăşoară, ce impun un efort suplimentar pentru menţinerea randamentului optim îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor.

(…) Se poate considera că, în funcţie de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea beneficiarii dreptului reglementat de Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sub aspectul condiţiilor concrete de acordare, legiuitorul a urmărit compensarea efortului depus de beneficiari prin asigurarea unui aport caloric proporţional, necesar menţinerii stării de sănătate şi a tonusului adecvat desfăşurării activităţii în condiţii optime, aport calculat prin numărul de calorii/zi.

În acelaşi timp, însă, nu poate fi ignorat că, în ceea ce priveşte pe beneficiarii dreptului în discuţie, statutul actual reglementat reflectă o multiplicare a drepturilor acordate în considerarea condiţiilor specifice de desfăşurare a activităţii, prevăzute în Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, anexa nr. VII, pentru personalul din cadrul instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Acestea constau în sporuri (pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, pentru condiţii grele de muncă, pentru activităţile care solicită o încordare psihică foarte ridicată), compensaţii (de risc/pericol deosebit pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiţii de pericol deosebit, desfăşurată în exercitarea atribuţiilor funcţionale; pentru cei care desfăşoară activităţi privind prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu), majorări ale soldei de bază (de exemplu, pentru cei care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale), indemnizaţii (de exemplu, pentru personalul care lucrează cu cifru de stat).

La acestea se adaugă drepturile prevăzute de legile proprii privind statutul categoriilor de personal din fiecare domeniu – apărare, ordine publică, respectiv siguranţă naţională.

În contextul în care toate aceste drepturi pot fi socotite ca având o destinaţie specială (compensarea efortului depus în condiţii speciale de activitate) şi, uneori, se suprapun, criteriul afectaţiunii pentru includerea ori excluderea drepturilor de natură salarială din baza de calcul al pensiei de întreţinere se diluează, fiind dificil de aplicat de la caz la caz.

În plus, există riscul ca raportul de proporţionalitate dintre starea de nevoie a creditorului şi mijloacele de care dispune în concret debitorul să fie rupt, cu toate că, potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, părinţii au obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia, principiu care se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie, conform art. 2 alin. 2 din acelaşi act normativ.

Ca atare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a observat că este preferabilă raportarea la criteriul naturii de venit salarial, în raport cu dispoziţiile Codului fiscal, ce permite identificarea venitului din salariu sau a venitului asimilat acestuia (ceea ce face, oricum, inutilă stabilirea de către instanţă a destinaţiei speciale, cu atât mai mult cu cât această afectaţiune a fost avută în vedere de către legiuitorul fiscal la determinarea veniturilor salariale, atunci când acestea au caracter de continuitate). În plus, raportarea la acele dispoziţii echivalează cu aplicarea unui criteriu legal, ca atare previzibil (….).

(P) Aveţi nevoie de acte normative actualizate la zi? Le puteţi cumpăra online (format PDF, MOBI) de pe Lege5.ro! Lege5 este cel mai performant soft de documentare legislativă din România şi este creat pentru a fi utilizat pe orice dispozitiv aveţi la îndemână: Online, Mobile, Desktop şi Cloud.